Cristian Tranulea (26 de ani), sportivul român care a câștigat recent Cupa Mondială la ice swimming, adică înot în ape aproape înghețate, a fost invitatul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”. Dublu vicecampion mondial și vicecampion european la această disciplină extremă, unde temperatura apei nu are voie să depășească cinci grade Celsius.
Originar din Constanța și profesor de educație fizică, Cristian face parte din lotul național și își dedică viața unui sport care pune la încercare limitele fizice și mintale ale oricărui om. Concurenții înoată în lacuri înghețate, în aer liber, purtând doar echipamentul clasic de bazin, iar fiecare probă este o luptă cu frigul, cu respirația și cu rezistența propriului corp.
„Sportul acesta este pentru iubitorii de adrenalină”
- Invitatul emisiunii este Cristian Tranulea, care recent a câștigat Cupa Mondială la ceea ce se cheamă ice swimming, înot în ape înghețate. Este dublu vicecampion mondial și vicecampion european în proba asta.
- Bine v-am găsit! Vă mulțumesc mult pentru invitație.
- Denumirea asta de „ape înghețate” nu mi se pare cea mai corectă, că dacă apele sunt înghețate, atunci nu poți să înoți în ele, că e gheață!
- Păi, sunt înghețate până la startul propriu-zis, pentru că de cele mai multe ori în acest sport avem competiții desfășurate în bazine descoperite, care de cele mai multe ori nu sunt bazine clasice, efectiv piscine. Avem competiții organizate pe un lac înghețat. Se modelează un bazin plutitor pe râu, lac.
- Altă treabă n-aveți de făcut?
- Este un sport extrem, provocator, care aduce în corp anumite senzații intense. Este pentru iubitorii de adrenalină.
- Ce temperatură trebuie să aibă apa?
- În cel mai rău caz, maximum 5 grade Celsius. Dacă în vreuna dintre etape apa era mai caldă de 5 grade se acordau anumite penalizări pentru toți participanții la etapa respectivă.
- Există și competiții în sală?
- Unele competiții de pe afară sunt, dar cel puțin anul acesta, în circuitul mondial, nu au existat competiții desfășurate în indoor.
„Startul se ia din apă, pentru a nu fi șocul atât de mare și a nu risca un infarct”
- Cristi e din Constanța, deci are unde să se antreneze.
- Are și nu are, pentru că de cele mai multe ori sezonul începe prin decembrie și nu am prins până acum o temperatură care să se apropie măcar de cea de la temperatura de concurs. Mă refer la Marea Neagră. De cele mai multe ori erau în jur de 8-10 grade Celsius. Au fost etape în care apa a fost mai rece de 1 grad Celsius și automat nu poți spune că te antrenezi în condiții similare de concurs, dar am găsit soluția să mă mut în lac, în Siutghiol, unde am reușit să mă apropii de temperatura optimă.
- Înotați pe culoare sau cum e?
- Da, este efectiv înot, cu anumite reguli speciale adaptate pentru acest sport, pentru că până la urmă trebuie să ținem cont și de anumite măsuri de siguranță ca să nu fie probleme. De exemplu, startul în înotul clasic știm cu toții că se ia de pe un blocstart.
- Adică se sare.
- La înotul în ape înghețate startul se ia din apă, pentru a nu fi șocul atât de mare și a nu risca un infarct, până la urmă. Dar este competiție contracronometru, deci fiecare are culoarul lui. Este distanța standard pe care trebuie să o parcurgă fiecare concurent în cel mai scurt timp cu putință.
- Ești specialist în probele de sprint, în probele scurte, nu?
- Da, da, în probele de viteză: 50 de metri, 100 de metri.
- Și cât se înoată cel mai mult?
- La ice swimming se înoată maximum un kilometru. În ultimul an de pregătire am încercat și eu să mă duc în probele de fond, am încercat să mă antrenez pentru probe mai lungi, pentru că regulamentul Cupei Mondiale prevede un avantaj pentru înotătorii de distanță. Și până la urmă este firesc să se acorde mai multe puncte la o probă de 1.000 de metri comparativ cu o probă de 50 de metri.
- Am înțeles.
- În Amsterdam, la a doua etapă de Cupă Mondială am luat startul la proba de 250 de metri, pe care de altfel am și câștigat-o. Totodată, în Germania, fiind pregătit în ultimele luni să confrunt anumite distanțe mai lungi, eram capabil în Germania să înot inclusiv 1.000 de metri în astfel de condiții, dar nu a fost nevoie.
„Se întunecă totul, îți pierzi din puteri și efectiv te deconectezi”
- Chiar nu îngheți de-a binelea la 2 grade?
- Cu cât este proba mai lungă, cu atât este mai provocator, pentru că la o probă de sprint nu poți spune că simți cu adevărat duritatea acestui sport, pentru că ai adrenalină în sânge.
- Păi cum dracu', e o plăcere, cred. Ha, ha, ha!
- Nu este o plăcere, dar există adrenalină. Pe când într-o probă care durează destul de mult, câteva minute bune, dispare efectul de adrenalină și începi să te lupți efectiv cu aceste condiții dure.
- Bun.
- Regulamentul la înot în ape înghețate prevede că nu ai voie să mergi mai mult de 5 metri pe sub apă, comparativ cu înotul clasic unde poți merge 15 metri. Înotul pe sub apă fiind, evident, mai rapid decât cel de suprafață.
- Nu știam.
- Este această regulă pentru că ai nevoie de anumite măsuri de siguranță pe care le-am amintit mai devreme, și îți poți pierde chiar cunoștința în astfel de condiții. Mai este și lipsa de oxigen.
- Adică nu mai știi ce e cu tine?
- În antrenament am pățit-o. Se întunecă totul, îți pierzi din puteri și efectiv te deconectezi.
- Înainte de concurs faceți un test medical?
- Pe lângă viza medicală standard la INMS pe care o are orice sportiv de performanță indiferent.
- La Institutul de Medicină Sportivă, nu?
- Asta este prima formă de evaluare medicală. Apoi, mai treci o dată pe la un cabinet de medicină sportivă care îți completează o fișă, bineînțeles însoțită de declarația pe propria răspundere, dar te mai vede încă un medic de la alt cabinet privat de medicină sportivă. Și ajungem la fața locului unde te mai examinează încă un medic care aparține de competiția respectivă. Îți verifică și fișa completată de medicul din România...
- Și tensiunea probabil.
- Exact. Dar mai treci prin încă un rând de teste la fața locului, teste făcute de medicul lor.
„Sportul nostru se practică fără materiale de protecție”
- Fiecare concurs are un medic și, înainte de a începe concursul, te verifică, îți face un control sumar.
- Medicul rămâne evident pe marginea bazinului pe toată durata evenimentului, pentru că se mai pot întâmpla accidente.
- Am citit că aveți niște centuri și un scafandru care vă urmărește de sub apă?
- Aceste centuri au apărut în ultima vreme, într-adevăr. De la începuturile acestui sport a existat această centură, dar a fost pusă în aplicare exclusiv în probele de 1.000 de metri și, dacă nu mă înșel, și în probele de 500 de metri. Dar de doi ani încoace sunt obligatorii la absolut toate probele. Sunt efectiv niște centuri de siguranță, ca, în caz de nevoie, acel scafandru de pe fundul apei să poată să te scoată efectiv din apă mult mai ușor.
- Deci la concursul vostru întotdeauna e un scafandru?
- Sunt doi sau trei. De principiu, este unul într-o parte a bazinului, celălalt în cealaltă parte. Se pot întâmpla accidente, dar care ar fi șansele să fie un accident în lanț pentru toată lumea?
- Ți s-a întâmplat vreodată să vezi pe cineva că i se face rău?
- Da, da. În concurs am avut de câteva ori probe în care am fost nevoit să abandonez. Am simțit că nu pot duce la final proba respectivă, dar nu a fost nevoie de intervenția scafandrului.
- Ce înseamnă „ai simțit”?
- Este o senzație ciudată, nu te poți oxigena cum trebuie, simți o oarecare moleșeală, simți că nu te ajută foarte bine corpul să poți duce la bun sfârșit proba la care ai luat startul și atunci când am simțit că am pierdut controlul am ales să pun stop din motive de siguranță.
- Te oprești și ieși din bazin, nu?
- Da, de principiu îmi scot casca ca să...
- Ăla e semnul de abandon.
- Da. Și de cele mai multe ori când se întâmplă treaba asta deja vine scafandrul spre tine, dar de fiecare dată am liniștit lumea din jur menționând că nu este nevoie. Sportul nostru se practică fără materiale de protecție, scafandrul e la locul de muncă, are echipament de protecție de-al lor.
- Voi înotați numai în slip?
- Este echipamentul clasic de bazin. Nici măcar două căști n-avem voie să purtăm pe cap. O singură cască, costum de baie clasic și, evident, centura de siguranță.
„Acum am planuri către un ultramaraton caritabil pe viitor!”
- Ce trebuie să gândești ca să te arunci în apă la 2 grade?
- Asta este ideea sportului. Este un sport extrem, asta este maniera sportului. Îți impui. Este o senzație pe care ți-o impui, cauți să-ți blochezi fiecare stimul negativ care ar putea veni din exterior și să te concentrezi să ai o cursă cât mai bună în ciuda tuturor acestor factori intenși.
- Când te-ai apucat de chestia asta?
- Înot de bazin, triatlon cu cele trei probe.
- Și la ce erai mai bun din astea?
- Evident la înot, pentru că am început cu înotul clasic de bazin. L-am practicat încă de la vârsta de 3 ani. Apoi am mers către triatlon, ape înghețate... Acum am planuri către un ultramaraton caritabil pe viitor. Până acum am declarat asta în mod public până acum.
- Ultramaraton?
- Da. De măcar 30, 40, 50 de kilometri de înot fără oprire. Este un obiectiv personal pe care mi l-am stabilit. Există curse prin afară, competiții de ultramaraton. Și când o să fac acest lucru, cel mai probabil o să-l fac pentru o cauză nobilă, pentru o cauză caritabilă.
- Se înoată în râuri sau în lacuri?
- Sunt competiții de open water. Depinde de organizatori.
- Te duci la Turnu Severin și te mai dai jos la Galați sau la Brăila.
- Se caută trasee pe care poți organiza așa ceva.
- Interesant. Acuma, dacă nu s-ar găsi unii să facă treaba asta, nici n-ar exista sportul, fără îndoială.
- Și este în plină creștere.
- Dar cum ai ajuns tu la înot, până la urmă, la 3 ani? Toată lumea se face fotbalist, hai că mai sunt unii care mai scapă la handbal, la baschet, dar la înot...
- Mama e din Brăila, se pune?
- Atunci e clar, ai o explicație!
- La mine au fost anumite circumstanțe. Mama a avut o sarcină toxică, au existat anumite probleme de sănătate și la recomandarea medicilor am intrat prima dată în bazinul de înot. Dar, profesor fiind și știind câți elevi am în momentul de față, cred cu tărie că este printre primele sporturi pe care le practică majoritatea copiilor în ziua de azi. Mă refer, evident, la înotul clasic, pentru dezvoltare armonioasă, pentru întărirea sistemului imunitar. La nivel de inițiere este un sport foarte practicat. Plus că este printre puținele sporturi unde poți să-ți duci copilul de la un an, doi ani. Pe când la fotbal, handbal, e mai greu să începi.
„De unde avem bani?! Privatul destul de mult și autofinanțarea”
- Pe David Popovici l-ai cunoscut vreodată personal?
- Da, da, evident. Este un fenomen al sportului. Este uriaș.
- La voi vara nu există concursuri?
- Vara nu există, n-am avea unde să organizăm așa ceva.
- Prin Ontario, prin nordul Canadei...
- Trebuie să fie cât de cât accesibil pentru toată lumea, pentru că este un sport la început de drum. Nu există federații în toate țările.
- La noi există federație?
- În momentul de față nu există federație. Este în curs de formare.
- Și va fi Federația de înot în ape înghețate?
- De sine stătătoarea, nu o să aparțină de Federația de natație.
- Sunteți mulți împătimiți?
- Sunt sute de oameni care practică acest sport la nivel național.
- Am înțeles că fata lui Mihai Stoica, de la FCSB, ar face înot în ape înghețate.
- Da, așa este. A fost în lotul României, am fost împreună la competiția în Franța, la Samoëns, în 2023. Înoată foarte bine.
- Tu ești în lotul național?
- Da, evident. Este echipa națională condusă de Paul Georgescu.
- Și câți sunteți?
- Există un lot extins.
- Dar cine vă ține, dacă nu vă ține federația, iartă-mă? De unde aveți bani?
- Privatul destul de mult și autofinanțarea. Acesta este motivul pentru care nu se pot organiza competiții cine știe pe unde, pentru că în momentul de față nu discutăm de sume foarte mari care sunt investite în acest sport.
- Cine plătește deplasările astea?
- Au fost sponsori, dar de cele mai multe ori a fost finanțare proprie.
- Adică pe banii tăi, cu alte cuvinte?
- Așa este, da, da.
„În momentul de față ice swimming-ul reprezintă o forță pe plan mondial”
- Ai câștigat Cupa Mondială. Câte concursuri sunt în Cupa Mondială sau cum e la voi?
- Au fost cinci etape de Cupă Mondială, iar eu am luat startul în patru dintre ele. Am avut o accidentare la mijloc de sezon care nu mi-a permis să mă duc în etapa din Maroc.
- Maroc?! De unde ape înghețate?
- Au găsit ei un lac pe care să organizeze și, într-adevăr, apa a avut 5 grade în Maroc. Prin munți, evident. Era o altitudine destul de mare și s-a putut organiza inclusiv în Maroc.
- În Franța ai câștigat titlul de vicecampion mondial, nu?
- Prima dată da. Acolo unde am întâlnit-o și pe Teodora Stoica.
- Și de unde atâția bani?
- Din fericire, Paul Georgescu face o treabă foarte, foarte bună, în sensul în care el coordonează lotul național. S-a zbătut foarte tare pentru sponsorizări din privat care să facă posibilă această participare numeroasă a românilor acolo. Au găsit sponsori din privat.
- Dar spune-mi ce interes au? Adică cum se întoarce ceva către cel care sponsorizează?
- Este vorba despre capitalul de imagine, pentru că în momentul de față ice swimming-ul reprezintă o forță pe plan mondial. La Campionatul European a fost anul acesta la Molveno...
- În Italia.
- Delegația României a reușit să obțină locul întâi pe clasamentul pe națiuni. Echipa României a avut parte de o mediatizare intensă și au fost vizibili inclusiv sponsorii care ne-au susținut. Bine, plus acele subvenții de la stat pe care poate să le acceseze cei din mediul privat, acele deduceri de taxe și impozite pot direcționa către asociații sportive și nu se mai duc banii către stat.
- Zi-mi unul dintre sponsori.
- Farmacia Catena. Au fost sponsorii noștri care ne-au acoperit de-a lungul timpului o grămadă de taxe de înscriere. S-a putut organiza la noi inclusiv Campionatul Național cu sprijinul celor de la Catena. Au mai fost diferiți sponsori care sprijină activitatea lotului național.
- Ai câștigat Cupa Mondială, cu patru etape la care ai participat.
- Patru etape și am participat la mai multe probe, la mai multe evenimente în cadrul fiecărei etape de Cupă Mondială. În Scoția am luat startul la cinci probe, la Stonehaven a fost prima etapă. Apoi a urmat etapa din Amsterdam, unde am luat parte la patru probe. La Molveno, în Italia, care a fost și Campionat European, am luat startul din păcate la o singură probă, pentru că m-am accidentat și am fost nevoit să mă retrag.
- Ce înseamnă, ce-ai făcut?
- Am avut probleme cu deltoidul încă din antrenament. Am avut probleme încă din decembrie. Am reușit să le rezolv cu ajutorul sprijinului echipei medicale. Din fericire, am prieteni medici la Constanța. Medicul meu de familie am privilegiul de a avea dublă specializare, a doua fiind medicina sportivă.
- Dar lotul nu are un medic?
- În momentul de față nu.
- Tocmai voi care trebuie să fiți controlați, tocmai voi n-aveți medic?
- Mergem la INMS, nu există un medic în permanență acolo.
„Este o tehnică de respirație prin care duci mult mai mult oxigen”
- Ceva bani pentru câștigarea Cupei Mondiale?
- Nu, în momentul de față nu.
- N-ai primit niciun premiu, nimic, nimic?
- În momentul de față nu, dar există anumite circumstanțe atenuante ca să nu dăm direct cu pietre în statul român. Mai durează puțin până când o să avem Federație și automat dacă am avea o Federație și sprijinul ar fi diferit prin pârghiile pe care le poate avea statul pentru a finanța sportul. Dar în momentul de față, neexistând o Federație, este destul de greu să accesezi fonduri de la stat pentru pregătirea noastră.
- Când se câștigă există podium, se cântă imnul, se ridică drapelul?
- Da, da, da. Și există anumite premii, dar nesemnificative, care sunt puse la bătaie de către fiecare organizator al unei etape.
- E greu de trăit din înot în ape înghețate.
- Este o pasiune și cel puțin în România nu poți...
- Ești profesionist, dar nu ești plătit ca profesionist.
- Categoric. Nu poți să te finanțezi în direcția asta.
- Tu ești profesor de educație fizică.
- Sunt profesor de educație fizică și sport cu specializare natație, specializare obținută în urma masteratului. Predau la un bazin privat din Constanța și din asta îmi câștig existența.
- Ești la un club care se cheamă Atena, nu?
- Clubul medaliatului olimpic Răzvan Florea, care până la acest formidabil David Popovici a fost singurul medaliat olimpic din istoria noastră...
- Înainte să intrați în apă la 2 grade, trebuie făcută o încălzire?
- Exercițiile clasice de mobilitate. Sunt anumite hiperventilații pe care le folosim. Toată lumea a auzit de metoda Wim Hof. Este o tehnică inspirată dintr-o carte a acestui Wim Hof care a dezvoltat această tehnică. Prin care reușești să duci mai mult oxigen în corp înainte de contactul cu apa și această tehnică ajută organismul să aibă anumite performanțe net superioare față de un om care nu practică această metodă. Pur și simplu despre mai mult oxigen în sânge prin această metodă.
- Și eu vreau să am mai mult oxigen.
- Este o tehnică de respirație prin care duci mult mai mult oxigen. Sunt respirații mult mai profunde, mult mai alerte. O respirație mult mai intensă.
- De fapt un exercițiu de respirație.
- Da. Nu există un mecanism.
„Nu avem vreo superputere să putem rezista câteva ore în apă de 3 grade”
- Care se întâmplă înainte de fiecare concurs?
- Da, înainte de fiecare concurs, înainte de fiecare probă, înainte de fiecare antrenament. Este un exercițiu de respirație prin care și suporți mai bine temperatura scăzută, dar și ai un randament mult mai bun. Pe lângă exercițiile clasice de mobilitate există flotări, genoflexiuni, ca să accelerezi puțin pulsul.
- Tu ai antrenor?
- În momentul de față am trei antrenori. La fiecare interacțiune cu lotul național mă antrenez alături de Paul Georgescu. Acasă îl am pe domnul Octavian Tileagă, cu care Răzvan Florea a luat medalia olimpică în 2004. Este antrenorul care m-a crescut de-a lungul timpului de la Constanța. Și mai este domnul profesor Andrei Petrescu care este lector universitar la Facultatea din Constanța, care îmi pune la dispoziție baza nautică din cadrul facultății. Este pe Siutghiol, iar cu dânsul fac partea de aclimatizare la condițiile extreme, de open water.
- Ce înseamnă bază nautică?
- Au un ponton la Facultatea de Sport fac yachting. Au o bază nautică pentru caiac-canoe. Cu aprobarea domnului decan, domnul profesor Petrescu vine ori într-un caiac, ori pe un skijet, ori cu o barcă după mine și ieșim la antrenament pe lac. Când e mult mai frig decât în mare.
- Deci există și antrenamente.
- Când vorbim de antrenament, vorbim efectiv de un volum foarte mare de antrenament. Vorbim de foarte multe ore petrecute în antrenament și, cum nu avem vreo superputere să putem rezista câteva ore în apă de 3 grade, noi facem doar partea de aclimatizare în apa rece, care nu durează mai mult de câteva minute. Dar antrenamentul propriu-zis noi îl facem în sala de forță.
- Care este următorul obiectiv? La ce trebuie să participi?
- Tocmai mi-am terminat sezonul. Sunt în vacanță în momentul de față și mi-am propus să încep readaptarea la efort peste câteva zile. Îmi doresc să mă ocup de acel ultramaraton, probabil prin septembrie-octombrie, și să văd ce avem de făcut pe viitor. România este gazda Campionatului Mondial anul viitor la Oradea.
- E interesant că există un lot național pe care îl sponsorizează cineva.
- Sportul în sine există de 9 ani. Mai durează puțin până când putem avea cluburi care au sportivi legitimați în cadrul unei Federații și să participăm într-un mod mai profesionist la competițiile din afară.
„Am schimbat puțin pregătirea, concentrându-mă pe probele de distanță”
- La triatlon de ce ai renunțat?
- Au apărut anumite probleme în zona meniscului. Nu am putut să continui din motive medicale. Nu am avut cea mai bună alergare din lotul național. Eram foarte masiv, nu aveam cea mai bună mobilitate.
- Masiv?!
- Da, da. Acum am schimbat puțin pregătirea, concentrându-mă în ultima perioadă și pe probele de distanță. Având un volum mai mare de antrenament și nestând chiar atât de mult în sala de forță, pentru că a trebuit să particip și în probe de fond și în probe de sprint, m-am mai subțiat.
- Când înoți în ape înghețate un kilometru slăbești?
- N-am avut curiozitatea. Mai sunt câțiva factori la mijloc dacă vorbim strict de slăbit, că până la urmă poate să fie o diferență de hidratare care se poate reflecta pe cântar, poate să fie schimbată masa musculară în strat adipos... Nu prea poți să slăbești efectiv în 15 minute. Eu personal am căutat inclusiv să pun câteva kilograme în plus pe mine pentru că am observat că sunt mult mai confortabil în apă rece pe distanțe mai lungi dacă reușesc să pun câteva kilograme în plus.
- Cei care au mai multe kilograme sunt mai rezistenți?
- Da. Sunt înotători foarte buni care au acolo „rucsacul”.
- În sportul vostru ăsta e numai pasiune?
- Așa este, este pasiune, da!
- Nu e o pasiune chiar ieftină.
- Da, toate lucrurile costă: medicația, mâncarea cât mai calitativă, masajul, eventuale colaborări cu un nutriționist, cu un medic, cu un kinetoterapeut. Toate costă.
„În România nu există oră de înot efectiv în școală”
- Există o dietă specială? N-aveți voie înainte de concurs ceva?
- Se adaptează în funcție de etapă, în funcție de perioada de pregătire, dar nu este vreun secret anume. Este nutriție sportivă fără ceva adaptat în mod deosebit către ice swimming. Dar da, este un sport costisitor, dar până la urmă și înotul clasic este un sport foarte costisitor. Toate lucrurile, odată cu înaintarea în performanță se scumpesc. Nu mai vii la bazin de două ori pe săptămână, vii de două ori pe zi. Costumul de baie nu mai este 100 de lei, este 2.000 de lei...
- David Popovici e un om care a câștigat imens de pe urma....
- David este o diferență cu totul, pentru că este un fenomen, este ceva ce se naște o dată la foarte mult timp și până la urmă merită o remunerație pe măsura rezultatelor. Este fenomenal din toate punctele de vedere, mai ales că este un sport care există de foarte mult timp. Vă dați seama de cât timp există înotul, de cât timp există înotul în ape înghețate.
- Și cât e de răspândit înotul față de alte sporturi.
- Plus că la înot mai este o anumită particularitate pe care n-o știe majoritatea oamenilor de rând, și anume existența acestei discipline în programa școlară în majoritatea țărilor de prin afară. Caiac sau fotbal nu prea ai în orarul de la școală. În Spania, Franța, Italia, există înot în școală și, cum învățământul este obligatoriu, anumiți copii care poate n-ar avea posibilitatea să se ducă către înotul de înaltă performanță sunt remarcați de profesori în școli. Ulterior valorificați de către antrenorii competenți și există tot felul de programe prin care poți aduce un copil fără posibilități la înotul de înaltă performanță. La noi în țară nu avem așa ceva. Poate am avea încă un David Popovici care este cine știe pe unde pe la țară, dar n-o să ajungă niciodată la un bazin de înot.
- Ai dreptate. Orele de sport...
- În România nu există oră de înot efectiv în școală. Automat vorbim și de o diferență uriașă de bază de selecție pe care o are România comparativ cu Italia, de exemplu. Pentru că la noi practică înot doar copilul care își permite.
- Tu în București unde te antrenezi?
- Ne ducem către un club privat care sponsorizează lotul național și ne pune la dispoziție piscina descoperită pe timpul iernii, dar și vestiarul, sauna, metodele de recuperare post-efort.
„Usain Bolt s-a antrenat o viață pentru a alerga zece secunde”
- Cât durează sezonul la voi?
- Trei luni: decembrie, ianuarie, februarie. După aia ne ocupăm de pregătire, de antrenament efectiv.
- Concurați trei luni și nouă luni vă pregătiți?
- Da. Este fundația fiecărui sport până la urmă și Usain Bolt aleargă în 10 secunde și puțin, până la urmă s-a antrenat o viață pentru acele zece secunde.
- E adevărat. Cum faceți pregătirea?
- Am ales și cantonamente de pregătire la altitudine de-a lungul timpului, dar e puțin complicat, fiind pe cont propriu. Iar eu având și un loc de muncă până la urmă, mi-e destul de greu.
- Nu poți să pleci de la serviciu, plus că cine plătește cantonamentele.
- Astea sunt problemele de bază, plus că un cantonament de pregătire la altitudine bine pus la punct și corect ar trebui să dureze undeva la 21 de zile și este destul de complicat să-ți iei 21 de zile concediu la bazinul de înot. Plus că am primit foarte multă îngăduință din partea conducerii pentru că am fost plecat fiecare etapă în sine. Pentru că fiecare etapă la care am fost prezent a însemnat o absență din bazinul de înot și a trebuit să am sprijin pe orele mele, profesor suplinitor și așa mai departe.
- Sunt copii talentați? Ai copii talentați?
- Da, am copii talentați, am numeroși copii cu care lucrez. Noi ca și club avem rezultate remarcabile atât pe plan național, cât și pe plan internațional. Sunt anumite secții de performanță atribuite categoriei de vârstă și eu personal mă chinui, mă străduiesc să lansez copiii cu care lucrez de la inițiere, mă străduiesc să îi lansez către grupele de performanță.
- Vreunul din ei va face și ice swimming?
- În momentul de față lucrez cu o medie de vârstă mult prea scăzută ca să pot să mă gândesc către această ramură. Nu în viitorul apropiat.
„Curaj, o doză de nebunie, perseverență”
- La ce vârstă ar trebui să te apuci de ice swimming?
- După ce corpul și-a terminat dezvoltarea firească, creșterea. 18, 19, 20 de ani.
- Deci târziu...
- Noi lucrăm copiii să fie buni înotători, mai departe că se duc pe alte ramuri... Pentatlon, ice swimming, open water, triatlon...
- Open water e înot în râuri, în lacuri, mări, oceane?
- Da, da, da.
- Adică să pleci de la Turnu Severin și să te oprești la Brăila?
- Nu m-am gândit că o să fie tocmai în țară, pentru că noi nu avem competiții de profil, dar o să găsesc o competiție prin afară la care să iau startul. Dar, da, noi când ne apucăm să creștem copiii în bazin, noi îi învățăm să înoate toate cele patru procedee și mai departe, în funcție de evoluția lui, vedem în ce putem să îl valorificăm.
- Trebuie să ai curaj să te ocupi de ice swimming?
- Curaj, o doză de nebunie, perseverență.
- E bine că recunoști.
- E asumată, chiar este asumată. Fac cu mare drag și cu mare pasiune ceea ce fac și consider că sunt un exemplu pozitiv pentru copiii pe care îi antrenez, pentru că în sportul de înaltă performanță, fie că vorbim de înot, fie că vorbim de ice swimming, este important să te autodepășești mereu și consider că transmit aceste valori prin activitatea pe care o desfășor.
- Nu prea sunt eu de acord cu autodepășirea asta. Cred că există niște limite pe care trebuie să le respectăm.
- Păi da, până la urmă asta este diferența între sportul de masă și sportul de performanță. Când ai obosit și ți-ai atins acel prag, când ești sportiv de masă, când faci sport pentru sănătate, te oprești. Sportul de performanță...
- E foarte frumos ce faci, dar, vorba ta, îți trebuie o doză de nebunie ca să intri în apă la 2 grade și să înoți și să riști în fiecare clipă.
- Poate o dată cu vârsta o să se schimbe anumite lucruri, dar în momentul de față fac cu mare drag ceea ce fac.
- Dar cu scafandrii ăștia stai de vorbă? Vă împrieteniți înainte de concurs?
- N-aș vrea să mă împrietenesc cu vreun scafandru... N-aș vrea să am un asemenea prieten. Probabil dacă aș ajunge să fiu scos vreodată de unul afară probabil m-aș împrieteni cu vreunul dacă aș ajunge în situația asta, însă nu-mi doresc să ajung acolo.
„Un lac înghețat, s-a venit cu toporul, s-a curățat suprafața...”
- Următoarea Cupa Mondială unde va fi?
- Încă nu s-au stabilit etapele, pentru că următorul sezon începe în decembrie. Au timp să anunțe.
- La noi în niciun caz nu va fi, nu?
- Nu se știe. Este Campionatul Mondial la noi în țară, sunt șanse mari să fie inclusă o etapă.
- Am văzut niște imagini cred că din Germania. Și m-a luat cu frig, ca să zic așa. Erau culoarele, voi în apă și pe margine era zăpadă de un metru.
- Ape înghețate. Un lac înghețat, s-a venit cu toporul, s-a curățat suprafața... Se curăță gheața în mod constant, pentru că la finalul reuniunii apare din nou acea pojghiță și trebuie din nou curățată.
- Și sunt bucăți de gheață prin apă, le dați la o parte.
- Suprafața apei este curățată în permanență, da.
- N-ai avut niciodată așa, cum să spun, ideea să te duci prin Antarctica, pe la Polul Nord, pe la Polul Sud.
- Este un obiectiv, dar este un obiectiv destul de costisitor. Trebuie să existe o competiție acolo, iar în momentul de față nu există.
- Apropo, fotbalul nu te-a atras fotbalul niciodată?
- Calitățile mele motrice de bază nu m-au ghidat către fotbal. Am încercat o săptămână să văd dacă am vreo tangență cu fotbalul, dar nu am avut, dar a existat o încercare. A fost un eșec total. Dar am fost îndrăgostit dintotdeauna de apă și nu a fost o tragedie că nu s-a putut cu fotbalul.
- După ce ieșiți din apa asta înghețată, merge un whisky, merge o pălincă?
- E contraindicat. Un puls ridicat și o senzație de șoc la nivel general împreună cu alcoolul nu ar duce la ceva bun.
„În antrenament cel mai mare puls al meu a fost de 232 de bătăi pe minut”
- Pulsul e ridicat când ieși din apă?
- Da, pentru că se schimbă din nou temperatura, ieși din apă din efort maximal, noi ieșim din apă la puls aproape maximal. În competiție pentru că nu avem voie cu ceasuri sau metode de monitorizare, dar în antrenament cel mai mare puls al meu a fost de 232 de bătăi pe minut.
- Aia e tahicardie de-a binelea!
- Este o inimă antrenată de-a lungul timpului care suportă astfel de bătăi.
- Cum reintrați în ritm după ce ieșiți din bazin?
- Cu o saună și cu un ciubăr de cele mai multe ori. Câteva minute stăm pe margine doar să ne revenim din efort. Este chiar o senzație plăcută când ieși din apă, după ce s-a terminat toată povestea asta. Ne uscăm, ne ștergem, ne schimbăm eventual costumul de baie.
- E obligatoriu să dormiți înainte?
- Monitorizez în mod constant somnul, monitorizez alimentația.
- Iei Xanax ca să poți să dormi?
- Nu, dar ai un volum foarte mare de antrenament și nu ai nevoie de medicație ca să poți să dormi.
- După ce te însori te mai lasă nevasta să faci ice swimming.
- Rămâne de văzut pe viitor. Este posibil să devină ea factorul decizional în vederea practicării activității pe care o desfășor în prezent, dar în momentul de față nu este cazul și sunt pe cont propriu.
{{text}}