Audrey Pascual (21 de ani) a cucerit toate medaliile Spaniei la ediția Jocurilor Paralimpice Milano Cortina 2026, două de aur, una de argint și una de bronz. Studentă la Comunicare Audiovizuală, ea participă în probele de paraschi alpin poziția așezat, semnul distinctiv fiind un schi roz aprins.
S-a născut în San Sebastian de los Reyes, lângă Madrid, în octombrie 2004. S-a născut, de asemenea, cu agenezie bilaterală, adică fără tibii la ambele picioare, o malformație congenitală rar întâlnită. I s-au amputat membrele inferioare de la genunchi în jos, iar de la șase luni a intrat în piscină în urma recomandărilor medicale, pentru a-și întări spatele, mușchii pentru momentul când urma să i se pună proteze.
Două decenii mai târziu, Audrey Pascual a pus Spania în clasamentul pe medalii la Jocurile Paralimpice de la Milano Cortina, ea reușind să urce pe podium în toate probele la care a luat startul: aur la Super-G și Super combinată, argint la coborâre, bronz la slalom, toate în poziția așezat.
Tânăra, care studiază Comunicare Audiovizuală la Universitatea din Granada, a devenit astfel una dintre cele mai galonate sportive paralimpice ale țării ei. Acestea medalii sunt primele din 2014 încoace și primele la feminin din 1998, de la Magda Amo – patru titluri paralimpice la ediția de la Nagano.
Audrey Pascual: „Rozul neon este culoarea mea preferată”
Pe pârtie iese în evidență pentru că schiul ei pentru poziția așezat are culoarea roz aprins. „Întotdeauna mi-a plăcut rozul. Când m-au întrebat dacă aș vrea să vopsesc scaunul într-un fel anume sau să-l personalizez, am răspuns fără ezitare «roz fluorescent», ca să fiu vizibilă de pretutindeni”, a spus Pascual pentru Olympics. „Rozul neon este culoarea mea preferată. Port și mănuși și ochelari de protecție asortați. Acum face parte din identitatea mea”, a adăugat ea.
Audrey Pascual pe podium la Jocurile Paralimpice de la Milano Cortina 2026 Foto: Guliver/GettyImagesDar și mai mult o scot în față performanțele. „Sunt uimită, nu-mi vine să cred. Sunt foarte fericită. Când m-am întors și am văzut finalul, cred că nici nu m-am clintit, pentru că nu-mi venea să cred”, spunea ea pentru agenția EFE după a doua medalie de aur.
„Așteptările sunt destul de lungi și trebuie să te reactivezi pentru a scoate la iveală acea determinare și acei nervi. În acele momente, de obicei, iau puțin telefonul, vorbesc cu antrenorul meu de sus și pun puțină muzică pentru a încerca să nu mă gândesc prea mult la schi și să nu-mi supraîncarc mintea. Totuși, îmi place asta și nu este ceva nou, pur și simplu mă las purtată de val”, a adăugat Audrey.
Iberica a început să schieze la 11 ani în La Pinilla pentru a petrece timp alături de verișoarele ei, fără să aibă în vedere latura competițională. Până la urmă, a ajuns însă acolo, fiind sprijinită de fundația „Tambien”, care i-a oferit echipament și un monitor. Îl are alături pe antrenorul Javier Hernandez, de când a început schiul, acesta acompaniind-o și la Milano Cortina.
{{text}}