Belgianul Wout van Aert, 31 de ani, l-a învins la sprint pe slovenul Tadej Pogacar, 27 de ani, și a câștigat în premieră Paris-Roubaix, cea de-a treia cursă clasică Monument a sezonului. Într-o ediție marcată de multe întâmplări neprevăzute, rutierul de la Visma–Lease a Bike i-a negat lui Pogacar, un favorit atipic pentru cursele clasice din Nord, șansa de a fi singurul ciclist istorie care să deține simultan titlul în toate cele 5 Monumente din ciclism.
Considerat unul dintre cei mai buni rutieri de curse clasice din pluton, Van Aert a avut mai multe probleme din cauza accidentărilor și a șanselor ratate în ultimii ani. Van Aert a concurat pentru prima dată la Paris-Roubaix în 2018, o ediție umbrită de decesul coechipierului său, Michael Goolaerts, în urma unei căzături în timpul cursei.
„Încă de atunci, a fost obiectivul meu să vin aici și să arăt cu degetul spre cer. Această victorie este pentru Michael, dar mai ales pentru familia lui... pentru staff-ul fostei mele echipe”, a explicat Van Aert.
Pogacar face pană, apoi revine incredibil
Ediția din acest an de Paris-Roubaix, cea mai grea cursă pe pavate din calendar, a avut o lungime de 258.5 de kilometri, cu 30 de „trașee” pe o piatră cubică ascuțită. Toată atenția s-a concentrat asupra olandezului Mathieu van der Poel, de 3 ori câștigător consecutiv și campion en-titre până la start, și asupra lui Pogacar, slovenul campion în Turul Franței, care încerca să devină abia al patrulea om din istorie care se impune în TOATE cursele clasice Monument.
- Ce sunt clasicele-monument? Sunt 5 curse de o zi, considerate cele mai prestigioase evenimente din ciclism, în afara Marilor Tururi. Cele 5 Monumente sunt: Milano-Sanremo, Turul Flandrei, Paris-Roubaix, Liege-Bastogne-Liege și Turul Lombardiei.
- Doar 3 rutieri au în palmares cel puțin câte o victorie în fiecare dintre aceste 5 curse, toți fiind belgieni: Rik van Looy, Eddy Merckx și Roger De Vlaeminck. Dintre aceștia, doar Eddy Merckx a câștigat și Turul Franței;
- Tadej Pogacar mai are nevoie doar de Paris-Roubaix pentru a-și înscrie numele în istoria fiecărei clasice-monument. Pogacar are în palmares cinci victorii în Turul Lombardiei, trei în Liège-Bastogne-Liège, trei în Turul Flandrei și una în Milano-Sanremo.
Slovenul de la UAE a avut probleme tehnice devreme în cursă, dar a recuperat mai mult de 30 de secunde și a ajuns umăr la umăr lângă marii săi rivali. Apoi, Mathieu Van der Poel a rămas în urmă, tot dintr-o problemă tehnică, pe temutul Arendberg, cu aproximativ 100 de kilometri înainte de final, întâmplare care l-a făcut să piardă peste 2 minute față de Pogacar și restul, timp suficient cât să își ia adio de la un al patrulea titlu record.
„Am făcut pană de două ori pe Arenberg. Cum s-a întâmplat? La fel ca pentru toată lumea, lovești o piatră de pavaj și asta este”, a declarat un Van der Poel pentru Eurosport.
Olandezul a schimbat bicicleta cu Jasper Philipsen, dar a trebuit să coboare din nou aproape imediat. „Rulam cu pedale diferite. Am încercat, dar nu a funcționat. În mod normal, nu aș fi luat nici bicicleta lui Jasper, dar cred că el nu se simțea prea bine. Din păcate, nu m-a ajutat prea mult.”
În cele din urmă a reușit să continue, dar câțiva metri mai încolo totul a mers prost din nou. „Apoi am făcut iar pană la ieșirea din Arenberg. În acel moment, cursa mea era încheiată”, a spus olandezul.
Van Aert atacă decisiv, Pogacar îl urmează
Van Aert și Pogacar au evadat singuri pe sectorul 12 și nu s-au mai uitat înapoi timp de aproximativ 60 de kilometri. Cei doi au conlucrat și au ajuns singuri pe velodromul din Roubaix, după care Van Aert s-a dovedit mult prea puternic la sprint față de un Pogacar extenuat de efort și de repetatele probleme la bicicletă. În spatele lor, Jasper Stuyven și-a asigurat locul al treilea, înaintea lui van der Poel.
„Wout van Aert merită această victorie pentru modul în care revine de fiecare dată după orice eșec. Nu renunță niciodată și ar trebui să fie un erou pentru mulți copii datorită felului în care concurează.” „De fiecare dată când am încercat să-l desprind pe Wout, picioarele mele nu mai erau la nivelul optim. Reușea mereu să revină în plasa mea. Am simțit că astăzi nu mi-a fost scris să-l las în urmă înainte de sprint. Iar în ceea ce privește sprintul, ei bine – a fost grozav să văd de aproape cât de rapid poate fi după atâtea eforturi”, a explicat Pogacar, citat de siteul oficial al cursei.
Pogacar: „Nu regret nimic, trebuie să mă întorc pentru victorie”
„Au fost multe pene astăzi. Când am avut prima pană, am mers o bucată de timp pe roata pe jumătate goală și, ca urmare, mi-am rupt roata din spate, așa că a trebuit să iau o bicicletă Shimano. Ulterior a trebuit să depășesc mai multe grupuri, iar echipa a făcut un efort uriaș pentru a mă aduce înapoi în față. A trebuit să consum multă energie deoarece am vrut să ajung în fruntea cursei înainte de Arenberg. Altfel, ar fi fost mult mai dificil să ajung în față. Câțiva kilometri mai târziu am mai avut o pană. Fiecare problemă înseamnă o risipă de energie, dar așa se desfășoară această cursă. Nu regret nimic”.
Tadej Pogacar în celebrele dușuri de la Roubaix, foto: Imago„Cu siguranță mă voi întoarce la Roubaix. Poate nu anul viitor, dar mai am mulți ani în cariera sportivă pentru a încerca să câștig această cursă. Mă voi întoarce pentru această victorie.”
„Întotdeauna există ceva ce ai fi putut face diferit. Acum, atât de curând după cursă, simt doar că am dat tot ce am avut mai bun. Poate mâine, după ce se va așeza praful, voi realiza că aș fi putut face ceva mai bine. Dar, în acest moment, simt că am dat totul și nu am regrete”.
„Mi se pare foarte cool felul în care concurăm împreună. Îmi place foarte mult când toată lumea concurează cu inima deschisă, dând tot ce are mai bun fără a încerca să-i păcălească pe ceilalți. Uneori este mai bine să stai în spate și să-ți menajezi picioarele, dar ador să fac cursa dificilă și am mult respect pentru cei care fac același lucru.”
TOP 10 în Paris - Roubaix 2026:
- Wout van Aert (Team Visma | Lease a Bike) 5h 16' 52"
- Tadej Pogačar (UAE Team Emirates-XRG)
- Jasper Stuyven (Soudal Quick-Step) + 13"
- Mathieu van der Poel (Alpecin-Premier Tech) + 15"
- Christophe Laporte (Team Visma | Lease a Bike) + 15"
- Tim van Dijke (Red Bull-BORA-hansgrohe) + 15"
- Mads Pedersen (Lidl-Trek) + 15"
- Stefan Bissegger (Decathlon CMA CGM Team) + 20"
- Nils Politt (UAE Team Emirates-XRG) + 2' 36"
- Mike Teunissen (XDS Astana Team) + 2' 36"
{{text}}