Gazeta Sporturilor a apelat la un ziarist de la Gazzetta dello Sport, la fel cum a făcut după ce i-a acordat lui Cristi Chivu premiul pentru antrenorul anului 2025, pentru a ne vorbi despre sezonul antrenorului român la Inter, încununat cu titlul câștigat matematic duminică seară, și despre ce urmează.
Roberto Maida (50 de ani) și-a început cariera la Tele+, predecesorul Sky, înainte de a se muta la Sport Mediaset. Până să scrie la cotidianul roz, a lucrat din 2005 la Corriere dello Sport. E jurnalistul care se ocupă în mod cotidian cu tot ce mișcă la Inter și de aceea l-am ales să ne dezvăluie culisele succesului și ceea ce urmează pentru Chivu.
Roberto Maida, Gazzetta dello Sport: „Noi l-am adoptat puțin pe Chivu. Nu e o problemă de neîncredere față de străini, ci de neîncredere față de nou”
- Bună ziua. Vorbim cu Roberto Maida, jurnalist de la Gazzetta dello Sport, care cunoaște foarte bine tot ce înseamnă Inter și tot ce are legătură cu suflarea nerazzurra. Mai întâi trebuie să vă întreb cum e văzută în Italia performanța lui Chivu? A fost un scudetto câștigat de Inter sau, mai degrabă, pierdut de ceilalți?
- Când câștigi nu e adevărat că ceilalți pierd. Înseamnă că tu ești mai bun! Iar faptul că Interul lui Chivu a câștigat lo scudetto cu trei etape înaintea finalului și are 12 puncte avans înseamnă că a realizat un parcurs extraordinar, nu normal. Așadar, merite mari pentru Inter. Merite mari pentru Chivu. Mari merite și pentru Marotta, președintele care l-a ales. Iar dacă rivalele lui Inter au făcut un sezon mai puțin bun, vor încerca să-și crească nivelul în cel viitor.
- Mulți nu îl vedeau rezistând în funcție până la Crăciun, dar realitatea a demonstrat contrariul. Cum a reușit Chivu să-i bată pe Allegri, Conte, Spalletti, Gasperini și pe alți antrenori cu mai multă experiență?
- Cu siguranță, a decis faptul că a avut o echipă mai puternică decât multe altele. După mine, Napoli nu era mai slabă decât Inter. Napoli are un lot la nivelul Interului, dar a suferit și multe accidentări, care au penalizat-o. Inter avea un lot foarte bun, iar Chivu a fost abil pentru că n-a produs pagube. Marele antrenor este cel care nu face greșeli, nu cel care inventează lucruri extraordinare. Pentru că antrenorul nu trebuie să fie fenomenul echipei, ci cel care pune lucrurile la locul lor.
-Chiar și cu bani mai puțini, nu precum Juventus și Napoli, care au investit sute de milioane de euro pe piața transferurilor.
- Napoli a cheltuit chiar peste 100 de milioane. Roma, care se chinuiește să intre în Champions League, cu familia Friedkin cheltuind 110 milioane în total în mercato de vară și cel din iarnă. Și Inter a investit, desigur, dar a adus un singur titular, pe Akanji, care a înlocuit un fundaș foarte bun ca Pavard, plecat la Marseille. Așadar, această mare îmbunătățire față de sezonul trecut nu există.
E adevărat că a avut un lot mai mare numeric, două rezerve utile în atac. Dar Inter a avut 16 etape fără Dumfries, unul dintre cei mai buni fundași dreapta din lume. Timp în care a jucat 16 meciuri cealaltă achiziție, Luis Henrique, care n-a fost, cu siguranță, o mare lovitură. Asta crește și mai mult meritul acestui antrenor, aflat practic la debut, în afară de începutul de la Parma, și al unui grup de jucători – nucleul istoric al Interului – ce părea terminat după finala de la München de anul trecut din Champions League cu PSG.
-Chiar și fără Çalhanoğlu, chiar și fără Lautaro, doi jucători fenomenali.
- Absolut. Se vorbește mereu despre accidentările altora și despre cele ale lui Inter nu mai vorbește nimeni. Trei titulari ca Dumfries, Çalhanoğlu și Lautaro nu se pot înlocui ușor! Și totuși, Inter a știut să fie unită, să depășească dificultățile, nu s-a destrămat niciodată, nici măcar în momentele critice. Nici spre finalul lunii martie, după ce a pierdut al doilea derby (n.r - ambele 0-1 cu Milan) - o lovitură pentru fanii lui Inter -, a obținut două puncte în trei meciuri, iar după pauză (meciurilor interțări) a reacționat cu o mare rigoare și a câștigat acest titlu meritat.
- A deranjat în Italia faptul că un român, cu puțină experiență, a devenit campion cu un stil diferit, mai ales prin limbajul direct, deloc banal, fără polemici și comentarii despre arbitraj?
- Nu cred că asta a deranjat. Și pentru că Chivu, iertați-ne, e și puțin italian. E aici din 2003, deci noi l-am adoptat un pic, îl simțim ca pe un compatriot. El trăiește la Milano de-o viață, deci nu este o problemă de neîncredere față de străini. Cred că e neîncredere față de noutate. Un antrenor cu numai 13 meciuri pe bancă în Serie A cu Parma, pe care a salvat-o, a fost privit cu scepticism și neîncredere, ca și cum nu ar fi pregătit pentru Inter. Dar faptele au arătat că era mai mult decât pregătit.
- Așa cum a spus recent Mourinho, nu neapărat despre Chivu, ci despre tinerii fără experiență care preiau cluburi mari. Probabil că se referea la Arbeloa, dar poate și la Chivu...
- Ei bine, Arbeloa nu s-a descurcat prea bine, momentan. De fapt, eu cred că Real Madrid își va lua un alt antrenor mare pentru sezonul viitor. Nu Chivu, nu cred! Eu spun că Chivu va rămâne la Inter. În ziua în care a câștigat titlul, Marotta a spius că Chivu va rămâne la Inter mult mai mult decât el însuși. Așadar, un mesaj de proiect pe termen lung care a mers chiar mai bine decât se aștepta. Pentru că, la începutul sezonului, Inter i-a cerut lui Chivu doar să califice echipa în Champions League, nu să fie campion. Iar el a câștigat titlul cu trei etape înainte, și cu 12 puncte avans față de Napoli. Este un rezultat enorm, care nu depinde doar de slăbiciunea altora. Depinde de faptul că tu ești puternic.
„Cunoaște Inter ca pe propriul buzunar și a gestionat totul cu bun simț. Normalitatea a fost extraordinarul lui Chivu”
-Cât a contat faptul că a fost jucător al lui Inter, și-a dat viața pentru Inter, că a parcurs toate etapele în academia clubului, că și-a spart capul pe teren pentru Inter și a câștigat și lo scudetto la Primavera?
- Da, a fost cu siguranță un element care l-a ajutat, pentru că el cunoaște Centrul Sportiv de la Appiano Gentile ca pe propriul buzunar, este foarte pregătit în ceea ce înseamnă «interismo». Știe ce vor fanii, rivalitatea cu echipele mari din Nord, Milan și Juventus, și a știut și să gestioneze totul cu bun simț. Normalitatea a fost extraordinarul lui.
- Există ceva ce Chivu a adus Interului și Inzaghi nu avea în ultima sa stagiune?
- Întrebare dificilă. Cred că tactic, chiar dacă sistemul a rămas 3-5-2, există noutăți. Inter e o echipă mai verticală, mult mai rapidă. Dar, cu aproape același lot, nu putea face mari revoluții. Vara trecută, voia schimbări, Inter căuta jucători care să schimbe ritmul, și-i dorea pe Lookman de la Atalanta și pe Kone de la Roma, care ar fi dat un alt elan echipei. Având aceeași echipă, a urmat inteligent linia lui Inzaghi, care realiza un parcurs aproape legendar dacă ar fi câștigat Champions League, dar și așa a jucat două finale. Mai ales că pentru italieni nu e ceva la care să te aștepți.
- Când a început Chivu să creadă că poate câștiga campionatul?
- Cred că după primul derby pierdut, dar cu mult ghinion, pentru că Inter și-a dat gol singură și a ratat un penalty prin Calhanoglu. Din acel moment, a înregistrat 14 victorii și un egal, a început o serie lungă care a dus la titlu. În timp ce în lunile invernale rivalele au intrat la hibernare, Inter a ieșit din letargie.
- Este vina lui pentru eliminarea din play-off-ul Champions? A subestimat-o pe Bodo, a fost o problemă de lipsă de experiență?
- A fost o chestiune de priorități. Inter își dorea să nu se repete situația din sezonul trecut, când a luptat pe toate fronturile și nu a câștigat nimic. Anul acesta voia titlul și și-a concentrat toată energia acolo. Ar fi putut să treacă de Bodo/Glimt, dar a jucat la retur fără Lautaro, Dumfries și Çalhanoğlu. Thuram nu era în formă, iar Barella era într-o situație dramatică, fizic și psihic. Dacă meciul se rejoacă astăzi cu cei cinci în teren, nici nu se pune problema cine va învinge. A întâlnit-o pe Bodo în momentul nepotrivit. Poate că ar fi trecut măcar de Sporting, cine știe. Sezonul acesta au fost multe probleme fizice și era dificil să țină ritmul pe trei fronturi. Totuși, a reușit pe două, ajungând și în finala Cupei Italiei.
„Chivu este un tip introvertit, care nu își arată emoțiile ușor ori poate le păstrează pentru persoanele mai dragi”
- Chivu a fost comparat chiar de Gazzetta dello Sport cu Mourinho, nu numai pentru „Non sono un fesso”. Chiar s-a inspirat sau a furat ceva de la alți antrenori cu care a lucrat pentru a deveni acest Chivu?
- Oamenii inteligenți învață de la maeștri, nu pentru a-i imita, ci pentru a lua lucrurile cele mai bune. La fel și eu când am venit la Gazzetta, am încercat să înțeleg de la alții secretele meseriei. La fel, Chivu. De la Mourinho, care a cîștigat istorica Tripla în 2010, a învățat autoritatea fără a fi autoritar cu jucătorii. Pentru că aceștia se aruncau și în foc pentru Mourinho. Senzația e că acum situația este similară, jucători precum Lautaro, trecut prin atâtea lupte, Thuram ori Calhanoglu ar face un pas mai mult decât pentru alt antrenor.
- Chiar dacă uneori nu zâmbesc mult...
- Chiar și dacă nu surâd, dar nici Chivu nu zâmbește prea mult. Uneori ar trebui s-o facă! Poate că voi îl cunoașteți mai bine, Este un om introvertit, care nu își arată emoțiile ușor ori poate le păstrează pentru persoanele mai dragi, cum s-a lăsat pradă trăirilor după meci.
- Sau cum ați scris în cronica meciului, și-a pus casca pe inimă...
- Chiar el a explicat duminică la conferința de presă că, după ce a riscat să moară, și-a redimensionat importanța altor lucruri. Poate de aceea o partidă de fotbal nu se compară cu ce a riscat el atunci în teren. Poate de aceea nu pare să fie fericit când învinge sau trist când pierde, pentru că sunt și astfel de momente.
- După acest titlu câștigat, dincolo de prelungirea contractului, Chivu poate primi 100 de milioane pentru transferuri?
- Nu. Inter nu face cheltuieli nebunești, investește în funcție de venituri. Iar anul acesta au intrat mai puțini bani, din cauza Ligii Campionilor încheiate devreme, deci vor fi sume mai mici rezultate de-aici și trebuie să facă rost de bani din cedări. Cred că Bastoni va pleca și din vânzarea lui se va finanța întărirea lotului. Cât despre Dumfries, nu sunt sigur că va pleca. Are clauză de mai mult timp, dar nimeni nu a activat-o. Nimeni nu s-a interesat, e dificil ca el să-și găsească o echipă mai bună decât Inter!
„Provocarea lui Chivu va fi să confirme la Inter. Și a te confirma este de multe ori mai greu decât să te afirmi”
- Cu ce i-a impresionat Chivu pe toți fanii lui Inter, pe ziariștii și specialiștii din Italia, care vorbesc frumos despre el?
- Cu normalitatea lui în a face lucrurile, calmul, pentru că pare deasupra tuturor lucrurilor care cad. Nu își pierde cumpătul, nu e agresiv, nu este lipsit de educație, este echilibrat. Nu se lasă entuziasmat, e mereu placid și acest comportament place lumii. Care nu vrea urlători și persoane care se pun deasupra tuturor. Pune și un pic de tact. Uneori în lucrurile pe care vrea să le spună mai greșește în comunicare, ca de exemplu cu Kalulu, când s-a grăbit să-și apere jucătorul fără să-și dea seama de consecințe. A venit cu un discurs blând, dar este tânăr ca antrenor. Are 45 de ani și îi trebuie timp să capete experiență și să învețe aceste mici răutăți.
- Cum vedeți sezonul viitor al lui Chivu? Ce va face Inter în campionat și cum se va descurca în Europa?
- Cred că Inter pornește din nou favorită, pentru că are 12 puncte avantaj față de restul. În afară de Napoli, care a avut problemele menționate, nu prea e concurență, pentru că au fost cei mai buni. Dar fiecare campionat începe de la zero și nu se poate da nimic ca scontat. În Champions depinde mult de mercato și de resursele și jucătorii pe care-i poate lua. Multe vedete preferă astăzi Premier League, ăsta-i adevărul. Ceea ce Inter poate face este să-și folosească blazonul și istoria recentă în Europa pentru a convinge jucători importanți, ca Akanji, să vină și să joace în Italia.
- Și pentru a încheia, cum ați putea caracteriza în câteva cuvinte acest sezon al lui Chivu și al lui Inter?
- Chivu a bătut deja câteva recorduri, pentru că dacă ia și Cupa Italiei, ar egala performanța lui Mourinho. Fusese unicul la Inter până acum, dar cu mențiunea că Jose n-a reușit-o decât în al doilea sezon. Dacă ar câștiga și Cupa, ar egala un record de 88 de ani la Inter, de când un jucător nu a câștigat lo scudetto și ca antrenor, de la Armando Castelazzi în 1938. Ca să vă faceți o idee, este al cincilea antrenor debutant care ia titlul la Inter. Sunt multe lucruri importante care nu pot ignorate. Eu cred că provocarea sa va fi să confirme. Și a te confirma este de multe ori mai greu decât să te afirmi!
{{text}}