Disputa Nicolescu - Vaișcovici sau norma dublă a oficialilor din fotbal

Șefului dinamovist nu-i convine discursul fostului internațional. Dar oare emisiunile TV au de câștigat din prezența abundentă a reprezentanților cluburilor?

Andrei Nicolescu e delicat, educat, cult, ba pare chiar un tip sensibil. Se vede clar în prezența sa televizată că provine dintr-un mediu artistic.

Când își exprimă nemulțumirea față de prestația lui Claudiu Vaișcovici, cu care e coleg nu doar de studio, ci și de ștat de plată la Prima Sport, încearcă s-o facă finuț, dar, chiar și mângâiat cu mănuși, mesajul rămâne același. Anume că Vaișcovici nu e o „prezență pozitivă” pentru Dinamo!

Un tip direct

Cleo, pe care-l știu de mulți ani, e un tip cu sindromul „ce mi-e-n gușă, și-n căpușă”. Spune ce vede, ce simte, ce trăiește. După meciul Dinamo-Craiova i-a tocat pe cei care îmbracă astăzi tricoul echipei la care și el a jucat.

Ba pe Mazilu l-a criticat rău de tot. Dar nu numai pe Mazilu, a amendat jocul de-a latul, fără profunzime, fără ocazii, mediocritatea unora dintre jucători, a deplâns a cincea înfrângere consecutivă alb-roșie. E colaborator al Prima Sport în virtutea carierei pe care a avut-o, în virtutea unei experiențe în studiourile tv (personal, l-am avut atât coleg, cât și invitat) și în virtutea opiniilor sale, consacrate ca unele tăioase, dar la obiect.

N-a fost singurul critic

E limpede că Vaișovici nu cere voie nimănui să aibă păreri și e la fel de limpede că nu caută să se bage pe sub pielea nimănui pentru a obține un post călduț în club, o lefușoară, ceva. Dacă dorea asta, lua demult trafaletul și peria reverele multiplilor șefi pe care i-a avut clubul de-a lungul anilor.

Dar el n-a fost yes-man-ul nimănui, nu se gudură prin loje pe lângă „cabinetul unu”. La fel de tranșant ca Vaișcovici s-a exprimat și Ioan Andone, față de jocul slab al lui Dinamo cu oltenii. Numai că el n-a făcut-o în studio, în baza unui contract de colaborare. Ci la ieșirea din tribună, gratis, în virtutea liberei exprimări, a dreptului la opinie.

Dubla ipostază

Andrei Nicolescu e și el invitat permanent la aceeași stație tv. Unde firește că încearcă să transmit fanilor dinamoviști informații despre echipă, să vină cu noutăți, dar să și regleze conturi cu cei care au altă părere. Să-și exprime nemulțumirile față de arbitrajele care într-adevăr au dezavantajat-o pe Dinamo, în general să tragă spuza pe turta lui Dinamo. Să-i reprezinte interesele.

În momentele în care face aceste lucruri, el se află în dublă ipostază: de oficial dinamovist și de colaborator plătit al televiziunii. Nu e singurul în această situație evident duplicitară. FCSB, Rapid, Craiova, Argeș, sunt și ele reprezentate pe sticlă de oameni plătiți atât de acele cluburi, cât și de televiziuni. La fel ca și LPF și FRF, instituțiile care conduc fotbalul de la noi.

Singura avere a presei

Firește că e treaba televiziunilor să-și întocmească lista colaboratorilor și probabil că momentele în care reprezentanții cluburilor oferă informații și opinii în premieră se bucură de un rating excelent, dau valoare posturilor tv. În funcție de rating vine și publicitatea, vin și banii și toate celelalte.

Însă se omite un lucru estențial. Unica avere a unei instituții de presă, fie ea post tv, emisiune online, ziar, site, post de radio este CREDIBILITATEA. Oare mai stă în picioare această credibilitate atunci când reprezentanți ai cluburilor exprimă opinii care n-au cum să nu fie subiective?

De ce nu-și fac cluburile propriile televiziuni? Fiindcă există deja unele gata făcute!

Dacă aceasta e o judecată greșită, și în realitate lucrurile stau pe dos, prezența oficialilor cluburilor în emisiuni de analiză fiind esențială, ca aerul și apa, vedem uitându-ne și prin alte părți. Mai există în altă parte președinți de cluburi invitați contractual în studiouri? Nu există.

Pentru opiniile acestora există însă posturile tv proprii, ale cluburilor, de unde instituțiile media preiau între ghilimele opiniile acestora. La noi s-a sărit această etapă și îi vedem pe domnii oficiali direct la posturile naționale, de multe ori vexați că unii colegi de platou nu sunt o „prezență pozitivă”.