Andrei Pavel, la momentul destăinurilor: „Am crezut că sunt eu cel diferit, dar m-am mințit singur”

Andrei Pavel (52 de ani, fost număr 13 ATP) s-a deschis într-o discuție lungă cu fostul său coechipier de dublu, Horia Tecău, povestind despre trăirile inedite legate de retragere, cum vede tenisul de acum și cu cine dintre Alcaraz și Sinner se închipuie disputând un meci.

După Ilie Năstase, legenda absolută a tenisului masculin românesc, primul lider mondial în circuitul ATP, Andrei Pavel a fost cel mai aproape de Top 10. Extrem de talentat, dotat cu lovituri curate și spectaculoase, un rever cu o mână superb și momente de finețe, el a ajuns pe 25 octombrie 2004 până pe locul 13 în ierarhia masculină.

Cu trei titluri ATP în palmares, între care și un Masters 1000, Montreal 2001, și alte 6 finale disputate, un sfert de finală la Roland Garros (2002), el a jucat ultimul meci oficial în 2009, la București, fiind învins de uruguayanul Pablo Cuevas.

În podcastul din seria Main Ingredient, realizat de Horia Tecău (41 de ani, triplu campion de Grand Slam la dublu și dublu mixt), Pavel a vorbit cu o sinceritate emoționantă despre ce a urmat odată cu încheierea carierei.

„Ai avut un sentiment de gol?”, a fost întrebarea țintită. „Da. Mare. Mare, mare”. Și ce lipsea cel mai mult? „Golul. Să umplu golul”, a răspuns Andrei cu jumătate de zâmbet.

Andrei Pavel: „Nu am fost deloc sincer cu mine, că am o problemă”

Apoi, el a elaborat, punctând că îi este greu să vorbească despre acea etapă pentru că în perioada respectivă s-au întâmplat multe lucruri care i-au schimbat viața. „Pur și simplu, e o chestie foarte personală. Mi-a fost foarte greu”, a admis el cu voce tremurătoare.

„Am crezut că sunt eu cel diferit. Știam de mulți foști jucători, sportivi profesioniști sau sportivi de nivel mult mai înalt ca mine, sau mult mai cunoscuți, care au avut niște etape grele după ce s-au lăsat de viața profesionistă. Eu am zis că la mine nu o să se întâmple așa ceva niciodată. Dar mi s-a întâmplat”, a dezvăluit Pavel.

„Nu imediat, ci după câțiva ani. Și nu am fost deloc sincer cu mine, că am o problemă. Mai pe bune, așa, m-am mințit singur. Și s-au întâmplat multe lucruri în viața mea personală atunci”, a repetat.

Andrei a recunoscut imediat că, la aproape 17 ani de la retragere, încă visează la competiții. Deși nu îi place să se uite foarte mult la tenis, preferând să urmărească mai mult lucruri legate de tehnică sau partea mentală, „chestii specifice”, este fascinat de duetul care domină tenisul masculin în perioada recentă.

Andrei Pavel: „Cu Alcaraz mi-ar plăcea mai mult să joc”

„Acum, în ultimul timp, cu cei doi, Alcaraz și Sinner, și ceilalți care mai sunt în urmă. Îmi place, nu pot să mint, adică tenisul are o șansă enormă cu acești super jucători care au apărut”, opinează el. „Când te gândeai ce poate să apară după... după un Fed, după un Djoko, după un Nadal, după un Murray, după toți jucătorii ăștia grandioși”, a continuat Pavel.

„Și uite, apare un Alcaraz, apare un Sinner... Da, foarte frumos. Și îmi inspiră așa, nu știu, o poftă. Aș vrea să-i simt așa, dar bine, nu mai pot”, și-a exprimat dorința iluzorie de a-i putea înfrunta în duel direct, pe teren.

„Mă visez pe mine, în timpul meu, când eram în prime, că joc cu ei. Chiar mai am momente din astea, știi? Și cum m-aș descurca?”, se întreba fostul număr 13 mondial. „Te-ai descurca?”, l-a tachinat Horia. „Normal. În vise, da”, a râs Andrei.

Revenid la registrul serios, a venit întrebarea cu cine i-ar fi mai ușor, cu Alcaraz sau cu Sinner? „Cu Alcaraz”, a răspuns, aproape fără să ezite. „Cred că mi-ar plăcea mai mult să joc cu el decât cu Sinner. Sinner joacă prea drept, așa, dar cu Alcaraz mi-ar plăcea. Că e chestia de, știi, de finesse, de loburi, passing-uri, chestii astea care și mie mi-a plăcut, să am un joc variat, cum are el”, a subliniat Pavel.

Andrei Pavel: „Îi mulțumesc Simonei că m-a luat în echipa ei atunci”

După retragere, a ajuns, poate în mod firesc, spre antrenorat. Acum a identificat unul dintre episoadele cele mai dragi pe care i le-a oferit această meserie. „Ca antrenor am avut unul dintre cele mai mișto-mișto momente. Îți dai seama, am fost cu Simona Halep, eram cu ea în China și-a devenit numărul unu mondial?”, a rememorat el ceea ce s-a petrecut în octombrie 2017, la Beijing.

„A fost superb și-i mulțumesc Simonei atunci că m-a luat în echipa ei pentru o perioadă scurtă. Datorită ei, nu știu, pot să mă mândresc și eu că am fost, știi cum e, un antrenor de numărul unu mondial. Sau am fost cu ea atunci când a devenit numărul unu mondial. A fost superb”, a punctat Andrei.

Andrei Pavel: „Visez să aduc un jucător în prima sută, un băiat. Român”

Acum însă privește succesul ca antrenor la alt nivel. „Sunt mult mai modest. Mai ales acum, că sunt tătic, vreau să stau mai mult acasă”, spune Pavel, și imediat își dezvăluie țelul: „Visez să aduc un jucător în prima sută, un băiat. Român”.

„Cred că fetele s-au ridicat și sper să se ridice din ce în ce mai mult. Dar la băieți nu a mai fost de mult un jucător în prima sută. Dar sunt conștient că pentru chestia asta trebuie să dai totul din viața ta privată. Deci trebuie să fii acolo 100% de la început”, a elaborat el. „Sau să ai o echipă atât de bună, de oameni atât de buni, încât să poți să faci lucrul ăsta. Și momentan asta nu o am. Sunt foarte sincer, nu o am. Și mă bucură, mă satisface să merg la antrenament și să văd progresul ăla încet. Disciplina aia”, descrie el etapele construirii unui jucător.

„Să am challenge-ul ăsta înainte, să antrenezi copii sau juniori care sunt mai nebunatici, să spun așa. Pentru că dacă ai jucătorul ăla care e și disciplinat, și talentat, are și atitudine bună, e ușor să antrenezi, știi?”, spune sfertfinalistul de la Roland Garros. „Dacă ai unul care e talentat, dar e leneș, e disciplinat, dar nu-i talentat? Să le găsești acolo ingredientele să îi duci mai departe, și asta mă, îmi face să mă simt bine, știi?”, a încheiat el descrierea provocării care i-ar marca munca de antrenor. Și i-ar împlini un vis.