Au cîştigat bătălia lor

Echipa feminină a României şi-a dus propria luptă ieri, contra Rusiei, a învins şi a urcat pe podium





Finala pe echipe a fost un război pe două fronturi, cel de aur şi cel de bronz. Pe primul s-au bătut China şi SUA, pe cel de-al doilea România şi Rusia. Niveluri diferite de dificultate şi de viteză, aceiaşi nervi. Cine i-a avut a triumfat, cine nu a cedat. Tabloul final a aliniat, pînă la urmă, trei echipe zîmbitoare şi una în lacrimi, Rusia. Tocmai cea care conducea după întîia rotaţie şi care, apoi, a clacat.



"Fetele care au intrat în concurs au dovedit stăpînire de sine. Nu le-a fost teamă şi şi-au respectat rangul. Am speranţe la medalii şi în zilele următoare"

Octavian Morariu, preşedinte COSR



În tot acest peisaj presărat cu stropi de culoare şi de zgomot, România a oferit linia echilibrului. Nici o ratare. Chipuri concentrate. Surîsuri zgîrcite, lăsate să înflorească abia la sfîrşit. Dorinţa de a urca pe podium şi puterea de a o face. Tactica absenţei greşelii. Ale noastre au ştiu ce pot ţinti, nu s-au amestecat în sferele unde gimnastica seamănă mai mult cu un joc perfect pe calculator. Pentru că americancele, dar, mai ales, chinezoaicele, aşa au arătat ieri. Mici machete vii cu codiţă şi sclipici în păr.



SUPREMAŢIE EFEMERĂ

România a avut aceeaşi rotaţie ca şi Rusia. Şi-au împărţit, alternativ, acelaşi aparat şi au început cu paralelele. Adversarele directe au strîns dintr-un foc 1,95 puncte peste noi, mulţumită, în special, extraordinarei Ksenia Semenova, care a primit 16,450. Româncele au replicat cu nota de 16,150 acordată Stelianei Nistor, perla noastră de la paralele. Rusia se aşezase nu doar în faţa României, ci a tuturor. O supremaţie efemeră, cronometrată în minute.



Urmează bîrna. Pe rînd, Tămîrjan, Nistor şi Izbaşa parcurg stinghia de lemn în ambele sensuri fără să tremure. 15,425, 15,150 şi 15,600 e succesiunea lor. Imediat, rusoaicele cedează. Grebenkova şi Pavlova, cele mai experimentate din echipă, cad de pe aparat. Prima are 26 de ani şi a se numea, înainte de căsătorie, Ejova. A concurat în echipa Rusiei la Atena, dar şi la Mondialele de la Gent, din 2001. A făcut în finala de ieri doar bîrna şi tocmai acolo a ratat. Româncele zîmbesc subţire. "Eu am simţit atunci că vom lua medalie", mărturisea Steliana Nistor după concurs.



FINAL DE BEZEA

La sol încep rusoaicele. Tot nu le merge. Pavlova iese din covor şi nu-şi face exerciţiul în integralitatea lui. Doar 13,850. Acela a fost momentul în care, probabil, s-a decis soarta bronzului. Prin comparaţie, Anamaria Tămîrjan primeşte 14,575. "Cred că puteam mai mult la sol", a spus ea mai tîrziu. A fost suficient însă. Cu Sandra Izbaşa fiind răsplătită cu 15,550, cea mai mare notă de ieri la acest aparat, adunăm 1,050 puncte peste Rusia.



Fetele lui Forminte păşesc parcă mai elastic cînd spre îndreaptă spre ultima staţie: săriturile. Nu se asumă nici un risc. Execuţii cu plecare din 5,8, aterizate foarte bine. Şi calificativele primite sînt rezonabile. Acum parcă se dă liber la rîsete. Fiecare final de săritură înseamnă o bezea, un salut adresat camerei de filmat, o îmbrăţişare cu colegele şi antrenorii. Rusoaicele ştiu că au pierdut. Sar la fel ca noi, prudent, şi n-au cum să recupereze diferenţa. Deja încep cu toatele să plîngă.



"Medalia olimpică e ceva special. Am făcut aici ceea ce am putut face. România cîştigase titlul la precedentele două ediţii şi nu e uşor să reprezinţi o asemenea tradiţie"

Nicolae Forminte, antrenor echipa României



Cîţiva metri mai încolo, româncele sărbătoresc. În primul rînd, li s-a şters concentrarea de pe chipuri. Au redevenit nişte fete. Nişte fete care au cîştigat bătălia pe frontul de bronz.





LA 7.062 KILOMETRI DEPĂRTARE



Mariana Bitang şi Octavian Bellu, cei care au condus echipa de gimnastică la precedentele Jocuri Olimpice a vizionat finala din România. "Am avut emoţii mai mari decît atunci cînd eram eu implicat direct. Mă bucur că tradiţia merge mai departe şi îi felicit pe antrenori şi pe fete, dar am tremurat serios la ultima rotaţie", a spus Octavian Belu. După ce au părăsit sala de gimnastică, cei doi s-au reorientat către munca de birou, Belu fiind preşedintele ANS, iar Mariana Bitang îndeplinind funcţia de consilier prezidenţial la Palatul Cotroceni.





"Nu e miracol"



Antrenorul Nicolae Forminte spune că echipa sa şi-a conservat calitatea de a fi sigură



- Cum a fost concursul, din punctul dumneavoastră de vedere?

- Greu. În permanenţă pe muchie de cuţit. Am avut însă încredere în munca noastră şi în fete.



- Cînd aţi simţit că sînteţi aproape de medalie?

- După sol. Atunci am ştiut că va fi foarte dificil s-o mai pierdem.



- Nu v-aţi temut de Rusia? Au început teribil concursul.

- Da, l-au început, dar mai trebuie să-l şi termine. Nu, nu m-am temut. Aduceţi-vă aminte că în ultimii ani ne-au bătut o singură dată!



- Poate rezista această echipă cu două sau trei gimnaste de vîrf şi celelalte neexperimentate?

- Fiecare generaţie a avut două sportive pe care s-a bazat. Important e cît de valoroase sînt cele care se lipesc de ele pentru ca rezultatele să fie foarte bune.



- Aţi cîştigat bronzul fiindcă nu aţi ratat?

- Ei da, să ştiţi că aşa e. Echipa României şi-a conservat calitatea de a fi sigură.



- E normală diferenţa atît de mare faţă de China şi SUA?

- Putea fi şi mai mare, cu specificarea că nici una şi nici cealaltă nu şi-au pierdut în întregime echipa acum trei ani, cum ni s-a întîmplat nouă.



- E acest bronz un miracol?

- Nu e miracol. E muncă. Miracol e ce a făcut fata asta (o ia pe Steliana de mînă). Ea şi Tămîrjan s-au recuperat în timp scurt şi au evoluat foarte bine la Beijing.