În fotbalul românesc există un paradox: mulți antrenori nu obțin mandate conform ultimelor rezultate, ci pentru performanțe conjuncturale. Cele mai bune exemple sunt oferite de ultimii doi antrenori ai Rapidului.
Constantin Gâlcă este unul dintre cei mai supraevaluați tehnicieni români. Încă mai păcălește patronii din Liga 1, deși singurele rezultate notabile le-a obținut în urmă cu 11 ani, pe banca FCSB. Și atunci, titlul i-a fost făcut cadou de Oțelul, în ultima etapă, gălățenii câștigând cu ASA Tg. Mureș, după ce echipa întemnițatului Becali a remizat cu Iași, într-un campionat în care roș-albaștrii aveau 9 puncte la jumătatea stagiunii.
A fost sezonul pe spatele căruia Gâlcă își trăiește cariera de antrenor și astăzi. Ultimele două experiențe din Liga 1, de la Craiova și Rapid, arată doar că tripla obținută în urmă cu mai bine de un deceniu a fost doar un succes conjunctural.
Din „farmecul vieții” în „chinul vieții”
Antrenorul care la jumătatea deceniului trecut se lăuda că vrea să joace un fotbal spaniol a transformat Rapidul într-o echipă de neprivit. E cel mai modest joc din era Dan Șucu.
Gâlcă a retrogradat „farmecul vieții” la „chinul vieții” cu un lot care nu ar avea voie să rateze top 4 în acest play-off.
Dar ar fi greșit ca toate oalele să se spargă în capul antrenorului. Am remarcat cu toții prestațiile absolut penibile ale lui Alexandru Dobre.
În prima repriză cu Dinamo, fostul căpitan al Rapidului a avut mai puține pase decât Adrian Briciu, portarul debutant al echipei giuleștene. Să nu mai spunem că nu a marcat în 6 etape de play-off, ultimul gol fiind înscris pe vremea când afară încă era zăpadă, la început de martie.
Olimpiu Moruțan e o umbră a jucătorului din urmă cu doi ani, dinainte de accidentarea gravă care l-a ținut luni bune departe de teren. Iar fundașii au devenit spectatori la acțiunile adversarilor odată cu avansarea în sezon, cel mai bun exemplu fiind Onea la golul lui Musi în meciul cu Dinamo.
Conducerea clubului, lipsită de orice inspirație
Conducerea Rapidului a avut un început promițător la club, după doi ani cu duo-ul Șucu - Angelescu la cârmă exista perspectiva titlului. Giuleștenii o băteau pe FCSB cu 4-0 și intrau cu speranțe în play-off în 2024.
De atunci, a urmat o sarabandă de decizii catastrofale. Prima, de la care a început totul, demiterea lui Cristiano Bergodi, care astăzi e pe banca lui U Cluj, a învins-o pe Rapid de două ori anul acesta și e în cursa pentru campionat.
Au urmat permutările cunoscute, cu Lobonț interimar, Neil Lennon adus pentru a fi dat afară după 6 etape, Marius Șumudică și Constantin Gâlcă. Patru tehnicieni, nici o alegere inspirată.
Rapid s-a învârtit în cerc și a ajuns de fiecare dată de unde a început, iar tradiția de a rata locurile de Conference League în play-off riscă să nu se întrerupă nici la finalul acestui sezon.
„Blestemul” s-a întins și către alegerea jucătorilor, Elvir Koljic, Daniel Paraschiv, Olimpiu Moruțan, Bolgado, Baroan, Jambor, Hazrollaj, Talisson, Gojkovic, N'Jie, Blazek, Diogo Mendes, Ankeye, Ademo fiind printre țepele în mercato luate de giuleșteni.
Totul începe de la pauza competițională din vară. Ce se întâmplă atunci poate defini un sezon. Iar rapidiștii au nevoie urgentă de inspirație în alegerile viitoare, pentru că Giuleștiul a devenit un butoi cu pulbere, iar răbdarea suporterilor e la limita finală.
{{text}}