Cariera de sportiv profesionist este, în cea mai mare parte din cazuri, un sprint, nu un maraton. În timp ce majoritatea angajaților își ating vârful veniturilor la 45-50 de ani, sportivii trăiesc o realitate inversată: câștigă sume impresionante într-o fereastră îngustă de 10-15 ani, adesea înainte de a împlini 30 de ani.
Radu Puiu, analist financiar în cadrul XTB România, explică pentru Gazeta Sporturilor care sunt mecanismele din spatele „venitului concentrat” și de ce disciplina din teren trebuie transferată urgent în gestionarea conturilor bancare. De la „taxa prieteniei” la mirajul imobiliarelor, un fel de ghid de supraviețuire financiară pentru cei obișnuiți cu gloria, dar nepregătiți pentru prima zi de după retragere.
- Cât de importantă este educația financiară pentru un sportiv și de unde ar trebui să înceapă în perioada în care sunt încă activi?
- Educația financiară este foarte importantă indiferent de domeniul de activitate, dar, pentru un sportiv care face parte dintr-o categorie ușor diferită de activitate (venituri în general mai ridicate decât media, dar pe un orizont de timp mult mai restrâns (15-20 de ani în cazurile fericite)), este și mai importantă. Este esențială înțelegerea riscului asimetric. Un sportiv trebuie să înțeleagă că, de fapt, capitalul său uman are o corelație strânsă cu sănătatea și capacitatea sa fizică. Educația ar trebui să înceapă cu „modelarea fluxului de numerar” și setarea unei strategii de tranziție de la un venit activ cu creștere rapidă la venituri din surse diferite în momentul în care cariera se încheie. Statisticile sunt numeroase, dar puține sunt actualizate situației din ultimii ani și pot fi considerate de încredere. Totuși, conform unui articol din 2009 al Sports Illustrated, 35% dintre jucătorii din NFL ajung fie în faliment, fie se confruntă cu dificultăți financiare în primii doi ani de la retragere, iar aproximativ 60% dintre jucătorii din NBA, 78% dintre jucătorii din NFL și un procent semnificativ dintre jucătorii din MLB ajung în faliment în primii cinci ani de la retragerea din activitate. Având în vedere nivelul veniturilor acestei categorii de jucători, importanța educației financiare devine evidentă.
- Sportivii câștigă bine, dar pe termen scurt. De ce este important ca un sportiv să se gândească la investiții încă din timpul carierei?
- Sportivii se confruntă cu „venituri concentrate”. Este posibil ca aceștia să câștige 80% din veniturile totale pe parcursul vieții în doar 10 ani. Dacă așteaptă până la retragere pentru a investi, pierd cel mai puternic instrument din domeniul finanțelor: timpul. Investițiile pe durata activității le permit să-și folosească salariul maxim pentru a-și construi o „mașină de venit” care să le înlocuiască câștigurile din timpul activității în ziua în care își vor „agăța ghetele în cui”.
„Nu blocați banii în bunuri de prestigiu, precum mașinile de lux sau imobiliarele”
- Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le pot face sportivii când își gestionează banii?
- Principala greșeală este că nu țin cont de faptul că activitatea lor are „un termen de expirare” și nu se pregătesc pentru perioada ulterioară carierei de sportiv. Acest lucru face ca tranziția să fie extrem de dificilă, neavând un plan pus la punct din perioada activă. Abordarea duce și la repetarea altor greșeli. Menținerea unui stil de viață extravagant și „taxa prieteniei” sunt două elemente foarte costisitoare. Mulți se simt obligați să mențină o imagine de statut înalt sau să finanțeze ideile de afaceri ale prietenilor și familiei. Din punct de vedere tehnic, cea mai mare greșeală este lipsa lichidităților, blocarea tuturor fondurilor în „bunuri de prestigiu” precum mașini de lux sau imobiliare, care „ard bani”, în loc să-i genereze. „Anturajul invizibil” poate fi o altă greșeală pentru că de multe ori nu este vorba doar de oamenii apropiați, ci pot apărea cunoștințe ale unor cunoștințe care să ofere sfaturi neinspirate sau idei de afaceri „garantate”.
- Mulți sportivi vor să intre în business după retragere. Ce tipuri de investiții sunt potrivite pentru cineva fără experiență financiară?
- De cele mai multe ori cel mai bun sfat de antreprenoriat este să investești în domenii pe care le cunoști astfel încât să deții un „edge” și să poți oferi produse sau servicii calitative. Dacă vorbim despre investiții pe piața de capital, ne putem uita către fonduri indexate și ETF-uri (fonduri tranzacționate la bursă) cu costuri reduse. Acestea îi permit unui sportiv să dețină o parte din cele mai bune companii din lume fără a fi nevoie să fie un expert în bursă. Ele oferă diversificare și administrare profesională la un cost foarte redus, însă nu trebuie să uităm că nu există investiții cu câștiguri garantate, fiecare tip de instrument investițional având un anumit grad de risc. Din acest motiv este important să ai o bază de educație financiară pentru a nu investi în ceva ce nu înțelegi.
„Disciplina, reziliența în fața eșecului și capacitatea de a funcționa sub presiune extremă, toate ajută din punct de vedere financiar”
- Există calități din sport care credeți că i-ar putea ajuta pe foștii sportivi în antreprenoriat?
- Disciplina, reziliența în fața eșecului și capacitatea de a funcționa sub presiune extremă. Antreprenorii, la fel ca sportivii, trebuie să fie deschiși la îndrumare. Dacă un fost sportiv aplică aceeași mentalitate de „analiză a meciului” în cazul eșecurilor din afaceri, analizând greșelile pentru a ajusta strategia, va avea un avantaj considerabil.
- Care sunt afacerile în care sportivii ar trebui să fie atenți sau să evite să intre?
- Orice activitate cu o intensitate operațională ridicată și o scalabilitate redusă. Restaurantele și comerțul cu amănuntul sunt cunoscute pentru marjele de profit reduse. Pentru un sportiv, „costul timpului” este ridicat, acesta ar trebui să evite afacerile care necesită o supraveghere intensă și să caute, în schimb, inițiative eficiente din punct de vedere al capitalului sau oportunități de investiții de tip private equity, în cadrul cărora să poată apela la profesioniști. Cu excepția cazului în care sportivul are o pasiune profundă și are un partener sau un manager de încredere ce poate conduce afacerea, acestea pot deveni „găuri negre” pentru capital.
- Cât de important este să ai un partener de business sau un consultant?
- Sunt esențiali, mai ales în timpul activității, dar trebuie selectați cu grijă. Un sportiv are nevoie de un „coordonator” care să-i apere interesele. Un consultant bun nu ar trebui să fie un „yes man”, ci să-l protejeze pe sportiv de afaceri neinspirate. Astfel, trebuie confirmat că interesele consultantului sunt aliniate cu stabilitatea pe termen lung a sportivului, nu doar cu comisioanele. Un partener ar trebui să fie complementar. Dacă sportivul aduce capitalul, partenerul ar trebui să aducă experiența operațională dovedită sau cunoștințe tehnice. Un parteneriat nu trebuie să se bazeze doar pe încredere, ci să aducă un plus de expertiză sau un „palmares” impresionant în respectivul domeniu.
- Poate un sportiv să-și folosească imaginea pentru a-și crește valoarea investițiilor?
- Există mai multe metode prin care un atlet își poate utiliza imaginea pentru îmbunătățirea rezultatelor investiționale. În primul rând dacă vorbim despre o afacere personală, în care acesta este implicat, el își poate utiliza imaginea pentru promovare beneficiind de „capitalul său de imagine”. Un alt exemplu poate fi prin alegerea de promovare în schimbul unei participații în afacerea respectivă. Imaginea devine un motor de marketing care stimulează valoarea companiei, transformând un contract standard de promovare într-o sursă de venit pe termen lung. Un prim exemplu al unei astfel de abordări a fost cel al lui Michael Jordan, care a solicitat redevențe de la Nike, pentru fiecare bucată de pantofi sport vândută și care îi poartă numele. Astfel, acesta a beneficiat de „greutatea” numelui său și după retragerea din baschet.
- Ce înseamnă un portofoliu echilibrat pentru un fost sportiv?
- Înseamnă segregarea fondurilor în mai multe conturi. Un portofoliu de siguranță (numerar și active foarte lichide precum obligațiuni pentru cheltuielile curente), un portofoliu de creștere (ce poate reprezenta un mix de acțiuni și ETF-uri) și un portofoliu mai complex (imobiliare sau afaceri private). Echilibrul înseamnă diversificare, ceea ce presupune că viața cotidiană a sportivului nu este afectată în momente mai dificile pentru un anumit sector.
„Peste 10 ani, viața ta va arăta în funcție de deciziile de acum”
- Dacă ați avea în față un sportiv de 27 de ani, în plină carieră, care vă întreabă „Ce fac cu banii mei?”, ce i-ați spune?
- I-aș spune că, deși este într-un moment de vârf al carierei din punct de vedere fizic, se află la jumătatea carierei profesioniste, dacă are noroc să evite accidentările. Peste 10 ani, imaginea din oglindă va arăta o persoană de 37 de ani care va depinde în totalitate de alegerile pe care le face în prezent. Astfel, i-aș sugera să creeze un plan bine pus la punct, prin care să stabilească un „salariu” fix, care reprezintă o parte din veniturile sale pe care să îl utilizeze pentru cheltuielile recurente, iar diferența să o economisească până când reușește să obțină cunoștințele necesare pentru a avea un plan de investiții bine pus la punct.
- De ce credeți că sunt imobiliarele o opțiune atât de populară pentru sportivi sau foști sportivi?
- Reprezintă o clasă de active mult mai ușor de înțeles, fiind tangibile. În plus, dacă discutăm despre proiecte de dezvoltare imobiliară, atleții își pot folosi imaginea pentru a promova ansamblul respectiv, fiind un plus. Imobiliarele oferă efect de levier și avantaje fiscale ușor de înțeles. Cu toate acestea, sportivii le tratează adesea ca pe o investiție pasivă, când de fapt este vorba de o afacere operațională. Ei văd rata de capitalizare, dar ignoră riscul de neocupare și cheltuielile de întreținere.
- Care sunt riscurile pe care sportivii le ignoră atunci când investesc în imobiliare?
- Riscul de concentrare și lichiditatea sunt două elemente ignorate în domeniul imobiliar. Mulți sportivi își investesc 100% din averea netă în proprietăți imobiliare locale. Dacă piața locală se prăbușește (cum a fost cazul în 2009) sau apare un fenomen geopolitic neprevăzut (conflictul din Ucraina) întreaga lor avere este pusă în pericol, proprietățile respective neputând fiind vândute nici măcar cu discounturi considerabile. De asemenea, trec cu vederea costurile de întreținere, impozite, întreținere și asigurări, care erodează randamentul dacă proprietatea nu este închiriată. În plus, sportivii trec adesea cu vederea lichiditatea investițiilor. Nu poți vinde 10% dintr-o casă pentru a achita o cheltuială neașteptată.
- Dacă ar fi să dați un singur sfat unui sportiv care se apropie de retragere, care ar fi acela?
- Creează un plan pentru viața de după retragere din timpul activității. Trebuie înțeles că aceea va fi o nouă realitate care nu va mai presupune antrenamente zilnice, cantonamente, meciuri, ci va aduce facturi și mult timp liber, fapt ce va necesita o „maturizare”. De foarte multe ori sportivii, în special cei de mare performanță, se află într-un „balon”, întrucât nu trebuie să se confrunte cu foarte multe sarcini ale unei persoane obișnuite. Mesele sunt luate la baza de antrenament, locuințele în multe cazuri sunt închiriate de către clubul sportiv, care suportă cheltuielile adiacente. Astfel, retragerea reprezintă o nouă etapă a vieții, iar pentru mulți sportivi ce nu se pregătesc din timpul activ poate fi un duș rece. Tranziția este o schimbare psihologică. Liniștea financiară vine din conștientizarea faptului că succesul nu trebuie dovedit prin prin cheltuieli, ci prin siguranța financiară a viitorului. Poți compara retragerea cu un nou sezon de debut. Pornești de la zero într-o nouă ligă. Rămâi modest, menține cheltuielile la un nivel redus și nu te arunca cu capul înainte într-un proiect necunoscut doar pentru a ocupa timpul. Cel mai mare atu al tău acum nu este forța fizică, ci răbdarea.
{{text}}