Lamberto Piovanelli, 61 ani, a lucrat cu Mircea Lucescu la Pisa în sezonul 1990-1991, primul petrecut de antrenorul român în Italia. El se înclină azi în fața memoriei lui Il Luce într-un interviu pentru GSP și scanează cea mai bună perioadă a carierei sale, produsă sub bagheta lui Lucescu.
La Pisa, în primul său sezon italian, Mircea Lucescu a avut un golgeter pur-sânge în ofensivă: Lamberto Piovanelli. E atacantul care, sub mandatul lui Il Luce, a bifat un start fantastic în Serie A 1990-1991, suficient spre a-l propulsa la naționala lui Azeglio Vicini: 8 goluri în 12 etape.
O accidentare teribilă l-a lovit însă la sfârșitul lui 1990, moment care-i va trimite cariera în picaj. Iar pentru Lucescu avea să fie o pierdere irecuperabilă în atac: va mai rezista doar până în martie 1991, când a „divorțat” de Pisa pe fondul unor rezultate negative.
Pentru Piovanelli, perioada de colaborare cu Mircea Lucescu a rămas însă una de referință. Azi, fostul goleador al Pisei aduce un omagiu memoriei antrenorului român decedat pe 7 aprilie.
Lamberto Piovanelli: „Lucescu a fost o persoană fundamentală în cariera mea”
Lamberto Piovanelli (stânga) a petrecut cinci sezoane în tricoul Pisei- Signor Piovanelli, cum ați primit în Italia vestea decesului lui Mircea Lucescu?
- Am fost foarte afectat, fiindcă Lucescu a însemnat pentru mine o persoană extrem de importantă, fundamentală în cariera mea. Datorită lui am ajuns și la națională, eram căpitan la Pisa și am avut un progres remarcabil. Îl voi purta mereu în inimă, și pe Mister, și pe soția dânsului.
- Vă mai amintiți prima întâlnire cu Mircea Lucescu la Pisa?
- Bineînțeles, o întâlnire în care am discutat despre fotbal. Mister vorbea și ne explica foarte multe. Explica ce înseamnă fotbalul, cum se joacă simplu. N-am cum să uit, apoi, ședința în care am fost numit căpitan, un moment de mare emoție pentru mine. Marele regret cu Lucescu e că, din păcate, m-am accidentat și din acel moment s-a cam terminat totul pentru mine.
„Fizic, nu m-am simțit niciodată mai bine decât în perioada cu Lucescu”
Piovanelli în tricoul Pisei, versiune din popularele cataloage Panini- În ce fel v-a influențat Lucescu stilul de joc și modul de a vedea fotbalul?
- Preda totul cu simplitate. Fizic, nu m-am simțit niciodată mai bine decât în perioada în care am lucrat cu mister Lucescu. Alergam 90 de minute, dar nimic haotic sau obositor, ci un efort depus inteligent. Dădeai maximum pe teren într-un mod corect, justificat. Am crescut mult cu Lucescu la nivel atletic și mental, atât ca fotbalist, cât și ca om.
- Un episod special din acea perioadă?
- Îmi aduc aminte o călătorie cu avionul la începutul pregătirii, când mi-a descris ce ar trebui să fac pe teren. Mi-a explicat că aș putea să am un cuvânt de spus la nivel înalt. M-a lăsat să înțeleg că am posibilitatea de a obține ceva important în carieră dacă mă voi baza pe sfaturile lui. Așa s-a și întâmplat! A fost ca și cum mi-a prezis viitorul, fiindcă la scurt timp după aceea am ajuns până în echipa națională. Mă consider unul dintre norocoșii care au avut prilejul să fie antrenați de Mircea Lucescu.
Când mergeam cu toții la cină, președintele Anconetani voia să stăm cu el la povești până târziu. Dar Lucescu vorbea puțin, se gândea la scheme, la viitorul meci, iar acolo nu se putea face asta. A existat însă între ei o relație specială
Lamberto Piovanelli, fost atacant Pisa
„Aveam antrenamente dure, dar vedeam rezultatele”
Instantaneu dintr-un memorabil Inter - Pisa 6-3 din toamna lui 1990, un meci tumultuos din perioada lui Mircea Lucescu. Foto: inter.it- Cum era relația din vestiar între Lucescu și jucători?
- Lucescu era un tip foarte exigent. Cerea mult de la jucător, dar și oferea mult în sensul că fiecare avea șanse să se evidențieze, să ajute echipa. Era ascultat în vestiar, pentru că ne dădeam seama că tot ceea ce făceam la antrenamente se reflecta apoi în meci. Și chiar dacă aveam antrenamente obositoare, dure, depuneai mult efort, vedeai rezultatele la fiecare partidă. Am ajuns să marchez 8 goluri în 12 meciuri în Serie A, iar asta a fost pentru mine ceva minunat. Cu Lucescu am atins apogeul carierei mele.
- Povestim, vă rog, un meci special pe care l-ați jucat cu Lucescu pe bancă?
- Mă gândesc la un Inter – Pisa 6-3. Chiar dacă am pierdut, ne-am dat seama că suntem o echipă mare. Am făcut un meci remarcabil împotriva celei mai puternice formații din Serie A. Am fost conduși la un moment dat cu 4-1, dar am continuat să luptăm, să ascultăm indicațiile date de Mister de pe margine și am recuperat până la 4-3. Puțin a lipsit să egalăm. Am comis apoi, din păcate, două erori care ne-au costat alte două goluri. Dar acea partidă ne-a arătat că eram la un nivel excelent.
„Fotbalul nu mai face parte din viața mea. Vând mâncare și vin”
- Când ați discutat ultima dată cu Mircea Lucescu?
- În urmă cu câțiva ani, când a venit la Pisa. Ne-am întâlnit la un meci caritabil. Am făcut și o poză împreună. Altă dată ne-am văzut și cu Adriano Bacconi, preparatorul său fizic vreme de mulți ani. Eram la hipodrom, la un eveniment, unde am avut plăcerea să-l îmbrățișez din nou pe antrenorul de care am fost foarte atașat.
- Spuneți-ne cu ce vă ocupați azi?
- Am un magazin în Pisa, împreună cu soția. Stau în spatele tejghelei și vând mâncare și vin. Mi-am schimbat complet meseria, fotbalul nu mai face parte din viața mea. Amintirile cu Lucescu au rămas însă într-un colț al sufletului meu.
CV Lamberto Piovanelli
Data nașterii: 26 iunie 1964, Florența
Post: atacant
A jucat la Castelfiorentino (1980-1985), Atalanta (1985-1986, 1991-1992), Pisa (1986-1991), Juventus (1991), Verona (1992-1993, 1994-1995), Perugia (1993-1994)
Meciuri/goluri Serie A: 97/16
{{text}}