Cadoul de nuntă

Viorica Susanu se va mărita pe 18 octombrie. Pînă atunci, i-a promis viitorului soţ că-i va face cadou o medalie de aur la Beijing



Viorica Susanu e prima. E cea care impune ritmul. În spate, Georgeta Andrunache dă forţă bărcii. Aceasta parcă zboară, în comparaţie cu echipajele rivale din China şi Belarus. Cînd trec linia de sosire, româncele ridică braţele în semn de victorie, apoi ies pe ponton la interviuri. Sînt joviale, se îmbrăţişează, ţopăie de fericire. Nu au rămas fără puteri asemeni neozeelandezului Mahe Drysdale, care la capătul probei de schif simplu, în care a cucerit bronzul, a fost luat cu targa.



- Viorica, nu sînteţi obosite? Arătaţi de parcă nu aţi fi fost în cursă.

- Aurul îţi dă putere, cînd ai medalia de aur la gît nu mai simţi oboseala.



- E a patra medalie din carieră. A fost cea mai clară victorie?

- Cred că da, dar a fost şi cea mai bună cursă făcută de noi vreodată. A fost cursa vieţii. Experienţa noastră şi omogenitatea s-au văzut. Sîntem de opt ani împreună şi nimeni nu ne poate bate în momentul de faţă.



- Nu aveţi timp să vă bucuraţi, urmează cursa de la opt plus unu. Cîştigaţi şi acolo?

- Normal că o să cîştigăm. Noi sîntem încrezătoare. Să dea Dumnezeu să iasă bine şi apoi o să mă pregătesc pentru cea mai importantă cursă din viaţa mea.



- Despre ce e vorba?

- Trebuie să mă gîndesc şi la familie. În octombrie am nunta. Apoi îmi doresc foarte mult un copil. Viitorului meu soţ, Vlad, i-am promis că o să-i aduc acasă aurul şi m-am ţinut de cuvînt. Voi fi cea mai fericită mireasă.



- Adversarele voastre au spus că puteţi să mai prindeţi o Olimpiadă. Ce părere aveţi?

- Oooooo, e prea mult. Şi aşa ne-am neglijat familiile. A fost o perioadă extraordinară pentru noi, canotajul ne-a dat totul. Niciodată să nu spui însă niciodată. S-ar putea să fie ultima Olimpiadă sau nu. Despre asta mai avem timp să vorbim.