Ce contează cîteva sutimi?

Cică e mai bun la 200 de metri. Cică are startul slab. Cică e prea tînăr. Cică a stabilit recordul mondial de pe 1 iunie aşa, printr-o conjunctură fericită. Usain Bolt a lăsat aceste cîrcoteli să zburde. Pînă aseară.



În încheierea zilei de atletism de la Beijing, finala la sută, crema de ciocolată de la culoarul 2 la 9, cu Bolt pe 4. Fără Tyson Gay, americanul eşuat în semifinale. Cu alt jamaican, Asafa Powell, fostul recordman, surghiunit în umbră.



A pornit prost? Păi, asta ştiam. A ridicat capul mai repede decît alţii? Da, aşa face de obicei. La 70 de metri s-a desprins de adversari aşa cum îţi scuturi umbrela de picăturile de ploaie. La 80 deja făcea show. Nicicînd un învingător la sută n-a parcurs ultimii metri mimînd dansul şi bătîndu-se cu pumnul pe piept. Usain Bolt a făcut-o! La 22 de ani neîmpliniţi, a trecut linia de sosire urlînd, dansînd, lăsînd în spate un snop umilit de tipi care şi-au muşcat din ei pentru o sutime în minus. Vîrful tupeului e însă acela că Bolt a făcut asta într-o cursă încheiată cu record mondial, 9,69!



Acum se vor face calcule. Cît a pierdut? Unde ar fi dus recordul? Dar lui Usain, tînărul crescut sub muzica lui Bob Marley, nu pare să-i pese. El face show-ul de după show. A trecut, aici, pe stadionul din Beijing, peste o jumătate de oră şi el încă aleargă în jurul pistei, îşi sărută gheata aurie care pare să-l fi trimis pe locul întîi, se îmbrăţişează cu oameni cunoscuţi şi necunoscuţi şi dansează, dansează, dansează. Şi atunci, mai contează cîteva sutimi de secundă?