În spatele fiecărui progres înregistrat de tinerii sportivi din programul GO Scholarship, există un mecanism fin reglat de pregătire, disciplină și știință. Unul dintre „inginerii” principali ai acestui proces este Dimi Butilcă, preparator fizic cu o viziune clară asupra a ceea ce înseamnă excelența atletică.
Proiect comercial GSP x BRD x Locker Room x GO Scholarship
- În ce constă, detaliat, implicarea dumneavoastră în privința pregătirii fizice pentru sportivii din cadrul programul GO Scholarship?
Rolul meu este acela de a-l învăța pe sportiv “De ce-ul?” din spatele mișcării. Ei trebuie să știe de ce se mișcă într-un anume fel, nu doar cum să se miște. Orice sportiv care vrea performanță reală trebuie să înțeleagă corpul ca un sistem, nu ca piese separate. Asta înseamnă să învețe de ce e importantă partea de încălzire corectă, care de fapt este prevenție, și care sunt diferențele majore dintre viteză, îndemânare, rezistență și forță, dar și importanța refacerii. În practică, completez lipsa de educație care apare frecvent în echipe unde staff-ul e limitat sau antrenorul principal acoperă tot.
- Sfaturile și experiența dumneavoastră ar putea ajuta și, să zicem, un tânăr care nu face sport de înaltă performanță?
A te mișca bine, corect, cât mai eficient și cu risc minim de accidentare nu este ceva rezervat doar sportivilor, fie ei de înaltă performanță sau sportivi de weekend. Deci, a înțelege “De ce-ul?” din spatele mișcării este de mare folos oricărui tânăr. Oricine este preocupat de sănătatea proprie trebuie să înțeleagă câteva principii de bază:
Te miști cât mai corect și cât mai eficient = risc minim de accidentare.
Ceea ce tolerezi înseamnă că accepți! Dacă ai o durere cu care te-ai obișnuit, sau o postură incorectă cu care mergi înainte, nu înseamnă că așa este normal sau corect. Înseamnă că ai tolerat-o suficient de mult încât să spui “merge și așa”.
Orice disconfort sau durere înseamnă un cartonaș galben, în momentul în care îl primești și pe cel de-al doilea este de fapt roșu, care de cele mai multe ori se traduce printr-o accidentare ce nu mai poate fi ignorată.
Dimi Butilcă: „Orele de sport din școli sunt tratate superficial”
- Ce credeți că lipsește din școli din perspectiva pregătirii fizice?
În primul rând condițiile! Creezi condiții, poti face o programă pe măsură, în care orele de sport să nu mai fie motiv de scutire medicală. Să poți impune minim trei, dacă nu patru ore de sport pe săptămână, este nevoie de condiții minime, vestiare în care vara să nu mori de cald și iarna să nu mori de frig, apă caldă și dușuri curate. De asemenea, orarul trebuie aranjat în așa fel încât după ora de sport elevul să aibă la dispoziție cel puțin 30 de minute până la următoarea oră. Și la fel de important: lipsește educația mișcării. Orele de sport sunt tratate superficial, fără progresie și fără să-i învețe pe copii cum să se miște corect pe termen lung.
- Cum îi ajută, concret, pe sportivii din program experiența și pregătirea dumneavoastră?
Concret, eu fac cu ei workshop-uri interactive unde combinăm partea teoretică cu cea practică și cu cea pedagogică, dacă o putem numi așa, în care îi pun la rândul lor să iasă în față și să explice. Când un sportiv ajunge să înțeleagă și să transmită mai departe, știu că informația e asimilată. Asta creează autonomie, nu dependență de antrenor.
- Cât de important este ca fiecare sportiv să aibă parte de pregătire personalizată și de atenție separată în contextul antrenamentelor zilnice și a evoluției viitoare?
Este esențială. Fiecare sportiv are un nivel diferit de dezvoltare, istoric de accidentări și capacitate de efort, sport de echipă sau sport individual. Fără personalizare, riști stagnare sau accidentări. Atenția individuală face diferența între progres și regres.
Dimi Butilcă- Ce nu trebuie să lipsească din pregătirea fizică a unui sportiv de performanță?
Prevenția și refacerea. Antrenamente facem toți. Nu e mare lucru să obosești pe cineva, vrei să scoți untul din sportiv, îi dai mai mult, mai greu, în timp cât mai scurt și gata. Nu înseamnă că este corect sau că toată lumea face asta. Antrenamentul, așa cum este, mai bine pregătit, structurat și cu un scop bine definit, sau doar oboseală, există.
Ce lipsește în majoritatea cazurilor, este partea de prevenție și refacere. În sprijinul afirmației, vă spun că există deja foarte mulți tineri sportivi de 13-14 ani care deja au avut accidentări majore sau chiar operații. Și dacă nu este suficient, vă invit să vă uitați la echipele de seniori și vedeți câți accidentați sunt sezon de sezon.
Să obosești un sportiv e ușor. Să-l dezvolți fără să-l rupi e greu.
- Care este semnalul tău de alarmă numărul unu care vă spune că un sportiv este în pragul supraantrenamentului, înainte ca acesta să o simtă?
Primele semne sunt lipsa somnului, hidratare insuficientă, scădere în coordonare și execuție, lipsa de concentare, perioadă încărcată (antrenamente, competiții, examene, etc.)
- Care sunt cele mai comune puncte slabe pe care le întâlniți la sportivii de elită și cum le contracarați?
Mobilitatea, stabilitatea și forța în zona CORE-ului. Lipsa mobilității restricționează amplitudinea mișcării, corectivitatea acesteia și obligă corpul să compenseze din alte zone pentru a duce mișcarea la bun sfârșit. Stabilitatea este cea care face posibilă utilizarea mobilității și aici de cele mai multe ori ne referim la musculatura profundă, musculatura care nu este superficială, ceea ce nu se vede. Nu ține de estetic, dar este musculatura pe care o simțim când avem dureri profunde și spunem “doare, dar nu știu cum să îți explic că doare.”
CORE-ul este camera motoarelor, dacă o putem numi așa, este zona de unde se inițiază mișcările. Pentru a înțelege afirmația, trebuie să știți că în 1999 s-a demonstrat că la persoanele fără dureri de spate, transversul abdominal (cel mai profund mușchi abdominal) se activează cu 30 de milisecunde înaintea mișcării umărului și cu 110 milisecunde înaintea mișcării piciorului.
Concret: detensionăm musculatura eliberând punctele trigger și mobilizăm articulațiile. Minimul pe care trebuie să îl bifeze fiecare (sportiv sau non sportiv) este protocolul de 6-4. 6 zone de detensionat: Gamba (solear), Cvadriceps, Piriform, Psoas, Pectorali și musculatura coloanei toracale. 4 articulații ce trebuiesc deblocate: glezna, șoldul, coloana tocarală, complexul umărului.
Pentru CORE, plank și variațiuni de plank.
- Care este cea mai mare greșeală de mindset pe care o vedeți la tinerii sportivi?
O să enumăr câteva și vă las pe voi să faceți un top. Totuși să nu trageți concluzia că toți, dar absolut toți sunt așa. Există și excepții.
“Merge și așa” - Iar dacă vorbim și de un sportiv talentat care prinde echipa oricum și care mai este convocat și la națională, deja… Problema este că realitatea o să lovească la seniori.
“Deși sunt bun, nu mă bagă” - Nu poți să nu te pregătești pentru că nu prinzi suficente minute sau că nu te place sau din alte motive. Tu trebuie să fii 200% când prinzi meciul, prinzi competiția, prinzi momentul pe care îl tot aștepți. Nu ai scuze să te prindă nepregătit.
Nu au un țel clar și bine stabilit - Mulți spun că vor la o echipă mai bună, sau o echipă în afară. Și eu le spun: “…te ascultă Dumnezeu și te duci în Bulgaria, în liga a 4-a. E afară? Este. …” Dar cu siguranță nu asta avea în minte când spunea afară.
- Ce mit despre pregătirea fizică vă enervează cel mai tare când îl auziți promovat de alți antrenori sau pe social media?
„More is better.” Mulți cred că mai mult volum și mai multă intensitate înseamnă progres. În realitate, fără control și refacere, înseamnă doar risc mai mare de accidentare și stagnare. Train smarter, not harder.
Programul GO Scholarship este partenerul care le oferă tinerilor sportivi sprijinul complet de care au nevoie pentru a-și construi un viitor solid, dincolo de teren. BRD înțelege că excelența nu se naște din întâmplare și își asumă rolul de a le oferi acestor tineri susținere constantă și încredere pentru a transforma efortul în realitate.
Citește și alte povești din spatele performanței pe BRD Locker Room.
{{text}}