Echipa Gazetei a pornit ieri spre Istanbul, prima oprire a naționalei în drumul spre Campionatul Mondial de la vară. Joi, de la ora 19:00, „tricolorii" lui Mircea Lucescu trebuie să treacă de Turcia pentru a-și adjudeca un loc în finala play-off-ului, unde ar da peste Kosovo sau Slovacia.
- Turcia - România se joacă joi, 26 martie, de la ora 19:00, meci transmis de Prima TV. Dacă învingem, jucăm finala pentru calificare, contra Slovaciei/Kosovo, pe 31 martie 2026.
- Gazeta Sporturilor are 6 reporteri cu experiență la Istanbul, care trimit cele mai importante informații, reportaje și o serie de corespondențe multimedia.
Naționala României își mută începând de săptămâna viitoare cartierul general la Istanbul, unde are de îndeplinit o misiune extrem de complicată în fața vedetelor de zeci de milioane de euro ale Turciei.
În infernul de pe stadionul lui Beșiktaș, Ianis Hagi&Co. vor fi încurajați de aproximativ 1.900 de compatrioți, care au epuizat biletele puse la dispoziție în doar câteva minute de la scoaterea lor în vânzare.
Ce trebuie să aibă în vedere românii care vor face deplasarea la Istanbul cu mașina? Reporterii GSP au parcurs pe șosea drumul spre metropola de peste 18 milioane de locuitori și pun la dispoziție un scurt ghid celor care plănuiesc să ajungă la Istanbul pe cale terestră.
Drumul de la București spre Istanbul: multe obstacole!
În primul rând, dacă mai e nevoie de precizat, șoferii care optează pentru această variantă trebuie să se înarmeze cu răbdare. Ruta București-Istanbul, aproximativ 700 de kilometri, rămâne una care se parcurge în minimum 9-10 ore, plus opririle inevitabile de pe traseu.
Primul mare „hop” în drumul către „Înalta Poartă”, numele sub care Istanbulul apărea în vechile scrieri românești, este Podul Prieteniei, aflat în plin proces de renovare. Punct de legătură între România și Bulgaria, acesta traversează Dunărea și impune, încă de la început, un prim test de răbdare.
Traversarea costă 15 lei, iar timpul de așteptare variază, de regulă, între 30 de minute și o oră, în funcție de trafic și de ora la care ajungi la vamă.
40 de leicostă vinieta pentru 7 zile în Bulgaria. Poate fi achiziționată atât online, cât și de la ghișeele specifice ori benzinării.
Odată trecut de pod, începe adevărata aventură. Drumul prin Bulgaria, pe ruta Ruse - Lesovo, se transformă într-un veritabil maraton al atenției. Șoseaua alternează între porțiuni decente și secțiuni care par desprinse dintr-un studiu geologic, cu cratere, limitatoare de viteză dure și nesemnalizate, dar și apariții surprinzătoare de animale, fie ele bovine sau ovine. Deci, atenție sporită!
Pe lângă toate acestea, șoferii trebuie să fie extrem de vigilenți și la cele 26 de camere de viteză amplasate pe traseu. Drumul șerpuiește prin sate aproape pustii, traversează zone împădurite unde kilometri întregi pot trece fără să întâlnești alte mașini și oferă, pe alocuri, senzația unui traseu izolat de lume.
Un reper important îl reprezintă trecerea prin Razgrad, chiar pe lângă baza de pregătire a celor de la Ludogorets. Acolo, Cosmin Moți, actual director tehnic al clubului, rămâne o figură emblematică, mai ales după celebra „dublă” de penalty-uri apărate în fața FCSB-ului, în play-off-ul Ligii Campionilor din 2014.
Turcia, test de răbdare
Al doilea mare obstacol este granița dintre Bulgaria și Turcia. Odată cu părăsirea Uniunii Europene, formalitățile devin mult mai riguroase: verificarea documentelor de identitate (pașaport sau carte de identitate), controlul bagajelor și al actelor mașinii. Timpul de așteptare poate depăși două ore, iar răbdarea devine din nou esențială.
La intrarea în „Țara Semilunii”, trebuie făcut și un mic ajustaj: ora se dă înainte cu o oră, Turcia fiind cu un fus orar înaintea României și Bulgariei.
- 6 euro sunt suficienți pentru un drum obișnuit spre Istanbul. HGS (Hızlı Geçiş Sistemi) este sistemul electronic de taxare folosit în Turcia pentru autostrăzi, poduri și unele tuneluri. Practic, îți iei un sticker pe care îl lipești pe parbriz și încarci un cont cu bani, iar taxele se retrag automat de fiecare dată când treci prin porțile speciale, fără să oprești sau să plătești cash. Costul inițial este foarte mic, de câteva lire turcești pentru sticker, iar apoi încarci credit, în jur de 5-6 euro, 25-30 de lei.
Odată trecut de vamă, drumul se deschide pe o autostradă modernă, întinsă pe mai bine de 200 de kilometri până la Istanbul.
Primii 170-180 de kilometri se parcurg fluent, însă apropierea de metropolă schimbă radical ritmul. Coloanele de mașini devin tot mai dense, iar intrarea în oraș capătă accente de deja-vu pentru orice șofer obișnuit cu traficul urban aglomerat. Dacă ați văzut sau nu ați văzut „Ziua Cârtiței”, pregătiți-vă să o experimentați pe viu, odată cu intrarea in Istanbul.
Chiar și la miezul nopții, Istanbulul pulsează. Un haos organizat, specific unei metropole care nu încetinește niciodată. Echipa Gazetei a trecut „porțile” orașului după ora 00:00, senzația fiind similară cu orele 17-19 din Pipera.
10 lire turceștisunt echivalentul a 1 leu.
În plus, vremea nu pare să fie un aliat de încredere: temperaturile maxime se vor situa în jurul valorilor de 8-10 grade, iar ceața și precipitațiile anunțate pot transforma drumul într-o experiență și mai solicitantă.
Istanbul, haos în trafic
Pentru cine alege să se deplaseze cu mașina prin oraș, trebuie să înțeleagă că aici nu se conduce, se negociază. Istanbulul te ia din prima și te bagă direct în liga grea: străzi în pantă, coborâri care îți pun frâna de motor la rugăciune și viraje atât de strânse încât ai impresia că mașina trebuie să-și ceară scuze ca să treacă.
106 orepierd, în medie, într-un an, blocați în trafic, locuitorii din Istanbul care aleg să se deplaseze cu mașinile personale.
Unele unghiuri sunt aproape imposibile și te întrebi dacă au fost proiectate de un inginer sau de un tip care juca Tetris după trei cafele turcești. La fiecare semafor, ai timp să-ți reevaluezi viața, dar și să fumezi două țigări. Pietonii decid, în mare. Traversează oricum, oriunde, oricând, ca și cum ar spune „eu o să trec, tu vezi cum faci să nu mă lovești”.
Cea mai bună soluție rămân mijloacele de transport în comun. Metroul este rapid și curat, tramvaiele nu au întârzieri, feriboturile ce traversează Bosforul te fac să uiți de trafic. Autobuzele ies din discuție, fiind blocate în același trafic ca mașinile.
30%dintre călătoriile zilnice în Istanbul se fac cu mijloacele de transport în comun.
Totodată, să nu uitați că este dificilă orice simplă convorbire. Sunt mai multe șanse să te înțelegi cu turcii în română, decât în engleză. Gesticulările și semnele rămân însă universale și la îndemână.
{{text}}