Antonio Colamonici, antrenorul de aur al României la Jocurile Olimpice, devastator: „M-au tratat ca pe un nimic!” + Scandalul primelor și un proces de sute de mii de euro: „Președinte penibil”

Gazeta a realizat un interviu-eveniment cu Antonio Colamonici, 54 ani, italianul care a plecat cu valuri la sfârșitul lui 2024 din fruntea lotului olimpic de canotaj după două Olimpiade care au readus bărcile românești în topurile mondiale. Italianul din Napoli, devenit cetățean român în semn de recunoaștere a meritelor sale sportive, oferă detalii tulburătoare din culisele scandalurilor pentru primele olimpice, descrie relațiile cu federația și COSR și anunță că a dat în judecată Dinamo și pe președintele Ionuț Popa pentru refuzul achitării primelor olimpice. Miza: 350.000 euro!

Vreme de opt ani, în intervalul 2016-2024, loturile naționale de canotaj ale României l-au avut în frunte pe italianul Antonio Colamonici, un napoletan importat de federație spre a readuce în vârf bărcile românești.

Proiectul a funcționat, echipajele românești au revenit în topurile mondiale, iar Olimpiadele de la Tokyo (2021) și Paris (2024) au creat momente memorabile în apele japoneze și franceze. Brusc, însă, relația FRC – Colamonici s-a rupt după triumful parizian pe fondul marilor scandaluri legate de listele cu premieri aberante, în frunte cu enormitatea propunerii a câte 162.400 fiecare pentru contabila șefă și pentru secretarul general. Peste David Popovici la natație, cu 140.000 euro pentru aurul de la 200 m liber!

• Azi, într-un interviu-maraton, Antonio Colamonici explică divorțul de FRC, relațiile cu federația, COSR, Elisabeta Lipă și Mihai Covaliu, povestește momente emoționante petrecute alături de sportivii români.

• Dezvăluie că a dat în judecată clubul Dinamo și personal pe președintele Ionuț Popa pentru refuzul de a-i plăti parte din premierea aferentă pentru performanțele de la JO Paris 2024. Este vorba despre circa 350.000 euro (suma de bază+penalități+dobânzi), potrivit surselor GSP. Dinspre FRC, prima lui Colamonici a ajuns la 475.000 euro, iar Dinamo putea plusa cu 50 la sută din cuantum

• „Sunt singurul care nu a primit banii. Aș fi vrut să evit să ajungem în instanță din respect pentru anvergura clubului Dinamo, am insistat aproape un an să rezolvăm pe cale amiabilă, dar nu s-a mișcat nimic. Președintele Ionuț Popa îmi vorbea numai cu «Mafia» și «Camorra»”, arată Colamonici

Antonio Colamonici: „Școala românească de canotaj murise de 20 de ani”

- Signor Colamonici, care erau cele mai mari probleme în cadrul lotului olimpic de canotaj în momentul în care ați preluat conducerea echipei, în 2016?

- La masculin, problema principală era că sportivii nu aveau experiență internațională. Timp de 16 ani, niciun echipaj nu ajunsese în finalele campionatelor mondiale, iar ultima medalie olimpică data din 1992. Toți erau convinși că e imposibil să se impună, fiindcă restul vor fi, oricum, mai buni din motive de doping. O teorie falsă! Adevărul era altul.

- Anume?

- Nu mai exista niciun fel de școală de canotaj în România, fiindcă cea veche, cu care se obținuseră performanțe, murise de 20 de ani. Regulile moderne nu existau în România. Când am început treaba, am schimbat absolut tot: metoda, comunicarea, strategia, filosofia. Tot! De fapt, am lucrat foarte mult cu antrenorii la aceste capitole. I-am învățat cum să procedeze. Munca mea s-a axat mai mult pe antrenori decât pe sportivi.

„Sportivii trăiau la Snagov ca într-o pușcărie”

- De ce pe antrenori?

- Din rațiuni de mentalitate! Am preferat să lucrez cu antrenori foarte tineri. Am început cu Bogdan Codrici, 32 ani, sau Marius Băcăoanu, 35 ani. Oameni sub 40 de ani! Asta fiindcă cei mai în vârstă nu-mi acceptau prezența. Nu voiau să se schimbe nimic. Și au plecat! Îmi aduc aminte de domnul Roman, un antrenor foarte bun, dar de școală veche. A fost foarte dificil pentru dânsul să rămână alături de mine. Ne respectam reciproc, dar eram foarte diferiți.

- În ce sens diferiți?

- Din școli diferite! Am început să folosesc tehnologia, sisteme de date și de biomecanică, psihologie. Ei se ancorau încă în sistemul comunist. Sportivii trăiau la Snagov ca într-o pușcărie. Era imposibil să aibă timp liber. Funcționau ca niște soldați. Aveau doar datoria să respecte ordinele.

”Dacă apreciați că un antrenament nu e bun pentru voi într-o zi, nu vreau să vă văd pe apă”

- Și cum ați acționat?

- Le-am spus: „Am nevoie de voi la antrenamente dimineața și după-amiaza. Restul timpului vă aparține. Este pentru viața voastră. Sunteți liberi. Dacă nu înțelegeți antrenamentele, vă opriți! Dacă apreciați că un antrenament nu e bun pentru voi într-o zi, nu vreau să vă văd pe apă. A vâsli este o alegere, nu un ordin!”.

- A fost ușor să puneți în practică această abordare?

- La început, n-a fost chiar ușor! De fapt, aproape toți sportivii din acel moment au renunțat. Am pornit doar cu tineri. La prima mea Olimpiadă în calitate de antrenor principal, la Tokyo, media de vârstă a lotului era de 23,5 ani. De exemplu, după Jocuri, Simona Radiș a participat și la Europeanul de tineret, fiindcă se încadra în vârstă.

Sportivii mai în vârstă, precum Pîrghie, au decis să renunțe după sosirea mea. Era dificil pentru ei să-și schimbe mentalitatea, strategia, stilul de viață. De aceea, am preferat să mă axez pe tineri

Antonio Colamonici, fost antrenor lot olimpic canotaj România

„Au gândit că italianul va sta șase luni și apoi va pleca acasă”

- Dar cu antrenorii?

- Nici cu ei nu a fost ușor! Lucrurile s-au mai așezat abia după ce am început să acumulăm succese. La un moment dat, Elisabeta Lipă a adus în staff-ul tehnic niște antrenori în care avea mare încredere personală, cum ar fi Doina (n.r. Doina Ignat) și Vera (n.r. Veronica Cochela). Nu mi-a cerut nicio părere legat de asta. Sigur, n-am avut nimic împotriva lor. Pot lucra cu oricine. Doar că, la început, au existat antrenori care n-au acceptat să vină.

- De ce?

- Au gândit, probabil, că italianul va sta șase luni și apoi va pleca acasă. Nu aveau încredere. Dar când au văzut că sistemul funcționează, i-au cerut Elisabetei Lipă să vină, așa că au fost incluși în echipă. Când am început să câștigăm primii bani, s-a decis că ele trebuie să rămână alături de noi. Nicio problemă! I-am considerat prietenii mei pe cei din staff. La fel se întâmplă și în Italia, și în alte țări. La început există lipsa de încredere, după care, când apar rezultatele, lucrurile se schimbă.

„Trebuie să fiu sincer: nu ne-a lipsit nimic!”

- Ați simțit vreodată că rezultatele obținute au fost peste nivelul sprijinului primit din sistem?

- La nivel de antrenori, a existat o singură persoană care a încercat să mă blocheze în primele șase luni, era foarte supărat când am ajuns. Dar apoi a plecat în SUA. În rest, chiar am fost ca o familie, fiindcă treaba mea era să construiesc o echipă de sportivi și antrenori. Apoi, când mă prezentam în fața Comitetului Olimpic pentru a solicita resurse, am respectat întotdeauna obiectivele. Dacă am spus că vom câștiga trei medalii, câștigam trei sau patru!

- Cum s-a derulat însă colaborarea cu COSR?

- Obișnuiam să le spun: „Voi transforma banii dumneavoastră în sportivi performanți și în rezultate. În sportivi – pentru viitor, în rezultate – pentru prezent. Meseria mea e să respect și să am grijă de fiecare euro cheltuit”. Așa am gândit peste tot pe unde am activat. Federația a investit în activitatea mea, ne-a pus la dispoziție tot ce am avut nevoie, iar eu am oferit rezultate. La fel – Comitetul Olimpic ne-a ajutat foarte mult. A funcționat un acord de onoare între noi. Da, trebuie să fiu sincer: nu ne-a lipsit nimic!

În ultimii opt ani, România a trecut de la postura de a fi printre ultimele țări la a urca printre cele mai bune din lume. Am adunat circa 200 de medalii la diferite niveluri, la tineret și la seniori. În plus, la Paris, România a oferit prima federație din lume ca număr de persoane calificate la Olimpiadă

Antonio Colamonici, fost antrenor lot olimpic canotaj România

Episodul neștiut petrecut după JO Tokyo: „Mi-am depus mandatul”

- A existat vreun episod care v-a surprins în mod special în toată perioada petrecută la lotul României?

- După Olimpiada de la Tokyo, a apărut o neînțelegere între antrenori și federație, iar Elisabeta Lipă l-a atacat personal pe Dorin Alupei, actualul coordonator al lotului olimpic al României. Era team manager pe atunci. Nu știu exact motivul acelui diferend. L-a scos din federație. Mi-am depus mandatul și i-am spus Elisabetei că plec, dacă Dorin, bunul meu coleg, nu se întoarce. Am zis: „OK, dacă nu se poate în federație, atunci va veni să lucrăm împreună”. Iar Dorin a devenit un antrenor foarte, foarte bun!

- Și un moment amuzant?

- A existat un moment simpatic într-un cantonament. Știți bine că nouă, italienilor, ne place vinul. Dar nu consumăm alcool în exces. Și, într-o seară, am organizat o cină superbă la Snagov. O mulțime de mâncăruri românești foarte bune, băuturi – vin roșu, vin alb, palincă, bere, țuică. Și întreb: „Dar unde este apa?”. Iar domnul Mircea Roman arată cu mâna foarte senin spre lac: „Uite, e acolo!”. A fost un schimb de replici foarte drăguț.

Nu m-am gândit niciodată să părăsesc România înaintea despărțirii din decembrie 2024. Aici însemna pentru mine acasă. Sportivii și antrenorii făceau parte din familia mea. Mă simțeam fericit. După ce am primit cetățenia română ulterior Olimpiadei de la Paris, proiectul era să mă mut definitiv cu familia la București. De aceea, pentru mine a însemnat o mare surpriză și un moment trist felul în care s-a schimbat rapid situația

Antonio Colamonici, fost antrenor lot olimpic canotaj România

„Cei din federație au fost convinși că le-am distrus un plan de a încasa mari sume de bani”

- După Paris s-a iscat un veritabil scandal legat de premieri. A fost clipa în care ați înțeles că povestea ar putea compromite relația dumneavoastră cu federația?

- Imediat după Jocuri, la întoarcerea în România, am fost primit și tratat ca un erou. Mi s-a acordat și cetățenia română, un gest care pentru mine a avut o valoare umană enormă. Totuși, situația s-a schimbat atunci când Federația a mers să discute cu Comitetul Olimpic atribuirea premiilor. În acea etapă a existat o confruntare foarte intensă între COSR și Federație, iar eu, fără să vreau, am fost implicat într-o chestiune la care inițial nu participasem.

- Puteți fi mai explicit?

- M-am pomenit cu o informație din partea președintelui COSR, Mihai Covaliu, din care am realizat că federația se folosește de numele meu pentru a trece mai departe o propunere de premiere străină de mine. Nu aveam nicio legătură cu nenorocitul ăla de plan. Mi-a trimis inclusiv un articol de presă în care se făcea referire la numele meu, vehiculat și în Parlament cu ocazia acelui scandal. Am fost supărat atunci pe federație, a cărei primă propunere de premiere a fost respinsă, fiind considerată disproporționată. Dar eu nu luasem parte la elaborarea listei și nu fusesem implicat în stabilirea premiilor.

- Presupun că i-ați cerut explicații Elisabetei Lipă, nu?

- Am întrebat de ce apare numele meu acolo fără să fiu informat și fără să semnez acel document. Ei au fost convinși atunci că, practic, am distrus un plan de a încasa mari sume de bani. Dar, repet, eram complet în afara situației!

- Nu v-au consultat deloc înainte?

- Nu. Mă aflam în Italia, nu știam ce se întâmplă cu acele liste, dar eram prezentat în presă drept unul dintre autorii respectivei solicitări. Un neadevăr! Am cerut ca, în cazul în care legea prevedea un rol al meu în stabilirea premiilor, să mi se pună la dispoziție toate datele pentru a le putea verifica personal. Între timp, Covaliu mi-a explicat că e nevoie și de semnătura mea pentru a oficializa propunerile financiare respective. Abia în al doilea pas am fost căutat de federație pentru a discuta pe marginea acelor premieri.

„Lipă și secretarul general Sandu Pop m-au văzut ca pe un complice al COSR”

- Pe lista a doua s-au făcut însă o serie de modificări.

- Da, dar în viziunea lui Lipă și a secretarului general Sandu Pop eram vinovat. Mă vedeau ca pe un complice cu COSR împotriva lor, deși nu acesta era adevărul. Dar nu era treaba mea că Elisabeta, Pop și federația puteau primi mult mai mulți bani. Nu era treaba mea! Nu puteam permite să fie folosit numele meu pentru așa ceva! Aceasta e povestea reală care a distrus toate relațiile și a condus, până la urmă, la plecarea mea.

- Ați fost surprins să remarcați că pe prima listă apăreau doi funcționari anonimi ai federației cu sume de peste 160.000 de euro fiecare?

- Sigur! Am fost convocat împreună cu Consiliul Federal pentru a contribui la definirea premiilor, iar ăsta a însemnat primul lucru pe care l-am semnalat, fiind eliminat. Să știți că am studiat economia, stăpânesc cifrele, le înțeleg semnificația. Dar treaba mea acolo era doar să reconfirm antrenorii cu care am lucrat și aportul lor în vederea premierii. Nu era posibil să mi se ceară altceva. Trebuie să respect legea.

- Și cam ce dialog ați avut pentru a lămuri lucrurile?

- Le-am zis: „OK, pot accepta sub semnătură doar prețul corect pentru oamenii care au lucrat. Sigur, toată lumea contribuie la funcționalitatea sistemului din jurul pregătirii unor Jocuri Olimpice, dar nu la nivelul acelor sume! Și ceilalți au muncit mult, dar cu siguranță nu astfel încât să existe premieri peste antrenori, care să încaseze mai puțini bani”. E un sistem logic și trebuie doar să-l respectăm. Nimic altceva!

Nu mi-a sugerat nimeni niciodată să încasez mai mulți bani, după care să returnez o parte din ei către vreo persoană. Oricum, n-aș fi făcut așa ceva. Peste tot în lume se vehiculează astfel de scenarii, dar n-am cunoscut pe cineva care să fi pus asta în practică

Antonio Colamonici, fost antrenor lot olimpic canotaj România

„S-au oferit bani mulți după Paris, dar au costat mai mult cei care n-au câștigat nimic”

- Ați fost surprins de asprimea atacurilor mass-media după succesul de la Paris, inclusiv critica legată de faptul că ați fi încasat prea mulți bani?

- Foarte surprins! N-am făcut decât să respect regulile. Am fost premiat conform legislației, al cărei autor nu sunt eu. A existat un contract. Primesc mult, fiindcă am și adunat multe rezultate! Am dus nouă echipaje în finale, am obținut cinci medalii la Paris. Sunt un italian care a câștigat mult? Dar sunt un italian care a și schimbat complet situația în canotajul românesc, fiindcă la Rio se câștigase o singură medalie, la Londra – zero, la Tokyo – deja 3! E adevărat că s-au oferit mulți bani după Paris, dar la fel de adevărat e că federația și COSR cheltuiesc mult mai mult cu cei care pierd medalii!

- Cum s-a ajuns, finalmente, la despărțire? Secretarul general Sandu Pop spunea la un moment dat că federația v-a propus, totuși, prelungirea, dar a apărut în paralel oferta din Italia și ați ales-o pe aceea.

- O minciună totală! De fapt, au vrut să scape de mine, pentru că am produs o situație care, în mod evident, nu a fost bine primită în interiorul Federației. Am încercat să discut cu Elisabeta Lipă în repetate rânduri despre un nou contract. N-a mai răspuns la telefon. Am participat la o festivitate la București cu toate sporturile, am primit un premiu, dar nici acolo nu m-a întrebat nimic. În decembrie 2024 am fost nominalizat drept cel mai bun antrenor din lume de către Federația Internațională de Canotaj. Am fost la Sevilla pentru ceremonie, iar când m-am întors – iarăși niciun răspuns din partea Elisabetei.

„Elisabeta Lipă n-a mai răspuns la niciun telefon. Am refuzat propuneri din China, Australia, Germania”

- Și atunci ați decis să faceți pasul înapoi spre Italia?

- Problema era că toate federațiile de top încheiau deja contracte cu antrenorii pentru următorul ciclu olimpic. Iar eu rămâneam pe dinafară, fără muncă pentru următorul interval de patru ani! Prin septembrie-octombrie, refuzasem deja niște discuții în China, în Australia, în Germania, considerând că voi continua în România. Dar nu s-a mai mișcat absolut nimic.

- Elisabeta Lipă nu v-a mai dat chiar niciun semn?

- Ultima discuție a fost când am vorbit despre lista finală de premieri. După care a urmat un stop total! Mi-a mai trimis un singur mesaj prin decembrie, la care i-am răspuns: „Dacă sunteți cu adevărat interesați, sună-mă mâine și puneți contractul pe masă, fiindcă nu mai pot pierde timp!”. Nimic! Așa am bătut palma la mijlocul lui decembrie cu federația italiană, cu care am semnat contractul abia în martie 2025. Dar asta numai pentru că mi-am dat seama că nu mai e nicio șansă în România, luând cu mare durere în suflet decizia de a mă întoarce în acasă.

„La primele antrenamente în România, i-am pus pe toți sportivii să semneze pe drapel. Sunt patriot!”

- Nu va fi însă destul de greu să lucrați pentru Italia, care, la ora actuală, nu e o forță internațională de nivelul României în canotaj?

- Prioritatea a fost Italia, în contextul porților închise la București! Sigur, Italia e o echipă mai puțin valoroasă, dar e echipa mea! Dacă trebuie să mor, vreau să mor pentru steagul meu! La fel cum am făcut în România, fiindcă și steagul românesc e steagul meu! Îl respect! Sunt patriot! Când am ajuns în România, primul lucru pe care l-am făcut cu sportivii a fost să iau un drapel mare și i-am pus pe toți să semneze pe el. Și să spună că acestea sunt culorile noastre pentru următorii patru ani! Să cânte imnul și să muncească pentru a ajunge la Jocurile Olimpice.

- Ați trăit cu senzația că ați devenit o figură incomodă pentru federație și pentru Comitetul Olimpic, după Paris?

- Pentru Comitetul Olimpic, nu știu! Dar pentru federație – cu siguranță, da! Aparent, fără niciun motiv plauzibil! O surpriză neplăcută, repetată și cu ocazia sărbătoririi a o sută de ani de la înființarea federației. Fără falsă modestie, sunt unul dintre cei mai buni antrenori pe care i-a avut România în toată istoria canotajului, dar nu m-a invitat nimeni la ceremonie.

- Nici măcar un mesaj?

- Am primit doar un mesaj. Sunt însă omul care a ajutat la câștigarea a opt medalii olimpice, la Tokyo și la Paris. Apoi, circa 200 de medalii la Mondiale, Europene, etape de Cupă Mondială ori alte competiții internaționale. Am schimbat complet regulile în România. Am relansat canotajul românesc după zece ani întunecați. La ultimele două ediții olimpice, România a calificat 20 de echipaje și aproximativ 80 de sportivi, cifre superioare celor de la Rio, Londra, Beijing, Atena și Sydney. Am lăsat în urmă un sistem de o mie de ori mai bun decât cel găsit în 2016. Și, totuși, nimeni nu m-a căutat să zică: „Te rog, vino să primești o medalie pentru munca ta!”. Nimic! Zero!

Dacă trebuie să iau o decizie între diferite țări ca antrenor, nu mă interesează doar cea mai puternică. Iată, acum, echipa Italiei nu e una de vârf la nivel mondial, dar am început să creștem nivelul și vreau să fac aceeași muncă pe care am reușit-o în România! A fost un pariu mare să vin în Italia, dar, dacă țara îți cere să te sacrifici, te sacrifici!

Antonio Colamonici, fost antrenor lot olimpic canotaj România

„Dacă federația m-ar fi ofertat, sută la sută continuam și pentru Los Angeles”

- Vi s-a părut că au existat diferențe între discursul Elisabetei Lipă din spațiul public și atitudinea din culise față de dumneavoastră?

- Nu. Și vreau să fiu înțeles foarte exact: nu am absolut nimic împotriva Elisabetei Lipă! A pus tot ce a fost nevoie la dispoziția lotului. Doar că, în ultima perioadă, nu mai avea încredere în mine, lucru pentru care am fost foarte supărat. Crede în secretarul general, în alte persoane, nu în mine! Nu am înțeles de ce!

- Dacă v-ar fi ofertat, ați fi rămas și pentru Los Angeles 2028?

- Sută la sută! Unii sportivi m-au și sunat pentru a mă ruga să rămân. Dar era sfârșitul unei perioade. Îi respect pe toți și le urez și pe această cale tot ce e mai bun, să aibă și mai departe o carieră frumoasă. Românii sunt foarte puternici și foarte buni. Îi iubesc din suflet, sunt ca și copiii mei!

- Credeți că plecarea dumneavoastră poate influența pe termen lung ciclul olimpic pentru Los Angeles?

- Nu, fiindcă sportivii sunt maturi, iar antrenorii sunt foarte pregătiți. Cred că am lăsat în urmă o metodă, un sistem, o cale pe care să continue, astfel încât România să rămână una dintre cele mai puternice echipe din lume. Sunt sigur de asta!

Dus cu zăhărelul de președintele lui CS Dinamo: „Îți virăm în câteva zile. Avem niște plăți urgente”

- Ați demarat un proces împotriva lui Dinamo și a președintelui Ionuț Popa personal pentru niște prime neachitate după Olimpiadă. Ne puteți spune ce s-a întâmplat, vă rog?

- O parte a premiului olimpic este atribuită de clubul de apartenență, iar atunci când, în decembrie 2024, colegii mei m-au informat că primiseră premiul de la Dinamo, am fost surprins să constat că mie nu mi se virase nimic. Am discutat în repetate rânduri această problemă cu președintele Ionuț Popa, pe care-l consideram prieten. L-am întrebat ce se întâmplă.

- Ce v-a răspuns?

- M-a dus cu vorba mereu. „Stai liniștit, e doar o problemă cu transferul bancar! Tu și Popovici veți avea o întârziere de vreo două zile”. Apoi, a invocat alt motiv, după ce am văzut că n-a intrat niciun ban: „Avem suma pentru tine, dar am nevoie să o folosesc, deocamdată, pentru niște chestiuni urgente. Ți-am promis că ți-i voi vira luna viitoare. Stai liniștit!”.

- Cum ați reacționat?

- Având în vedere că-l consideram amic, i-am spus: „OK, Ionuț, am încredere în tine, dar te rog să nu uiți de această situație, aș vrea să știu cum intenționezi s-o gestionezi, finalmente”. I-am transmis pe parcurs inclusiv deschiderea mea în sensul de a eșalona plățile pe mai multe luni. Dar a fost ciudat când mi-a zis că, de fapt, nu vrea să mai plătească niciun ban! „Poți să mă dai în judecată dacă dorești, să-ți iei un avocat, să faci ce vrei!”.

Spre a evita alte polemici, am vorbit această problemă inclusiv cu Mihai Covaliu, președintele COSR, care știu că are relații bune cu Dinamo și cu Ionuț Popa. Mi-a promis că va încerca să discute cazul. Am rugat și alți prieteni să poarte un dialog cu Popa spre a debloca plățile. Din păcate, nu s-a întâmplat nimic!

Antonio Colamonici, fost antrenot lot olimpic canotaj România

„Ionuț Popa mi-a dovedit că nu e cinstit. Îmi vorbea numai cu «Ce faci, Mafia?»”

- V-au luat prin surprindere tertipurile lui Popa?

- Mi-a dovedit că nu e un om cinstit. Nu vreau să atac Dinamo. Nu e în firea mea să fiu conflictual. E vorba despre un club magnific și prestigios, unde am avut privilegiul să fiu antrenor. Tocmai de aceea, ceea ce s-a întâmplat după Jocurile Olimpice a reprezentat pentru mine o mare amărăciune. Am căutat cu insistență să rezolv problema pe cale amiabilă. Din păcate, nu s-a mișcat nimic timp de peste un an de zile, așa că, împotriva voinței mele, sunt nevoit să încep o acțiune în instanță contra acestui club prestigios. E o decizie pe care, sincer, aș fi vrut să o evit. Dar, pur și simplu, Ionuț Popa a hotărât să mă excludă doar pe mine de la premiere. De ce? E ilogic!

- Cum s-a derulat însă colaborarea dumneavoastră cu Ionuț Popa de-a lungul anilor?

- A fost o persoană care nu mi-a inspirat încredere sută la sută. Și s-au întâmplat episoade care m-au deranjat. Când mă vedea, îmi vorbea numai cu „Ce faci, Mafia? Ce faci, Camorra?”, adică o abordare înțepătoare legată de faptul că sunt din Napoli. Mereu acest război la adresa mea!

- Poate erau doar niște glume!

- Am considerat-o glumă la început, dar a devenit un lucru urât să continui în același fel. Zâmbesc acum când povestesc...Mafia...Camorra..maccaroni...dar, dincolo de cuvinte, sunt și faptele. Iar faptele arată că nu prea-i plac, probabil, italienii! Poate în mintea lui s-a gândit că nu merit acești bani fiindcă sunt italian. Dar eu sunt și român!

- Cu ce impresie ați rămas despre Mihai Covaliu, șeful COSR?

- O persoană bună, n-am avut absolut nicio problemă. Nu s-a comportat niciodată agresiv la adresa mea, nu m-a atacat, a fost mereu deschis la dialog, dispus să ofere tot suportul necesar canotajului. Îi mulțumesc! De fapt, n-am nimic împotriva nimănui, nici la adresa Elisabetei Lipă, chiar dacă a decis să nu mai fac parte din echipă. Asta-i viața! Doar Ionuț Popa mi-a arătat că e un tip penibil, jenant, incorect față de mine.

„Nu-mi puteam risca numele pentru afacerile personale ale unora”

- Vă propun să ne întoarcem la listele de premieri care au declanșat scandalul după Paris: e frapant când spuneți că ați trăit cu sentimentul că au vrut doar să se folosească de dumneavoastră pentru a gira niște sume exagerate!

- În federație nu s-a acceptat ideea că le-am cerut în mod radical să fac parte activ din procesul de alocare a sumelor. M-au atacat pentru asta. În mintea lor, am distrus niște strategii. Ar fi trebuit să tac sau să spun: „OK, faceți orice vreți, dar fără persoana mea!”. Dar numele și prestigiul sunt cele mai importante lucruri pe care le am în această viață. Nu-mi pot risca numele pentru afacerile personale ale altora. Nu-mi pasă! Era o situație dramatică, apăream în toate ziarele, iar a doua listă trebuia să fie obligatoriu corectă. De altfel, a și fost validată imediat de Comitetul Olimpic.

- Cea mai mare nedreptate suferită în România?

- Faptul că nu mi s-a propus prelungirea contractului după Paris. M-au tratat ca pe un nimic după ce am pus pe picioare un proces de performanță care funcționează mai departe. România este și va fi o echipă mare. Iar eu sunt parte a acestui proces!

Să mai revin în România? Ar fi un vis frumos în viitor. Dar nu acum. Am un contract cu federația italiană, respect regulile. Nu sunt un trădător. România poate merge mai departe la același nivel cu sportivii și antrenorii actuali. Sigur, va fi imposibil să concurăm contra României cu Italia, dar lucrăm să progresăm și să venim cât mai aproape de România

Antonio Colamonici, fost antrenor lot olimpic canotaj România

Cursa istorică a cuplului Radiș - Bodnar, sarmalele și minunățiile Bucovinei

- Cea mai frumoasă amintire păstrată din România? Una din sport, alta din viața de zi cu zi.

- Am trăit mii de momente emoționante, dar cursa de aur făcută la Tokyo de Radiș și Bodnar a fost cu adevărat ceva fantastic. Pur și simplu, au zburat! Au reușit o cursă istorică. Nimeni n-a izbutit nici măcar să se apropie de barca lor. Sau argintul perechii Tudosă – Cozmiuc, tot în Japonia: imaginea aceea cu epuizarea lor de la final și bucuria unei medalii masculine cucerite după mulți ani de pauză.

- Probabil aurul cuplului Enache - Cornea?

- Da! Enache – Cornea, cu aurul olimpic de la Paris într-o cursă nebună. Ori perechea Cozmiuc – Bejan, campioni europeni și mondiali. Nu mai vorbesc despre spectacolul de la 8+1 feminin! Iar oamenii aceștia nu doar că au câștigat, ci au oferit clipe memorabile de eleganță, viteză și performanță. Sunt imagini care mi s-au întipărit pe vecie în minte.

- Iar din zona extrasportivă?

- Peisajele din România care-ți taie respirația! Am fost de multe ori în Transilvania, în Bucovina, în saline, iar de peste tot am rămas cu amintiri grozave. Și întotdeauna când văd steagul românesc și costumul purtat de sportivii români am o mare emoție, simt ceva în stomac. Sunt norocos că stau acum cu familia, în Italia, dar îmi lipsesc mult România, locurile, oamenii. Iar mâncarea românească e delicioasă. Preferatele mele? Sarmalele și ciorba de perișoare. Absolut savuroase!

Să îi părăsesc pe toți sportivii cu care am lucrat în România a fost una dintre cele mai dureroase decizii din viața mea. Nu trece o zi fără să îmi revină în minte un episod din viața trăită alături de ei. De fiecare dată când îi văd, fie în fotografii, fie personal la competiții, simt o emoție puternică. Continui să îi urmăresc și să îi susțin, pentru că legătura umană și sportivă construită în acei ani nu poate fi ștearsă

Antonio Colamonici, fost antrenor lot olimpic canotaj România

„Am crescut în epoca lui Maradona, făcea parte din viața noastră”

- Dacă-mi permiteți o ieșire din povestea canotajului: fiind napoletan, presupun că fotbalul vă e la fel de apropiat, nu?

- Am crescut în epoca lui Maradona, așa că am trăit toată acea perioadă memorabilă alături de Diego. Locuiam chiar lângă stadion, duminica era un haos total în jurul nostru. Tata era mare fan, am mers împreună la o mulțime de meciuri sau antrenamente. Maradona făcea parte din viața noastră. Au fost ani incredibili. Și când te gândești că fotbalistul cel mai bun din istorie a decis să vină la Napoli, în Italia, îți dai seama că ai savurat pagini de istorie. Ulterior însă, m-am dedicat canotajului. N-am mai putut urmări fotbalul cu mare atenție.

- Dar v-a mâhnit că Interul lui Cristian Chivu a luat fața lui Napoli la scudetto în acest sezon?

- Dacă Inter a luat titlul, înseamnă că a meritat. Sezonul trecut a fost vremea lui Napoli. Eu sper doar ca Federația Italiană de Fotbal să schimbe ceva în sistem, fiindcă nu mai suntem capabili să furnizăm jucători competitivi pentru națională. Mi-ar plăcea ca în următorii patru ani să ne bazăm mai mult pe tinerii italieni înaintea străinilor. Dacă totul va fi lăsat doar în mâna federației, echipa națională va rata și următorul Mondial! Mi se pare o mare problemă că una dintre cele mai mari țări din fotbalul planetar nu mai poate forma o reprezentativă de top.

Antonio Colamonici în România

• a condus lotul masculin de canotaj în perioada 2016-2018

• a devenit ulterior coordonatorul tuturor loturilor naționale, până în 2024

• a contribuit la cucerirea a 8 medalii olimpice: 3 la Tokyo 2021 (1 aur+2 argint) și 5 la Paris 2024 (2 aur + 3 argint)

• la opt ediții de Europene, loturile României au adunat 44 medalii: 22 aur, 13 argint, 9 bronz

• la opt Mondiale, loturile de canotaj ale României au cucerit 12 medalii: 6 aur, 4 argint, 2 bronz