Eșecul naționalei se leagă și de declinul FCSB

Selecționerul ar fi vrut să aibă un nucleu roș-albastru sub tricolor, dar anul mizerabil al fostei campioane i-a dat planurile peste cap

În barajul pierdut la Istanbul, campionatul intern a contribuit la formula de start cu doi jucători. Bancu de la Craiova și Bîrligea de la FCSB. Olteanul, în nota sa obișnuită, ajutat să rămână la un nivel acceptabil de parcursul bun de la club și de atmosfera, probabil bună, a colectivului de-acolo.

Bîrligea, mult mai slab decât îl știam, titularizat în Turcia din lipsa desăvârșită a oricărei alte soluții ofensive.

Ce zicea selecționerul la început de 2025

Acum un an și-un pic, când FCSB se califica din mega-grupa de Europa League, o bătea pentru a treia oară în trei luni pe PAOK, urma să dea piept cu Lyon și defila prin campionatul intern, Mircea Lucescu declara că în viitorul apropiat își propune un schelet al naționalei alcătuit din jucători fecesebiști.

Într-adevăr, atunci, în ianuarie-februarie 2025, FCSB nu numai că era o echipă bună, pregătită, tonică, vie, ci avea și calitatea de a avea mereu cel puțin șapte români în teren. Radunovic, Dawa, Ngezana și Cisotti erau străinii, ceilalți titulari roș-albaștri erau autohtoni.

S-a destrămat „nucleul”

Anul foarte slab al FCSB-ului s-a văzut încă din vara trecută, când pierdeau meciurile cu Inter D'Escaldes din Andorra, cu Skhendija, cu Slobozia, cu Argeșul, cu aproape toată lumea era clar că acolo se întâmplase ceva. Proiectul lui Lucescu de a dezvolta echipa națională pe suflarea roș-albastră era tot mai puțin realizabil, de la o zi la alta.

Grupul din Berceni nu mai reprezenta o forță, individualitățile slăbiseră și ele valoric din cauza subminării forței grupului.

Soluțiile

Probabil că selecționerul gândea atunci, la început de 2025, când Drăgușin se accidentase deja, că înlocuitorul acestuia poate fi Mihai Popescu. Apoi, că Olaru (care încă nu pățise necazul cu umărul), încet-încet îl poate înlocui pe Răzvan Marin.

Că Tănase poate fi o soluție măcar de final de meci. Că Bîrligea e un marcator, un pivot, un puncheur care poate fi atacantul dorit acolo, în careul advers, într-o zonă din care Drăguș migra mereu spre părțile laterale.

Că Târnovanu poate fi varianta optimă pentru poartă (în acel moment Ionuț Radu era mai mult gondolier pe la Venezia, sub nivelul său de acum). Că Șut sau Miculescu pot fi și ei apți pentru banca de rezerve, unde nici lui Lixandru nu i-ar fi stat rău.

Și lipsa soluțiilor

În răstimpul scurs, cu fiecare dintre cei enumerați mai sus s-a întâmplat câte ceva rău. Ba accidentări, ba ieșiri din formă, ba excomunicări absurde pe banca de rezerve, cazul lui Târnovanu.

FCSB nu mai e campioana de atunci, e echipa de playout de acum, care nu bate Metaloglobusul și învinge UTA numai după ce arădenii își scot de pe teren cel mai bun jucător, cu totul inexplicabil.

Din playout la Mondiale

În acest context, ideea de nucleu fecesebist al naționalei firește că nu mai poate funcționa. Cu toate acestea, la Istanbul se apelează la Bîrligea, apoi intră pe parcurs Tănase și Miculescu.

Chiar așa, noi aveam de gând să ne calificăm la mondiale cu jucători din playout?