Ziua de 6 şi 7

Ultimele participări ale românilor în finale s-au încheiat fără medalie



Din nou la baza Shunyi pentru ul­ti­mele apariţii ale ro­mâ­nilor în concursul olimpic. Soa­re teribil, aer umed, tribune co­lo­rate. Şi ceva speranţe ascunse undeva, într-un buzunar adînc, din partea unei delegaţii care a avut o săptămînă aridă de podium. Cele două bărci de canoe mai puteau schim­ba bilanţul ce începuse să se alcătuiască spectaculos, cu aurul Alinei Dumitru în prima zi, dar stag­nase de duminica trecută.



Primul s-a prezentat la start Flo­rin Mironcic, pentru finala de ca­noe simplu 500 de metri. Pe cu­loa­rul al doilea, românul n-a avut cel mai rapid start de care e capabil. S-a fixat la jumătatea cursei pe locul 7, la diferenţă nu foarte mare de locurile situate imediat deasu­pra lui. A tras de el pînă la finiş, dar po­va­ra celor şase starturi luate în tot atîtea zile i-a îngreunat pagaea în palme. În jurul său însă, lucrurile s-au învîrtit. Rusul Maxim Opalev şi-a gestionat bine efortul şi a a­ta­cat decisiv, spaniolul David Cal şi u­cra­ineanul Iuri Ceban au urcat şi ei, alţii au coborît. Mironcic a rămas pe şapte, urmînd aceeaşi linie de la în­ce­put pînă la sfîrşit.



“S-a adunat oboseala, am simţit asta, chiar dacă am făcut tot ce am putut”, a declarat românul la fi­nal. “N-avem însă ce face, nu era al­­tul să tragă în locul meu la simplu. Aş fi vrut să prind o me­da­lie, am avut totuşi două şanse... Asta a fost tot”.



Peste mai bine de o oră, a venit rîndul vicecampionilor mondiali la canoe 2-500 de metri, Iosif Chirilă şi Andrei Cuculici. Şi ei au pornit cum­plit de ezitant şi asta i-a costat. În vreme ce chinezii Meng şi Wang, care erau cîştigătorii de la Atena, au ţîşnit ca din catapultă, ai noştri au trebuit să refacă pe cît posibil după o primă jumătate de finală pe care au trecut-o abia pe locul 9, ultimul. Au mers mai bine pe ultimii 250 de me­tri, i-au străbătut în al treilea timp, dar toată truda le-a ajuns doar pentru poziţia a 6-a. “Ne pare rău, mai ales pentru dom’ pro­fesor Patzaichin! Am plecat prost şi apoi a fost imposibil să mai recupe­răm”, a spus Cuculici.

Zi de 6 şi 7, în total 8 medalii, cea mai săracă Olimpiadă a româ­nilor din ultimii 56 de ani s-a în­cheiat deja.





“Nu e ceea ce aşteptam!”



Lui Ivan Patzaichin nu-i vine să creadă că se va întoarce acasă fără medalie de la a doua Olimpiadă consecutivă





Ochii care au văzut atîtea pe apă par mai trişti ca niciodată. Umezi de lacrimi care au însă tăria să rămînă acolo, în lăcaşul lor. Dezamăgirea e atît de mare încît n-ar ajunge toată apa de pe ca­na­lul Shunyi pentru a o mătura. Ivan Pa­tzaichin încearcă să explice şi să-şi explice ce s-a întîmplat cu elevii săi. Primul cuvînt care-i vine pe bu­ze iese aproape expulzat.



– Inexplicabil!

– Cum aţi caracteriza cele patru curse?

– Mironcic a mers cît a putut el de bine. La 500 a cedat, după ce încercase totul, probabil că era obosit. La canoe 2-1.000 de metri am avut ghinion, dacă ieşea medalie acolo, mai mult ca sigur că şi ceilalţi reacţionau altfel. Chi­rilă şi Cuculici n-au mers la va­loa­rea lor. Startul n-a fost bun, iar finişul nu e ceea ce pot ei să facă. Concurenţa a fost mare, stresul la fel, dar nu e o scuză. Rezultatele astea sînt. China n-a fost prea darnică în ce ne priveşte.



– Cuculici spunea că acest eşec îl ambiţionează pentru următoarea Olimpiadă.

– Da, el, Chirilă, Flocea sînt nişte puşti, mai pot avea o altă şansă. Acum însă trebuiau să fie mai bărbaţi.



– S-a întîmplat ceva, a fost ceva care i-a deranjat aici?

– E ceva care nu ne-a priit. Tipul de căldură, cred. Acum cîteva zile, în semifinale, cînd au fost 20 de grade, am mers foarte bine, la finale, la 40 de grade, n-a mai fost la fel.



– Trebuia poate să fi venit mai devreme?

– Am avut două variante: ori în China, la 800 de kilometri de aici, ori în Coreea. Am fi mers însă în necunoscut, nu ştiam nimic, ce condiţii sînt. Am riscat şi am rămas acasă. Timp de acomodare am avut suficient, cu fusul orar şi tot res­tul. Cred însă că nu ne-am a­dap­tat la climă.