Ioan Andone alege cea mai bună echipă a lui Dinamo din anii ’80 și lămurește o controversă, suspendarea de la returul cu Liverpool: „Nesimțitul ăla de arbitru...”.
- Ioan Andone este invitatul ediției #35 a podcastului GSP „2 la 1”, astăzi, de la 18:00. Emisiunea poate fi urmărită pe canalul de YouTube al Gazetei Sporturilor, precum și pe GSP.ro
Andone și Rednic au fost singurii jucători ai lui Dinamo care, în anii ’80, au prins cele două semifinale europene - ’83-’84, în Cupa Campionilor (0-1, 1-2 cu Liverpool), și ’89-’90, în Cupa Cupelor (0-1, 0-1 cu Anderlecht).
Care generație a fost mai mare? Răspunde Andone: „Cred că cea din ’84. Am jucat de la egal la egal cu Liverpool. Îți dai seama - cel mai mic jucător de pe teren să-ți dea gol cu capul?! Când te gândești... Dumnezeu să-l odihnească pe «Babi» (n.r. - Nelu Stănescu), el îl ținea pe Sammy Lee. Era mic, dar avea niște butuci, niște picioare... Când te uitai, nu-l mai vedeai. I-a luat fața și a dat gol.
Iar la București au fost mai buni ei, să recunoaștem”.
Ioan Andone, anecdote de la istorica „dublă” Dinamo – Liverpool: „Îi rupe maxilarul lui Movilă și arbitrul scrie de mine că am făcut faulturi violente repetate!”
După 0-1 pe „Anfield”, „câinii” au cedat și în manșa secundă, scor 1-2 la București. Andone a fost suspendat la returul semifinalei CCE, însă nu pentru cumulul clasic de cartonașe galbene.
Mai departe, explică el: „E adevărat că am luat cartonaș galben la Liverpool, dar eu veneam deja după o suspendare ispășită. Care a fost problema? Din cauză că arbitrul (n.r. - Andre Daina din Elveția) a scris în foaie «atac violent»!
Îi rupe maxilarul lui Lică Movilă, nu-i dă nici cartonaș galben, deși lui Movilă îi curgeau dinții, n-ai văzut așa ceva (n.r. - Movilă a încasat un pumn în plină figură de la Graeme Souness), și mie, pentru un fault... E adevărat că nu a fost un singur fault, de fapt au fost vreo 5, dar era care pe care, cu Dalglish și cu Ian Rush...
Eram cu Sandu Nicolae: «Sandule, nu schimbăm, lasă-i să ne vină în față, să nu fugim după ei», că încrucișau, erau niște jucători...
Și am făcut câteva faulturi, dar pe vremea aia nu-ți dădea galben așa ușor. A scris nesimțitul ăla de arbitru: «faulturi violente repetate». Și UEFA mă suspendă. Când trebuia să stau la două și la 4 galbene, eu am stat la 3! Și de-asta n-am jucat la retur”.
Andone admite că englezii „au fost mai buni la București, ce să mai... Au și câștigat Liga Campionilor. Doamne, Dumnezeule, ce meci! Dar ce generație bună am avut, de luptă, cu Costel Orac, ce fotbalist!, cu Mulțescu...”.
Echipa din ’90 a fost o echipă construită în timp, de nea Mircea. Și eu cred că puteam să repetăm performanța Stelei din ’86 dacă nu venea Revoluția și nu plecau jucătorii afară. Aveam echipă bună, eu și Rednic eram cei mai bătrâni
- Ioan Andone, la podcastul GSP „2 la 1”
Dinamo ’84: D. Moraru – Ion Marin, I. Andone, Al. Nicolae, N. Stănescu – Rednic, Dragnea, Custov – Țălnar, Augustin, Orac (Antrenori: Dumitru Nicolae Nicușor și Cornel Dinu)
Dinamo ’90: B. Stelea – Mihăescu, I. Andone, Rednic, Klein – Sabău, I. Lupescu, Mateuț, D. Lupu – Vaișcovici, Răducioiu (Antrenor: Mircea Lucescu)
„2 la 1” cu Ioan Andone, astăzi, de la 18:00. Principalele subiecte abordate:
- rivalitatea teribilă Steaua - Dinamo dinainte de '89;
- conflictul violent cu Ion Crăciunescu;
- absența curioasă de la returul Dinamo - Liverpool;
- oferta de a merge la Steaua;
- numește cel mai mare fotbalist român pe care l-a văzut;
- episoade de pomină de la Mondialul de tineret din '81;
- unde a câștigat Andone cel mai bine de-a lungul carierei;
- antrenorul care l-a șocat: „Un tâmpit!”;
- ce soluții are Ioan Andone pentru renașterea fotbalului românesc;
- cum vede continuarea proiectului de la Dinamo;
- ce spune despre Gică Hagi selecționer.
Despre Ioan Andone:
- a început fotbalul la Corvinul, unde a debutat în prima ligă la 19 ani (105 meciuri, 15 goluri);
- a devenit un simbol al lui Dinamo. Transferat în 1983, a evoluat timp de 7 sezoane în alb-roșu, adunând 255 de meciuri și 35 de goluri în prima ligă;
- ca jucător al lui Dinamo, a cucerit două titluri de campion al României și 3 Cupe, fiind parte din echipa care ajungea până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni din 1984;
- din postura de antrenor al lui Dinamo, a câștigat un titlu de campion în sezonul 2003-2004, 3 Cupe ale României (2003, 2004, 2005) și Supercupa, în 2005;
- finalul carierei de fotbalist l-a prins în Spania (Elche) și Olanda (Heerenveen);
- la echipa națională a bifat 55 de prezențe (a înscris două goluri), participând la Euro 1984 și la Mondialul din 1990;
- component al naționalei celebre care în 1981 obținea bronzul la ediția Mondialului de tineret din Australia;
- ca tehnician, a înregistrat un succes remarcabil și la CFR Cluj, pe care a făcut-o de două ori campioană - a câștigat și o Cupă - și alături de care a participat în grupele Champions League;
- în rest, a mai antrenat cluburi ca Sportul, U Cluj, Farul, Omonia Nicosia, CSKA Sofia, Rapid, Aktobe;
- în 2017 s-a retras din antrenorat, pentru a ocupa funcții de conducere la FC Voluntari și acum la Corvinul Hunedoara.
{{text}}