Ion Țiriac (86 de ani) a fost invitat al directorului turneului de la Madrid, Feliciano Lopez (45 de ani), în cadrul unui episod de podcast și a abordat teme diverse, de la începutul său în sportul alb până la cum a adus tenisul de vârf în capitala Spaniei.
Turneul Mutua Madrid Open, unul dintre cele mai prestigioase din întreg sezonul, a fost mutat în cel mai mare oraș al Spaniei pe când licența îi aparținea lui Ion Țiriac.
Prima ediție a avut loc în 2002, la Madrid Arena, pe hard indoor, omul de afaceri și fost important jucător român decizând că Stuttgart-ul nu mai este potrivit pentru organizarea unui asemenea concurs.
Țiriac a fost proprietar al turneului până în 2021 inclusiv, apoi l-a vândut la IMG (International Management Group) pentru aproximativ 390 de milioane de euro.
Miliardarul român este prezent în mod constant însă în tribunele de la Caja Magica, unde turneul s-a mutat din 2009. Așa a fost și în acest sezon, iar co-directorul Mutua Madrid Open, Feliciano Lopez, l-a invitat la o discuție de jumătate de oră în cadrul podcast-ului său, Feli’s Room.
Pentru a-și familiariza privitorii cu personalitatea interlocutorului său, fostul număr 12 ATP l-a îndemnat în startul interviului să-și dezvăluie primii pași în sportul alb. „Eu am început tenisul când alții deja se lăsau de jucat. Am pus mâna pentru prima dată în viața mea pe o rachetă cu trei zile înainte să împlinesc 15 ani”, a povestit Țiriac într-un amestec de spaniolă și italiană.
„Serios?”, s-a mirat Feliciano. „Eram însă un jucător bun de tenis de masă, la juniori, foarte bun. Și în lotul olimpic de hochei pe gheață. Tenisul a fost un accident pentru că orașul în care m-am născut, Brașov, în România, în munții Carpați, avea o echipă bună de tenis. Era un sport minor, dar avea un campionat național pe orașe”, a descris în continuare situația din anii 1950.
Ion Țiriac: „M-a întrebat: «De când joci tenis?» De acum 5 minute»”
O anecdotă interesantă rememorează fix startul său formal în tenis. „Într-o zi, un tip mi-a zis: «Nu vrei pentru 25 de bani să fii copil de mingi?, că adversarul meu nu a venit». I-am răspuns: «Da, cum să nu, dar dă-mi racheta ta, că ți-o înapoiez». Era un tip solid, vreo 100 de kilograme. M-a întrebat: «De când joci tenis?» De acum 5 minute», i-am zis. Am jucat un set. Aveam 15 ani și picioarele pe care le-am avut toată viața. Mereu am spus, ca hocheist, ca tenisman, picioarele m-au salvat. Am rămas cu chestiunea asta în cap și ca antrenor”, a istorisit Ion Țiriac.
„Așa, printr-un accident, am ajuns la tenis, în aceeași săptămână am devenit junior la echipă, am jucat primul turneu și în trei luni eram între primii patru din țară. În 2 ani am jucat Cupa Davis la 18 ani, la 19”, a continuat el.
A descris apoi viața de zi cu zi, inclusiv faptul că muncea de la 15-16 ani la uzina Steagul Roșu, unde i se permitea să se antreze zilnic la tenis timp de 4 ore. O vreme a practicat hochei pe gheață și tenis, primul sport iarna, dar după Jocurile Olimpice de la Innsbruck 1964, a lăsat de tot hocheiul.
Așa arătau camioanele în anii '50, când Țiriac lucra la Steagul Roșu, foto: bzi.roIon Țiriac și motivul retragerii din tenis: „Din cauza unei mari deziluzii”
Cariera sa în tenis a fost bogată, incluzând un titlu de Grand Slam la dublu la Roland Garros în 1970. Lopez a fost curios în legătură cu decizia de retragere, ce l-a îndemnat pe Țiriac să o ia. „În 1972 am jucat ultima finală de Cupa Davis și mi-am zis: «Mi-ajunge, nu mai pot la 33 de ani» și m-am dedicat exclusiv antrenoratului”, a povestit omul de afaceri.
Care a fost însă motivul de greutate al acestei hotărâri? „Din cauza unei mari deziluzii, trei ani am jucat finala Cupei Davis cu Năstase care era acolo, la numărul 1 în lume, și nu am câștigat-o. Pentru mine era o chestiune importantă, iar la 33 de ani nu te mai recuperezi ca la 23. Noi jucam mult tenis, tenisul era la jumătate din viteza de azi, dar timpul petrecut pe teren, alergând, era probabil mult mai mare”, a explicat.
Ilie Năstase și Ion Țiriac jucând dublu în anii 1970 Foto: Imago ImagesAm fost campion la Roland Garros la dublu, finalist încă o dată, trei finale de Cupa Davis, sunt cele mai bune rezultate din cariera mea. Pe de altă parte, tenisul a fost viața mea – Ion Țiriac
Ion Țiriac: „Vilas a fost cel mai mare din lume pentru cineva cu zero talent”
A devenit apoi antrenor, ulterior manager, însă primele rezultate importante le-a avut alături de argentinianul Guillermo Vilas (73 de ani), cvadruplu campion de Grand Slam în anii 1970.
„Am început full time să-l antrenez pe Vilas, au fost 11 ani. Pentru mine Vilas a fost cel mai mare jucător din toate timpurile”, a afirmat Țiriac, stârnind mirarea lui Feliciano. De ce? „Pentru cineva care avea zero talent, 8 ore de antrenament în fiecare zi... îmi scot pălăria, este ceva senzațional”, a explicat Ion Țiriac.
Guillermo Vilas și Ion Țiriac în anii 1980 Foto: Imago ImagesDacă nu avea talent, ceva totuși avea, nu?, s-a întrebat Lopez. „Puterea de a munci, dorința, inima și de asemenea capul. Pe unul ca Vilas îl poți compara cu Muster, un alt muncitor pe teren”, a detaliat miliardarul român.
El are o părere personală și despre repartizarea premiilor în tenis, acestea având o ascensiune importantă, mai ales în ultimii ani.
„Premiile au crescut, dar nu atât de mult”, crede Țiriac. „Jucătorii au dreptate, dar eu spun că are dreptate câștigătorul. Să câștigi 100.000 de lire sterline pierzând în primul tur nu mi se pare justificat. «Da, mi-am sacrificat viața, am ajuns la Wimbledon», bravo”, a spus el, bătând din palme, „dar în prima zi de luni la Wimbledon sunt 128 de jucători în aceeași linie. Câștigă, câștigă Wimbledonul și ia atunci nu 5, ci 10 milioane”, a propus el.
Ion Țiriac: „Aș merge la doamna Meloni: «Am nevoie de un miliard»”
Are de asemenea și o idee legată de tenisul italian, aflat într-o ascensiune pronunțată, cu Jannik Sinner lider mondial și alți 6 jucători în Top 100 ATP, plus rezultatele la feminin.
„Eu, dacă aș fi italian sau aș avea 50 de ani mai puțin, aș merge mâine la doamna Meloni, primul ministru, și i-aș spune: «Doamnă, am nevoie de un miliard și semnez acum, pe loc, că în 8 ani ți-i returnez. Fac trei stadioane, de 20.000, 15.000, 10.000, și alte 20 de terenuri în altă parte fiindcă Foro Italico este pre istoric, nu se poate atinge»”, ar fi viziunea sa pentru a face și mai vizibil tenisul din Cizmă.
Cum a ajuns însă Madridul să aibă un turneu de mare magnitudine? Țiriac l-a indicat pe bunul său prieten Manolo Santana, cvadruplu campion de Grand Slam, decedat în 2021 la 83 de ani, drept cel care a insistat foarte mult.
„Am fost la Hong Kong în 2000, ca să văd dacă pot muta Stuttgart-ul acolo, rămăsese prea mic. Eram atunci președintele Comitetului Olimpic Român, dar la Hong Kong nu era loc. Iar Spania îi avea pe Moya, Corretja, Ferrero, dar nu avea un turneu mare. Am venit la Madrid, primar era un mare domn, Alvarez de Manzano”, a povestit Țiriac, adăugând care i-au fost argumentele pentru a-l convinge pe edil.
Sorana Cîrstea - Coco Gauff turul 3 Madrid 2026 la Caja Magica Foto: Luminița Paul„Era o chestie logică, pe hârtie Parisul face un miliard pentru oraș după Roland Garros, cu hoteluri, turiști, iar Madrid, ce este madrid? Este Real Madrid de trei ori, apoi Atletico Madrid, fotbal, fotbal, fotbal, apoi baschet, handbal. Iar mie mi s-a părut potrivit ca loc, problema imensă era unde să se joace. Manzano s-a agățat cu dinții și în 6 luni s-a jucat, indoor”, a rememorat Ion Țiriac geneza concursului madrilen. Care nu mai este al lui, dar de la care nu lipsește în niciun an.
{{text}}