La aproape 3 săptămâni de la decesul lui Mircea Lucescu, Răzvan Lucescu (57 de ani) a rememorat clipele cumplite de la înmormântarea tatălui său, dar și ultima perioadă a vieții lui „Il Luce”, care s-a confruntat cu numeroase probleme de sănătate la începutul acestui an.
La priveghiul de două zile al lui „Il Luce” organizat pe Arena Națională, Răzvan Lucescu i-a întâmpinat pe toți oamenii care au venit să-i aducă un ultim omagiu lui Mircea Lucescu.
Răzvan Lucescu: „În momentul ăsta sunt sfâșiat”
Între timp, Răzvan Lucescu a revenit la Salonic și a disputat finala Cupei Greciei cu PAOK, pierdută în prelungiri cu OFI Creta, scor 2-3.
„În momentul ăsta sunt sfâșiat, nu îmi este jenă să spun, întotdeauna am spus adevărul, realitatea. Nu am încercat să jignesc pe nimeni, am căutat să spun cum trăiesc eu un anumit moment. Acum, da, sunt sfâșiat, sigur, mâine, poimâine, trebuie să fiu altfel.
Oricare alt meci care vine mă ajută. În final, când vine meciul următor, cel care are ambiție, mentalitate de luptător, trebuie să reacționeze. Am jucat multe finale, am câștigat multe, am pierdut multe, am o experiență, fiecare meci, fiecare finală, îți aduce trăirile specifice.
A fost un moment foarte greu, venind și în urma unei perioade de suferință, de o lună și jumătate, două luni. Plecând de la ceea ce s-a întâmplat de la sfârșitul lunii ianuarie cu suporterii”, a declarat Răzvan Lucescu, potrivit fanatik.ro.
Răzvan Lucescu a vorbit și despre meciul cu Panathinaikos, la care a ales să stea pe bancă, în ciuda faptului că tatăl său se afla la Terapie Intensivă.
„Avem și o responsabilitate, pentru toată lumea, avem obligații, cât ne e de greu trebuie să luăm niște decizii care nu ne plac. Am rămas, am fost obligat să rămân aici și imediat după meci să plec la București.
Cu siguranță și tatăl meu a simțit asta, a știut, niciun moment nu mi-a sugerat să vin. Eram aici într-o luptă totală pentru campionat, așa am fost obișnuit eu, văzându-l pe el, trăind cu el, știind cum se comportă, cum reacționează”.
Am mai avut meciuri dificile la care familia a participat, dar așa, nepoții, toți, niciodată. Putem spune că suntem o familie strânsă, unită, dar într-adevăr, în astfel de momente dure, triste, ai capacitatea să dai mai mult, să te strângi mai tare, am reușit asta.
- Răzvan Lucescu, antrenor PAOK
Răzvan Lucescu: „Întotdeauna am simțit o simpatie din partea românilor”
Răzvan Lucescu a impresionat pe toată lumea la cele două zile de priveghi ale lui „Il Luce”, organizate pe Arena Națională. Antrenorul lui PAOK i-a întâmpinat pe cei peste 10.000 de oameni care au venit pe cel mai mare stadion al țării pentru a-i aduce un ultim omagiu lui Mircea Lucescu.
„Întotdeauna am simțit o simpatie față de momentele bune, din partea românilor, oriunde am fost în lume. Mi se pare normal, e ceva care dă speranță. Și eu personal când văd că un român are succes mă bucur foarte tare, chiar dacă nu am legătură cu persoana respectivă.
Mi s-a părut foarte firesc să stau acolo, mi s-a părut normal să le mulțumesc celor care s-au gândit să vină să-l salute pentru ultima dată. Mi s-a părut normal să stau acolo, cumva, lângă el, să nu se simtă singur. Pot să spun decât că era normal, nu a fost nimic special.
Pe undeva m-a surprins, pe de altă parte mă așteptam. Nu aș putea spun că m-a bucurat, că era un moment prea trist, dar m-a impresionat dorința tuturor acelor oameni de a veni și de a a arăta un gând bun față de tatăl meu. Asta, automat, înseamnă că a lăsat ceva în urmă.
Vorbesc de toate reacțiile, nu numai cei care au venit. Am auzit și povești pe care nu le știam și nu aveam cum să le cunosc. Șocant a fost momentul, zici că te pregătești pentru aceste momente, dar niciodată nu ești pregătit”.
Îmi doresc să fi văzut toate aceste manifestări de simpatie, de regret, altfel ne rămân nouă. El și-a construit o carieră impresionantă, a trăit momente extraordinare, a ajutat persoane să se ridice. S-a autoeducat și educat mai departe. A ridicat trofee, a și pierdut multe meciuri. A construit bucată cu bucată această carieră.
Asta mă frământă cel mai tare, mă face să mă gândesc cu suferință la el, nu știu dacă el a reușit să pună toată aceste bucăți și să vadă toată imaginea extraordinară a carierea sale. Ultimele luni au fost de suferință, cu situațiile de la spital, cu polemicile, cu tristețea meciului, cumva a trăit încrâncenat această perioadă.
Probabil că a simțit și știa foarte bine de ceea ce a obținut, ce a realizat, dar cu adevărat când te bucuri dacă nu ai timp să le pui cu adevărat în fața ta? Merită să plece puțin diferit. Dacă vede de sus ceea ce vedem noi, atunci e ok, dar nu o să știm niciodată, din păcate.
- Răzvan Lucescu, despre tatăl său
Sfaturile primite de Răzvan Lucescu de la tatăl său: „El mi-a transmis pasiunea pentru fotbal”
„Când trăiești lângă un om, crești lângă un om, iei foarte multe așa cum le vezi. Ajungi să ai educație și inconștient, cumva. El mi-a transmis pasiunea pentru fotbal, fără să știe, sau poate că a știut și după nu a mai realizat. M-a ajutat pe mine să-mi găsesc această pasiune și eu cu această pasiune lucrez. Pentru un om care are o pasiune e foarte important. Ăsta e un aspect.
Al doilea. Mi-a transmis această rezistență la dificultăți, la frustrări, și ideea că doar prin muncă poți să realizezi ceva important în viața personală. Iarăși, un lucru de care am profitat enorm.
Sunt principalele lucruri pe care le poate transmite un părinte. Să-ți dea un drum și în același timp să te facă să înțelegi cât de importante să muncești. Și dacă vrei, al treilea aspect, capacitatea lui de a trece peste frustrări foarte mari. Asta mi se întâmplă, în fotbal, de la un meci la altul. Trebuie să ne luptăm”.
Mircea Lucescu, carieră inegalabilă în fotbal
Mircea Lucescu a făcut primii pași în fotbal la Dinamo București, echipă de care se leagă cea mai mare parte a carierei sale. A mai evoluat la Știința București și Corvinul Hunedoara.
Ca jucător, a câștigat 7 titluri de campion și o Cupă a României, toate cu Dinamo.
De-a lungul carierei de antrenor, le-a pregătit pe Corvinul, echipa națională a României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, naționala Turciei și Dinamo Kiev.
A câștigat 36 de trofee în cariera de tehnician: de 9 ori campionatul Ucrainei, de 8 ori Cupa Ucrainei, de 7 ori Supercupa Ucrainei, de 3 ori Cupa României, de 2 ori campionatul României, de 2 ori campionatul Turciei, precum și Cupa UEFA, Supercupa Europei, Supercupa Rusiei și Cupa Anglo-Italiană.
{{text}}