Glontele din apă

Michael Phelps a cucerit ieri al optulea titlu la Beijing, cu unul mai mult decît reuşise Mark Spitz în 1972, la Munchen



Istoria se face, apoi se uită sau e doar ştearsă de praf din cînd în cînd. Istoria lui începe acum 8 ani, la Sydney, cu un loc 5 la 200 metri fluture. Avea 15 ani şi era un puşti slăbănog şi urecheat, la care doar ochii ultraspecializaţi puteau ghici explozia fenomenului de mai tîrziu. Astăzi, Phelps e cel mai rostit nume de sportiv. Cu 8 medalii de aur la Beijing şi 14 titluri olimpice în total, "Glontele din Baltimore" i-a trimis în umbră, dintr-o dată, pe Mark Spitz, pe Carl Lewis, pe Larisa Latînina, cei ale căror performanţe dominau pînă ieri trecutul.



Pariu cu imposibilul

A venit la Beijing să realizeze ceea ce ratase de puţin anul trecut, la Mondiale, după ce ştafeta americană de 4x100 mixt a fost descalificată în serii. Şi a reuşit. Într-un fel, şi-a parcurs propriul maraton, 17 curse în 9 zile. Într-un fel, şi-a trăit propriul pariu cu frenezie de nebun. Doar aşa se explică declaraţia lui care rezumă cea mai mare ispravă dintotdeauna a sportului olimpic: "Nu a fost altceva decît distracţie. Cel mai important lucru e să te lupţi cu imposibilul".



Respect pentru echipă

A opta medalie de aur din China s-a adăugat ieri tocmai în proba în care fusese refuzat anul trecut, ştafeta de 4x100 mixt. Michael a fost al treilea schimb, cel de fluture, şi a preluat cursa cu americanii în poziţia a treia. A ieşit din apă primul pentru a-i ceda locul lui Jason Lezak, care a dus totul cu bine pînă la capăt. "Fără ajutorul colegilor mei n-aş fi reuşit. Am venit aici ca o echipă", a explicat Phelps, care a cîştigat trei din cele opt titluri în probe de ştafetă.



Necesara adrenalină

Tentativa americanului n-a fost chiar o plimbare prin parc. A avut nevoie de temeritatea lui Lezak în faţa francezului Bernard pentru victoria la 4x100 m liber. A fost apoi acel finiş imposibil la 100 m fluture, cu sîrbul născut în SUA, Milorad Cavici, fiind întrecut cu doar o sutime de secundă. În fine, emoţia de ieri, căci întotdeauna ultimul pas e şi cel mai greu.

În braţele mamei



În final, a ieşit pe voia lui. Copilul clăpăug e acum omul-miliard. Imediat după triumful de ieri, a vrut să-şi îmbrăţişeze mama, Debbie, şi surorile, Whitney şi Hilary. Repetînd gestul jucătorilor de tenis care escaladează tribunele, Phelps a ajuns la ele înfruntînd barajul de camere care îi sorbeau orice gest, orice expresie.



Istoria lui olimpică face acum o pauză. La Londra şi la 27 de ani, dacă îşi va continua drumul, va avea încă ocazia de a se lipi de aur. De opt ori din nou pare însă imposibil. Chiar şi pentru Phelps, care şi-a onorat deja pactul cu neverosimilul.