Mihai Teja a vorbit la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” despre un parcurs profesional marcat de despărțiri repetate și tensiuni cu conducerile cluburilor, pe care le explică printr-un amestec de orgoliu personal și neînțelegeri de viziune.
Fostul tehnician de la Metaloglobus susține că relația cu jucătorii nu a fost niciodată o problemă, respectul fiind reciproc, însă dificultățile au apărut invariabil la nivel managerial, acolo unde ideile despre construcția echipelor au intrat în conflict.
În interviul de la „Prietenii lui Ovidiu”, Mihai Teja indică episoadele de la FC Voluntari și FC Botoșani drept momente în care consideră că nu i s-a oferit suficient timp pentru a-și duce proiectele la capăt.
Mihai Teja: „Nu este ușor să lucrezi cu oamenii, mai ales cu conducerea”
- Domnule Teja, v-ați tot despărțit de cluburi pentru că sunteți dumneavoastră foarte orgolios sau vi s-au făcut nedreptăți?
- Eu cred că și una și alta. Am și eu o problemă și am încercat tot timpul să remediez sau să încerc să nu mai fac lucrurile care probabil le-am făcut greșit. Să încerc să mă corectez. Nu este ușor să lucrezi cu oamenii, mai ales cu conducerea clubului. Eu n-am avut niciodată nicio problemă cu niciun jucător. Nici ca antrenor secund, nici ca preparator fizic, nici ca antrenor principal, n-am avut nicio problemă.
- Și asta e bine sau e rău?
- Nu știu ce să spun, eu din punctul meu de vedere e bine. Înseamnă că jucătorii m-au respectat și mi-au respectat munca pe care am făcut-o. Problemele au apărut v-am spus, atunci când am avut anumite discuții cu manageri ai clubului sau președinți de cluburi și erau alte idei.
„Infrastructura este o problemă la majoritatea echipelor”
- Unde credeți că ați fost cel mai nedreptățit?
- La Voluntari puteam să mai rămân să-mi duc până la capăt mandatul, la fel și la Botoșani cred că începusem să reconstruim o echipă. Depinde și de perioada când te duci la o echipă. La Botoșani m-am dus după Marius Croitoru când a avut acele performanțe, au jucat prin Europa, au vândut foarte mulți jucători, au fost și în play-off și se cerea același lucru, aceleași obiective. Dar s-a schimbat total echipa, lotul, au plecat foarte mulți jucători și era foarte greu să poți să faci din mers foarte repede, într-un timp foarte scurt.
- Nu poți să ai pretenții mari de la o echipă care n-are unde să antreneze.
- Așa este. Și din păcate infrastructura este o problemă la majoritatea echipelor din Liga 1, Liga 2.
„Suporteri la Metaloglobus?! Nu, doar familiile jucătorilor!”
- Metaloglobus juca la Clinceni și se antrena undeva în Pantelimon, nu?
- Pe un teren sintetic, nu puteam intra pe iarba de la Clinceni. Vara ne-am antrenat pe terenurile de antrenament de la Clinceni.
- Metaloglobus asta are vreun suporter?
- Nu, familiile jucătorilor... Nu, nu au, nu cred că au suporteri, doar cei apropiați care veneau la meciuri.
- Probabil ceva din salariați.
- Da, da, da. Dar nu există, nu au niciun suporter.
- E greu să trăiești așa, fără stadion, fără suporteri, fără salariu...
- Nu este ușor cu un buget destul de mic.
- A promovat ca să aibă de unde retrograda
- Nici nu se așteptau la o promovare. Poate doar Zicu sau jucătorii, conducerea probabil nu s-a așteptat.
- A căzut Sepsi...
- Cu salarii foarte mari și cu un buget foarte mare și a promovat Metaloglobus în dubla barajului cu Politehnica Iași.
„Noi nu suntem realiști cu ce vrem să producem”
- Cu Zicu ați vorbit atunci?
- Da, da. Ne-am întâlnit a treia etapă, am jucat cu Farul și am stat de vorbă, mi-a spus anumite lucruri cam ce s-a întâmplat și din punct de vedere sportiv cu jucătorii pe care i-am avut la dispoziție. Pentru că în mare parte ne-am păstrat același lot de jucători. Noi nu suntem realiști cu ce vrem să producem. Vrem mai mult de la cineva, dar fără să a ne dă seama că nu dăm mai mult.
- E valabil și la echipa națională. Vedem lucrurile mai în roz decât sunt în realitate.
- Nu suntem realiști la ce posibilități avem, pentru că dacă nu suntem realiști și facem iluzii, o să avem tot timpul deziluzii.
{{text}}