Mihnea Oprea (16 ani) nu este doar un nume de perspectivă în baschetul românesc, ci și un exemplu de disciplină și viziune pentru tinerii sportivi de la noi. Membru al programului GO Scholarship - inițiativa multidisciplinară fondată de Virgil Stănescu și Ana Luca - Mihnea a învățat că drumul spre succes nu se limitează doar la antrenamentele din sală, ci implică o dezvoltare complexă, de la nutriție și pregătire mentală, până la managementul carierei.
În acest interviu, baschetbalistul ne vorbește deschis despre provocările tranziției către marea performanță, impactul pe care sistemul de suport „GO” l-a avut asupra evoluției sale și ambițiile care îi ghidează fiecare pas pe teren.
Proiect comercial GSP x BRD x Locker Room x GO Scholarship
- Ce te-a atras la baschet și în ce moment ai realizat că vrei să treci de la nivelul de pasiune la cel de performanță susținută de o bursă precum GO Scholarship?
Am descoperit baschetul din întâmplare, în sala de sport a școlii gimnaziale. Într-o zi, o antrenoare a venit să selecționeze copii pentru performanță și m-a ales și pe mine. Pe atunci eram înscris la fotbal, la o echipă destul de cunoscută, așa că a trebuit să aleg rapid între cele două. Am ales baschetul fără ezitare, pentru că am simțit imediat o conexiune cu echipa și cu felul doamnei antrenor de a ne motiva. Am trecut super repede de la jocurile copilăriei, precum „rațele și vânătorii”, la rigoarea antrenamentelor zilnice și la emoția meciurilor cu miză. Așa am învățat pe pielea mea ce înseamnă atât gustul eșecului, cât și satisfacția imensă a unei victorii muncite.
Ce m-a atras cel mai mult a fost complexitatea acestui sport. M-a făcut să-mi doresc să nu fiu doar un simplu jucător care aleargă pe teren, ci să fiu „creierul” din spatele fazelor, conducătorul jocului. De aceea consider că bursa GO Scholarship este pasul de care am nevoie pentru a putea trece la nivelul următor, deoarece sprijinul echipei de specialiști cultivă mentalitatea de campion.
Mihnea Oprea: „De când dau atenție nutriției corecte, am mai multă energie la antrenamente”
- GO Scholarship oferă acces la nutriționiști, psihologi și preparatori fizici. Care dintre acești piloni a avut cel mai mare impact asupra jocului tău în ultimele luni și de ce?
Pentru mine, întreaga echipă de specialiști GO Scholarship reprezintă acel „antrenor colectiv” de care chiar aveam nevoie. Totuși, cel mai mare impact l-am simțit pe partea de pregătire fizică. Baschetul de performanță este extrem de intens și am înțeles că, dacă vreau să fiu „creierul” din teren până în ultima secundă, trebuie să fiu într-o formă fizică foarte bună.
Exercițiile specifice m-au ajutat să am o viteză de reacție mai bună și să nu mai obosesc la fel de repede, ceea ce îmi permite să rămân lucid și să gândesc fazele corect chiar și la finalul meciului. În același timp, și psihologul sportiv m-a învățat cum să rămân calm sub presiune și să trec peste greșeli fără să-mi pierd concentrarea.
De asemenea, dacă înainte nu dădeam importanță nutriției, acum am înțeles că este combustibilul meu: am mai multă energie la antrenamente și mă recuperez mult mai rapid. Toți acești piloni m-au ajutat să iau decizii mult mai bune și să-mi coordonez echipa chiar și în momentele grele.
- Există mitul că sportul de performanță nu lasă loc pentru carte. Cum reușești să îți gestionezi timpul pentru a rămâne la un nivel înalt și în sala de clasă, nu doar în sala de baschet?
Cred că acest mit există pentru că e într-adevăr greu să le faci pe ambele, dar eu văd lucrurile altfel: baschetul m-a învățat o disciplină pe care o folosesc și la școală. Dacă pot să fiu concentrat la antrenament, pot să fac același lucru și la orele de curs. Secretul meu e că nu-mi pierd timpul degeaba. Îmi organizez ziua foarte clar: încerc să fiu foarte atent în clasă ca să înțeleg lecția, pentru că știu că dimineața și seara sunt la sală.
De multe ori îmi fac temele în pauze sau pe drum, ca să nu las totul pe seară, când sunt epuizat după antrenament. În plus, baschetul m-a învățat să fiu eficient sub presiune. Dacă pot să rețin scheme tactice complicate sub stresul meciului, pot să mă concentrez și să învăț pentru un test la fel de repede. Până la urmă, ca să fii „creierul” de pe teren, trebuie să-ți antrenezi mintea peste tot, nu doar în sala de sport.
- Baschetul este un sport al ultimelor secunde. Cum te-a ajutat pregătirea mentală din cadrul programului să rămâi calm atunci când soarta unui meci stă în mâinile tale?
Baschetul chiar este un sport al ultimelor secunde și, înainte de programul GO Scholarship, simțeam o presiune uriașă în acele momente. Lucrul cu psihologul sportiv m-a ajutat să înțeleg cum să gestionez această presiune, am învățat tehnici de respirație și de vizualizare care au făcut diferența. Acum, când soarta meciului stă în mâinile mele, nu mă mai gândesc la „ce se întâmplă dacă ratez”, ci mă concentrez doar pe execuție și pe momentul prezent.
Am învățat să rămân lucid: dacă fac o greșeală cu un minut înainte de final, nu mă mai blochez, ci trec imediat la faza următoare. Asta mă ajută să fiu jucătorul pe care colegii se pot baza atunci când timpul se scurge și trebuie luată cea mai bună decizie.
Mihnea Oprea: „Prietenii nu înțeleg uneori sacrificiile pe care eu le fac pentru sport”
- Cum arată o zi obișnuită din viața ta de bursier? Ce sacrificii faci pe care colegii tăi de generație, care nu fac sport, poate nu le înțeleg?
O zi obișnuită pentru mine e ca un maraton. Începe foarte devreme, cu un antrenament de pregătire fizică înainte de școală, la sala de forță sau cu aruncări la coș. Apoi merg la ore, unde încerc să fiu cât mai atent ca să prind totul din clasă, iar imediat după școală fug la masă și de cele mai multe ori îmi programez sesiunile cu specialiștii GO Scholarship sau îmi termin temele înainte de antrenamentul cu echipa. Ajung acasă destul de târziu și trebuie să fac rapid un duș și să mănânc corect.
Sacrificiile pe care prietenii mei nu prea le înțeleg sunt cele legate de timpul liber. În timp ce ei ies în oraș, se joacă pe calculator sau pierd nopțile, eu aleg să mă culc devreme pentru că știu că am antrenament la prima oră. Nu pot să mănânc orice fast-food și nu prea am vacanță de la antrenamente. Poate pentru alții pare greu, dar pentru mine nu sunt neapărat pierderi, ci alegeri conștiente. Prefer să sacrific ieșirile în oraș ca să-mi realizez obiectivele pe teren.
Echipa GO Scholarship mă ajută mult să înțeleg că tot efortul meu are un sens și că disciplina mă va ajuta enorm să-mi ating aspirațiile în viitor.
- Baschetul modern este extrem de fizic. Cum s-a schimbat percepția ta asupra antrenamentului de forță de când faci parte din acest program multidisciplinar?
Sincer, înainte să intru în programul GO Scholarship, vedeam sala de forță ca fiind doar pentru cei care vor să facă mușchi, credeam că tot ce contează e ce fac pe teren, cu mingea. Dar mi-am dat seama repede că baschetul de acum este extrem de fizic și, dacă nu ești puternic, adversarii te scot din joc imediat la contacte. De când lucrez cu specialiștii din program, mi-am schimbat total părerea.
Am înțeles că antrenamentele la sala de forță nu sunt doar pentru a arăta bine, ci sunt despre explozie, echilibru și, cel mai important, despre cum să eviți accidentările. Acum merg de cel puțin două ori pe săptămână la sală, deoarece cu cât sunt mai puternic, cu atât pot să joc mai agresiv și să rămân pe teren tot sezonul. Practic, la sală îmi pregătesc corpul ca să poată țină pasul cu tot ce vrea „creierul” meu să facă în timpul meciului.
- Dacă ar fi să alegi un jucător de baschet (român sau străin) a cărui etică de muncă o admiri, cine ar fi acela și ce trăsătură a lui încerci să împrumuți?
Dacă ar fi să aleg un jucător străin, acela este Kobe Bryant. Ce admir cel mai mult la el nu este doar talentul, ci ideea că trebuie să muncești mai mult decât oricine altcineva ca să fii cel mai bun. Kobe Bryant era primul în sală și ultimul care pleca, iar asta încerc să fac și eu, mergând la aruncări sau la sala de forță înainte de școală. De la el încerc să îi împrumut disciplina de a nu căuta scuze, ci doar soluții ca să progresez zilnic.
Jucătorul român pe care îl admir cel mai mult este Virgil Stănescu. Îl urmăresc nu doar pentru ce a făcut pe teren, ci mai ales pentru cum a reușit să îmbine sportul de nivel înalt cu educația. Virgil Stănescu a demonstrat că un jucător de baschet trebuie să fie inteligent, să înțeleagă tot ce se întâmplă în jurul lui, nu doar să arunce la coș. De la el am învățat că trebuie să fii un lider și în afara terenului, să fii disciplinat și să îți pregătești viitorul prin muncă constantă.
- Povestește-ne despre un moment dificil – o accidentare sau o înfrângere dureroasă. Cum te-a ajutat echipa GO Scholarship să treci peste și să revii mai puternic pe teren?
Un moment super greu pentru mine a fost când mi-am rupt antebrațul, fix cu trei luni înainte de probele sportive pentru liceu. M-am simțit total blocat și nu-mi venea să cred ce ghinion am: nu mai puteam participa la turneul semifinal de baschet, îmi lăsam echipa la greu și eram convins că o să pierd șansa să intru la liceul mult dorit.
Norocul meu a fost că am fost acceptat ca sportiv titular în programul GO Scholarship. Toți specialiștii de acolo m-au ajutat să nu trec singur prin toată perioada aia grea. Fizioterapeutul mi-a făcut un program special ca să mă recuperez rapid, specialistul în dezvoltare personală m-a învățat cum să-mi setez trei obiective SMART, iar psihologul sportiv m-a ajutat să-mi gestionez frustrarea, să rămân focusat pe refacere și să profit de pauză ca să învăț mai mult pentru evaluarea națională.
La nutriție am aflat ce trebuie să mănânc ca să ajut osul să se sudeze mai repede, iar la pregătire fizică am tras tare să-mi revin în formă imediat ce am scăpat de gips. Datorită lor, am înțeles că o pauză forțată nu e capăt de lume, ci o ocazie să te reconstruiești și să te întorci și mai puternic. Mi-au scos gipsul cu doar două săptămâni înainte de probele sportive, dar am reușit să le iau cu brio.
Până la urmă, am intrat exact la liceul pe care mi l-am dorit, cu note mari și la sport, și la evaluare. Chiar dacă n-am scăpat de gips la timp pentru a participa la turneul final de baschet, m-am întors pe teren mult mai puternic anul următor, datorită întregii echipe GO Scholarship.
- Unde te vezi peste 5 ani? Este baschetul o poartă către o carieră profesionistă în Europa/SUA sau un instrument care să îți faciliteze accesul la o educație universitară de top?
Peste 5 ani, mă văd mult mai stăpân pe mine, atât pe teren, cât și în afara lui. Pe de o parte, trag tare să ajung să joc la nivel profesionist, este visul oricărui jucător să vadă cât de departe poate ajunge. Pe de altă parte, îmi doresc mult să intru la Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București. Accidentarea prin care am trecut m-a făcut să înțeleg că nu e bine să pariez totul pe o singură carte. Așa că, peste 5 ani, vreau să fiu într-un punct în care să joc baschet de performanță, dar să și învăț ca să devin antrenor sau preparator fizic. Baschetul e cel care îmi dă disciplina să reușesc în ambele direcții, indiferent că o să fiu pe parchetul unei săli celebre sau implicat într-un proiect sportiv.
- Ce le-ai spune tinerilor sportivi care ezită să aplice pentru o bursă de performanță? De ce crezi că mentalitatea GO este esențială pentru succes?
Sfatul meu e să aplicați pentru bursa de performanță, aveți doar de câștigat! Mulți stau pe gânduri pentru că se tem că e prea multă muncă sau că n-o să aibă timp, dar bursa asta este șansa care te ajută să treci la următorul nivel. Pentru mine, mentalitatea 'GO' e motorul care mă ține conectat la tot ce trebuie să fac ca să cresc ca sportiv, orice s-ar întâmpla. Mă ridică atunci când cad, mă ajută să învăț din greșeli, să fiu disciplinat și să nu mă opresc când dau de greu. Până la urmă, succesul nu vine doar din talent, ci din cum alegi să lupți în fiecare zi pentru visul tău.
Programul GO Scholarship este partenerul care le oferă tinerilor sportivi sprijinul complet de care au nevoie pentru a-și construi un viitor solid, dincolo de teren. BRD înțelege că excelența nu se naște din întâmplare și își asumă rolul de a le oferi acestor tineri susținere constantă și încredere pentru a transforma efortul în realitate.
Citește și alte povești din spatele performanței pe BRD Locker Room.
{{text}}