Lorena Ostase, despre secretul succesului în sport și marele obiectiv al carierei: „Știu cât de greu este, dar îmi doresc foarte mult!”

Înainte de cea mai importantă perioadă a sezonului, Lorena Ostase (28 de ani), pivotul naționalei feminine de handbal și a Gloriei Bistrița, a oferit un interviu exclusiv pentru GSP.ro în care a vorbit despre cariera ei, despre drumul său spre succes, despre importanța aspectului mental pentru sportiv, cât și despre obiectivele pe care le are pentru viitor.

În momentele dificile ale manșei tur cu Brest, vocea unei jucătoare s-a distins clar în discuțiile cu antrenorul Carlos Viver, cât și pe teren, unde și-a încurajat constant coechipierele.

Lorena Ostase, lidera meritorie a Gloriei Bistrița: „Mă emoționează când mă gândesc la ce șanse avem”

Apoi, aceeași handbalistă a fost prezentă atât lângă Renata De Arruda, cât și lângă Bianca Bazaliu, prăbușite la pământ după niște lovituri survenite în urma unui joc agresiv al franțuzoaicelor.

Așa că, la final, după ce aruncarea Paulei Arcos din ultima secundă, care putea aduce egalarea pentru Gloria Bistrița, a trecut pe lângă poartă, nu e nicio surpriză că aceeași jucătoare a fost prima care a îmbrățișat-o pe colega ei din Spania.

View this post on Instagram

A post shared by EHF Champions League (@ehfcl)

E vorba de Lorena Ostase, căpitanul Gloriei și una din liderele echipei naționale. O sportivă care, de-a lungul anilor, s-a remarcat prin niște discursuri puternice, printr-o mentalitate corectă și o capacitate impresionantă de a privi handbalul din unghiul cel mai bun.

De mai bine de un an, jucătoarea de 28 ani s-a transferat la Bistrița, oraș pe care acum îl numește „acasă”. Lorena a devenit una din cele mai iubite handbaliste ale Gloriei, grupare care încă luptă pe trei fronturi, campionat, Cupa României și Liga Campionilor, având cel mai bun sezon din istorie.

„Îmi doresc foarte mult ca în această stagiune să realizăm tot ce se poate realiza. În momentul de față, chiar se poate realiza tot”, spune Ostase, într-un interviu exclusiv pentru GSP.ro.

„Mă emoționează doar când mă gândesc la ce șanse avem pe toate planurile și mă emoționează că, la început, nu știu câtă lume ne dădea aceste șanse. Îmi doresc, la final de sezon, să spunem că am reușit, că Gloria Bistrița a reușit și a câștigat un trofeu”, adaugă pivotul ardelencelor.

68de goluri a marcat Lorena Ostase în actuala stagiune a Ligii Campionilor. Ea e depășită doar de Danila So Delgado, care a înscris 112 goluri.

Drumul Lorenei Ostase spre succes, presărat cu greutăți: „Părinții m-au învățat să fiu puternică”

Drumul Lorenei Ostase spre postura în care e acum, cea de lideră a naționalei și a celei mai în formă echipe din handbalul românesc, nu a fost deloc ușor. De altfel, când discuți cu fosta jucătoare a Sloboziei, a Slatinei și a lui Rapid București, se simte un soi de profunzime care își are originea în greutățile prin care a trecut.

Născută în Vaslui, Lorena provine dintr-o familie modestă. „Părinții m-au învățat să fiu puternică. Eu provin dintr-o familie foarte modestă. Iar atunci când lor le-a fost greu, eu nu am știut că le-a fost greu. Nu m-au lăsat niciodată să simt mai mult decât ar trebui și asta e foarte important pentru un copil. Abia când am crescut am realizat ce au însemnat zilele mai grele”, povestește Ostase.

La 13 ani, ea și-a părăsit orașul natal și a plecat la Centrul de Excelență din Râmnicu Vâlcea, un oraș aflat la 500 de kilometri depărtare de Vaslui. Acum, dintr-o postură matură, se întreabă cum de au lăsat-o părinții să plece și se gândește ce ar face ea dacă ar avea un copil și ar veni o asemenea oportunitate.

„Întotdeauna am avut această libertate de a face ce îmi doresc și, poate, pentru ceea ce m-am născut, cum îmi place să cred. Ai mei au fost alături de mine – departe, dar aproape”, explică Lorena.

La Râmnicu Vâlcea, ea s-a integrat într-un colectiv și atunci au apărut primele indicii legate de dificultățile de-acasă. A muncit, s-a antrenat, iar efortul ei a dat roade și a câștigat două medalii mondiale la nivel de junioare și tineret, inclusiv un aur în 2014, în Macedonia de Nord, când a fost inclusă în echipa ideală a Campionatului Mondial de Junioare.

Lorena Ostase: „Binele în sport înseamnă la început să aștept, să muncesc și apoi vor veni toate lucrurile”

Un an mai târziu, a semnat cu Unirea Slobozia și a debutat la senioare, după care au urmat 6 sezoane la CSM Slatina. Au fost momente grele, însă a avut mereu oameni lângă ea, care i-au fost alături și au ajutat-o să se axeze pe lucrurile care contează și să conștientizeze că în viața oricărui sportiv apar suișuri și coborâșuri.

„Când am avut accidentarea la umăr, acum câțiva ani, nu am fost pregătită mental pentru ce urma. A fost și vina mea pentru că nu m-am documentat foarte bine și eram foarte, foarte optimistă. Nu am știut ce include o recuperare, nu am știut că imediat după operație voi fi aproape ca o legumă pentru câteva zile”, recunoaște Ostase, cu sinceritate.

„Atunci când ești tânăr, dornic, ai acea încântare care nu prea se leagă cu ce simți când treci printr-o accidentare. E un moment în care tot ceea ce crezi că ești sau că vei fi stagnează și intervin mai multe”, adaugă ea.

În 2022, Ostase a plecat în București, la Rapid, unde a rămas până la începutul anului 2025, când s-a transferat la Gloria Bistrița. De-a lungul anilor, moldoveanca a știut ce își dorește, a avut răbdare și a avut maturitatea de a lua decizii în dreptul ei, chiar dacă părinții ei au avut uneori o altă opinie.

„Întotdeauna am avut discuții cu ei și le-am spus că vor vedea că eu am dreptate. Ei mi-au vrut mereu binele, dar le-am explicat că binele în sport înseamnă la început să aștept, să muncesc și apoi vor veni toate lucrurile, responsabilitatea, faima. Dar trebuie să aștept un pic”, dezvăluie Lorena.

„Bineînțeles că ei m-au văzut într-un mod părintesc și și-au dorit întotdeauna pentru mine o echipă bună, să joc bine, să fiu acolo, însă le-am explicat și mă bucur că au înțeles că doar cu timpul vin lucrurile acestea. Eu am ales întotdeauna ca lucrurile să vină într-un mod natural. Nu m-am aruncat direct”, explică pivotul naționalei.

Lorena Ostase vrea la Jocurile Olimpice de la Los Angeles: „Știu cât de dificil este”

În prezent, la Gloria Bistrița, Ostase are un rol semnificativ, se simte bine și știe că e aproape de niște rezultate excelente. A citit multe cărți de psihologie și a încercat să se educe în acest domeniu, realizând impactul pe care îl are în viața unei sportive.

„Nu știu dacă noi vorbim atât de mult de partea mentală, dar este foarte importantă atât pentru sportiv, cât și pentru echipă. Echipa trebuie să aibă acea putere mentală de a recupera sau de a domina. E o chestie extraordinară – câștigi, câștigi, te antrenezi mental și știi că intri pe teren și toată lumea vrea să te bată, însă tu ai acea putere mentală de a-ți spune că acum joci și câștigi”, afirmă Lorena.

Uitându-se la viitor, Ostase are obiective atât legate de echipa națională, cât și de cariera ei. „Îmi doresc o medalie cu echipa națională. Știu cât de greu este. Știu cât de dificil e să avansezi într-o competiție, să ajungi în Top 8, ceea ce nu am mai reușit de foarte mult timp”, recunoaște lidera României, măsurându-și bine cuvintele.

„Îmi doresc foarte mult...”, spune Lorena și apoi face o scurtă pauză. Îndrăznește totuși să continue: „...la Los Angeles (n.r. la Jocurile Olimpice din 2028). Foarte mult!”.

„Îmi doresc stabilitate și să rămân la un nivel înalt cât mai mult timp pentru că este foarte ușor să ajungi acolo sus, dar e foarte greu să te menții printre cei mai buni. E un lucru de care nu toată lumea e conștientă. Îmi doresc, dacă aș putea spune, să joc în Final 4-ul Ligii Campionilor ani la rând de-acum înainte”, concluzionează Ostase.

Lorena Ostase: „Vreau să fac parte dintr-o echipă în care se joacă un handbal minunat”

Deși discuția are loc cu 24 de ore înaintea manșei tur a confruntării cu Brest, Lorena Ostase își face timp pentru a răspunde la câteva întrebări legate de subiecte care o pasionează.

- Lorena, vorbeai despre antrenamentul mental al sportivilor. Tu cum te antrenezi mental?

- Cred că acum prin a fi prezentă în momentul în care suntem. Îmi place foarte mult să mă documentez, să citesc. Îmi place mult partea psihologică, foarte mult. Cred că ceea ce trăiesc oamenii obișnuiți zi de zi, trăim și noi, sportivii. Și noi avem rutina noastră, și noi avem problemele noastre. Multă lume nu știe, dar și noi pășim pe teren de multe ori cu dureri, însă ne antrenăm fizic și mental pentru a le pune deoparte și pentru a ne face treaba.

- Crezi că aceasta e o prejudecată pe care o au oamenii despre sportivi, faptul că uită uneori că și ei sunt oameni?

- Da, cred că atunci când pierdem, vocile acestea sunt mai puternice. Însă, în același timp, nu cred că îmi doresc ca oamenii să știe ce e în spatele unui sportiv. Trebuie să vadă partea frumoasă, cele 60 de minute în care noi venim, luptăm și câștigăm la final. Poate oamenii foarte interesați de fenomenul handbal, care au această pasiune... De exemplu, la final de meci, când dăm palma și salutăm fanii, mulți dintre ei ne întreabă „Ai fost obosită astăzi, ce te doare? Se vede”. Cred că aspectul uman și relațiile acestea sunt foarte importante.

- Ce îți dorești pentru cariera ta?

- Cred că idealul meu ar fi să fac parte dintr-o echipă în care se joacă un handbal minunat, se zâmbește la final și, dacă nu reușești, o iei de la capăt a doua zi fără nicio problemă. Când pierzi să știi că ai pierdut pentru că ți-a lipsit puțin acel ceva și totuși să ai șansa de a munci și de a câștiga a doua zi. Asta e ce-mi doresc: să fac parte dintr-o echipă frumoasă, care se bucură atunci când pierde. Să nu fie feeling-ul de „am pierdut, cum am pierdut”, să nu fie o tristețe. Pentru că uneori chiar este adevărată că atunci când pierzi înveți ceva. Dar în sport ai mereu a doua șansă de a juca din nou și de a câștiga.

Lorena Ostase dezvăluie lecția pe care o oferă sportivii: „Pui capul pe pernă și a doua zi o iei de la capăt”

- În timpul liber ce îți place să faci?

- În timpul liber pe care aproape nu-l avem este diferit, fiindcă acele puține ore sau zile pe care le avem când revenim acasă, pentru că Bistrița este acasă acum, îmi place să stau liniștită, să citesc. În 2026 nu am mai citit psihologie, cred că aveam nevoie de beletristică, de a mă pierde puțin în niște povești. Dar cred că facem ceea ce face orice om obișnuit zi de zi. Respirăm, mergem la cumpărături, ne plimbăm...

- Știu că îți place arta. Ai un tablou preferat?

- Nu am un tablou preferat. Cred că depinde de stare, asta e frumos la artă. Depinde de ziua pe care o ai, de starea ta și cred că poți să te uiți de 10 ori la același tablou și să îl vezi diferit de fiecare dată. Dar, într-adevăr, îmi place foarte mult, în timpul meu liber sau dacă stăm cu echipa și avem câteva ore libere, să vizitez un pic.

- O ultimă întrebare: ce lecție crezi că pot învăța oamenii din afara sportului de la sportivi?

- Munca de zi cu zi pe care o ducem și care nu se vede și lupta interioară de a trece peste toate greutățile și de a merge mai departe. Câteodată e greu să îți găsești puterea interioară, e foarte greu, dar noi, sportivii, o găsim în fiecare zi. Uneori avem zile foarte, foarte grele. Nu contează dacă avem meciuri, dacă pierdem, nu contează, a doua zi e la fel de greu să ne ridicăm din pat.

Chiar am avut o discuție de genul. Priveam la televizor un meci foarte greu, cred că era de fotbal, și am fost întrebată cum pot să se mai ridice după un asemenea eșec. Am zis că, pur și simplu, pui capul pe pernă și a doua zi o iei de la capăt. Cred că asta e valabil și pentru oamenii normali care trec prin lucruri foarte grele.