Deși e ultima din play-off, FC Argeș nu trebuie socotită decepția acestui Top, deoarece vorbim despre o nou-promovată. Ba și de una care, având propriul stadion în reconstrucție, a susținut toate meciurile de-acasă la Mioveni, nu la Pitești.
Într-adevăr, distanța dintre cele două localități e de numai 15 kilometri, pe care fanii s-au văzut însă obligați să-i parcurgă de fiecare dată. Iată de ce zic că echipa lui Dobrin merită mai degrabă considerată o revelație decât o dezamăgire. Mai ales că nici cu banii, majoritatea furnizați de Primărie, n-a stat pe roze.
Dacă e să căutăm o decepție, aceasta ar fi Rapid, ocupanta locului 5. Sigur, mai sunt de disputat 4 etape și ierarhia se poate modifica favorabil pentru formația giuleșteană.
Senzația de neîmplinire totuși rămâne și domină. În ideea în care Rapid a început play-off-ul din postura de candidată la titlu și riscă să-l termine în afara cupelor europene! A visat să ajungă departe și n-a ajuns nicăieri. Iar perspectivele nu-s îmbietoare judecând că echipa l-a pierdut, accidentat, pe cel mai fâșneț dintre atacanții ei, pe Petrila.
În asemenea condiții, nu-i de mirare că unii arată cu degetul spre antrenor, grăbindu-se să-i ceară demisia lui Costel Gâlcă. Tehnician care, e și opinia mea, are partea lui de vină.
Nu pentru că n-ar fi meseriaș, aplicat și profesionist. Dar pentru că uneori e prea rigid, inflexibil. Din care cauză a și intrat în clinciuri cu câțiva jucători, în frunte cu Dobre, căruia i-a luat la un moment dat banderola de căpitan.
Să fie însă Gâlcă singurul responsabil, ori măcar primul, pentru declinul vișiniu? Răspunsul e nu. Asta în măsura în care experimentul cu italianul de 64 de ani Mauro Pederzoli ca director sportiv s-a dovedit nereușit. A eșuat, respectivul urmând să plece înapoi după doar un sezon.
Nu mai bine Dan Șucu îl numea în postul menționat pe Cristi Săpunaru, căruia i-a și promis, decât să se lege la cap fără să-l doară?! Oricum, aducerea lui Marius Bilașco înseamnă, cred, un pas înainte și pentru că ține cont de spiritul Rapidului. De tradiție și de "farmecul vieții". Întrucâ Rapidul este, chiar este!, o poveste, o istorie și o legendă unice. De neconfundat.
Posibil să se oprească astfel nesfârșitul du-te-vino al fotbaliștilor care abia dacă apucă, scuzați expresia, să facă un duș în Giulești că și sunt puși pe liber! Jucători care n-au valoare să poarte tricoul vișiniu, gen, de pe o listă mai lungă, camerunezul N'Jie, slovacul Blazek, nigerienii Ankeye și Ademo ori kosovarul Hazrollaj. Care au fost primiți la Rapid cu aplauze și flori, pentru ca apoi să fie trimiși pachet de unde au venit!
Și mai e de rezolvat problema "păcălicilor" din lot. În special, a lui Olimpiu Moruțan și Daniel Paraschiv, care continuă să rămână datori. Tot întârzie să se ridice la nivelul așteptărilor și al angajamentelor. L-am auzit deunăzi vorbind pe Moruțan. Impecabil, ca la carte. "Trebuie să muncim și să demonstrăm, să dăm totul" etc, pentru ca pe teren să nu dea niciodată nimic!
Folosit în 14 meciuri, de 11 ori titular, bifând 922 de minute, internaționalul de 27 de ani și cu 17 selecții n-a înscris niciun gol, abia a izbutit două assist-uri! Extrem de puțin, jenant, pentru un jucător ce încasează lunar (neoficial) 40.000 de euro. La fel și Paraschiv, împrumutat în ianuarie curent de la Oviedo, care a marcat însă de 3 ori în 15 meciuri, 810 minute.
Știu, Moruțan a fost accidentat și se acomodează mai greu. Doar că, să mă ierte Dumnezeu!, acest băiat talentat nu s-a acomodat nicăieri, nici în Turcia, nici în Italia și nici în Grecia! Peste tot a promis, dar a ieșit mereu pe ușa din dos. Cum a împlinit, repet, 27 de ani, n-ar strica să se trezească la realitate și să ia viața în serios. Ar fi timpul, dacă nu cumva a și trecut.
{{text}}