Motivele falimentului Squadrei Azzurra: „Serie A subtitrează fotbalul în italiană. Străinii au confiscat-o!”

Italia a devenit prima campioană mondială din istorie care a înregistrat o serie de trei ratări ale calificării la turneele finale. Eșecul din play-off-ul cu Bosnia-Herțegovina e consecința viciilor structurale grave ce afectează de prea mulți ani fotbalul peninsular. Absența la Campionatul Mondialul 2026 reflectă suferința cronică a Seriei A.

Fotbalul italian a făcut tabula rasa, după încă un faliment în campania de calificare la Mondialul organizat între 11 iunie și 19 iulie în Canada, Mexic și SUA. În cascadă, în următoarele trei zile de la loteria penalty-urilor pierdută de Squadra Azzurra la Zenica, și-au dat demisia președintele Federației, Gabriele Gravina, team-managerul Gianluigi Buffon și, astăzi, selecționerul Gennaro Gattuso.

Plecarea acestora nu poate opri însă căderea liberă a echipei naționale, care, cu excepția titlului european cucerit în 2021, a oferit numai dezamăgiri din 2006 încoace. Suedia, Macedonia de Nord și Bosnia-Herțegovina au blocat selecționatele conduse de Gian Piero Ventura, Roberto Mancini și, în ultimele preliminarii, de Luciano Spalletti și Gennaro Gattuso.

Edin Dzeko, căpitanul Bosniei, a jucat la 39 de ani în Serie A!

Totul pleacă de la izvorul din care se umple bazinul de selecție pentru reprezentativa care a câștigat într-o sută de ani de patru ori titlul mondial. Adică de la Serie A, din care, culmea ironiei, provine unul dintre cei mai în vârstă jucători din acest sezon și cel care a condus, în calitate de căpitan, naționala Bosniei în barajul de marți: Edin Dzeko, fostul atacant al Fiorentinei până la transferul la Schalke din iarnă.

Atacantul care abia a schimbat prefixul, cu nouă sezoane în carieră în fotbalul italian, la Roma, Inter și Fiorentina, a fost unul dintre foarte mulții străini care au ajuns să colonizeze prima ligă și în acest sezon.

„Serie A subtitrează fotbalul în italiană. Străinii au confiscat-o!”, scrie azi Corriere dello Sport. Cluburile din Serie A au peste două treimi din jucătorii din lot din afara Cizmei. Procesul începe de la sectoarele de juniori și tineret, unde prezența străină depășește 32%!

67,5% străini în „cea mai internaționalizată ligă din Europa”

Potrivit Tuttosport, 67,5% sunt străini în „cea mai internaționalizată ligă din Europa. Acest fapt, în sine, nu ar fi negativ (și Premier League are procentaj mare) - având în vedere că nivelul de calitate adăugat de cei care nu sunt eligibili pentru lot este adesea minim - dacă este însoțit de o valorizare adecvată a talentelor locale”.

Trimiterea este la cum se pierd pe drum fotbaliștii crescuți în academiile cluburilor. Comparația cu campionatele din Top 5 Europa e cutremurătoare: în Italia, cei formați în propria pepinieră au prins doar 9% din minutajul total al jucătorilor folosiți în acest sezon!

În prima ligă din Spania s-a depășit 21%, în Franța 14%, în timp ce Germania și Anglia se situează la peste 13%, dezechilibrul fiind strâns legat de componența lotului pe naționalități.

Tinerii italieni rămân pe tușă, doar spectatori ai unui campionat care nu-i așteaptă și nici nu îi dezvoltă suficient. Fără continuitate, fără obiective reale, fără responsabilitate, devine imposibil să fii pregătit pentru tricoul albastru al echipei naționale

- Tuttosport, cotidian italian

Doar 12% din internaționalii Italiei evoluează în străinătate!

O altă statistică șocantă este că numai 63 de jucători italieni de câmp (72 din totalul de 168 aflați în loturi au depășit 675 de minute) au jucat 15 sau mai multe meciuri, cu cel puțin 45 de minute pe teren. Iar ultimul mercato a confirmat trendul: în timpul iernii, 58 din 70 de transferuri au fost jucători străini! Dintre italieni doar șase sunt utilizați cu regularitate.

Nivelul scăzut valoric comparativ cu lumea bună fotbalistică e și consecința faptului că doar 12% dintre jucătorii naționalei evoluează în străinătate. Față de 27% în cazul Spaniei și 68% pentru Franța, care și-au construit puterea pe experiența internațională a componenților săi.

Problema nu-i doar cine intră în teren, ci și cum arată meciurile. Serie A are cel mai scurt timp efectiv de joc dintre primele ligi din Europa: 52 de minute și 55 de secunde în medie. Și viteza mingii evidențiază diferența. În Italia, e 7,6 m/s, comparativ cu 9,8 în Premier League și 10,4 în Champions League!

„Jocul e mai lent, mai puțin dinamic și mai puțin solicitant din punct de vedere fizic. Mai puțin spațiu pentru jucătorii tineri înseamnă mai puține perspective de calitate. Un nivel tehnic mai scăzut reduce ritmul jocului, iar un ritm mai slab compromite competitivitatea internațională”, explică cotidianul din Torino.

Străinii sunt la putere și la conducerea cluburilor din Serie A. Performanța proprietarilor înseamnă profitul economic

Străinii sunt la putere și la nivelul conducerii cluburilor. Investitorii din afara Italiei, americani, canadian, indonezian și român (Dan Șucu la Genoa), au acaparat controlul majorității echipelor și promovează o politică defavorabilă creșterii și promovării tinerilor italieni și a valorizării jucătorilor susceptibili de a fi chemați la Squadra Azzurra.

Pentru toți aceștia performanța se traduce prioritar în rezultatul financiar, inclusiv Interul lui Chivu supunându-se strategiei proprietarului. Abia apoi contează rezultatele sportive, trofeele și reprezentarea internațională. Dovadă că Serie A n-a reușit în acest sezon să califice în „optimile” Champions League decât o echipă, Atalanta, demolată de Bayern.

Și, nu în ultimul rând, decăderea naționalei Italiei este efectul dezinteresului și chiar aversiunii manifestat pe toate planurile. Cluburile sunt nemulțumite că de la loturile naționale li se întorc accidentați sau/și obosiți jucătorii pe care acestea îi plătesc.

Trofeele cucerite de Atalanta și Roma sunt doar excepțiile!

Suporterii italieni sunt pasionați și trăiesc în prezent mult mai mult pentru echipele de club și devin, cu adevărat, interesați de națională doar la turneele finale sau când se ratează obiectivul calificării.

Pentru tifosi primează, de pildă, ca favoriții să câștige lo scudetto decât să ajungă în finala Ligii Campionilor. Mai ales că din 2010, de la Tripla câștigată de Inter, italienii n-au reușit decât să ajungă maximum în finală, pierzându-le pe toate patru (Juventus și Inter, câte două). Trofeele cucerite de Atalanta și Roma, Europa și Conference League sunt doar excepții.

2.302.088de exemplare a fost tirajul scos de Gazzetta dello Sport în 2006, când, după al patrulea și ultimul titlu mondial câștigat de Squadra Azzurra, cotidianul roz a fost tipărit două zile la rând! În prezent, abia mai depășește 100.000

În fine, nici presa nu are aceleași subiecte și nici aceeași audiență atunci când vin pauzele în campionat pentru meciurile interțări, discuția fiind valabilă pentru jocurile din grupele de calificare la Campionatul Mondial, European sau Liga Națiunilor, ca să nu vorbim despre meciurile amicale.

Acum însă, falimentul Squadrei Azzurra a ajuns subiect de urgență națională, pe ordinea de zi a ședinței Senatului și a premierului Giorgia Meloni. Și în atenția UEFA, președintele Aleksander Ceferin avertizând serios, într-un interviu publicat zilele trecute chiar de La Gazzetta dello Sport, federația italiană că riscă să piardă organizarea (în parteneriat cu Turcia) a Campionatului European din 2032, dacă nu va construi, la termen și la standardele cerute, stadioanele rămase la nivelul secolui trecut!