Fostul arbitru FIFA, Adrian Porumboiu are un favorit clar în arbitrajul românesc actual. Într-un dialog la „Prietenii lui Ovidiu” despre trecutul și prezentul „fluierașilor”, acesta spune că Marian Barbu este de departe cel mai bun arbitru român și îl ironizează pe Istvan Kovacs: „E la modă, dar e o modă retro”.
- Domnule Porumboiu, arbitrii de azi cum sunt?
- Mulți mă cataloghează că aș avea nu știu ce eminențe față de unii care m-au arbitrat când aveam echipă. Arbitrii de azi sunt unii buni, unii foarte buni și unul excelent.
- Ăla excelent care e?
- Excelent este Barbu Marian. Este un arbitru care are tot...
- Cel din Făgăraș.
- Din Făgăraș, din Țara Oașului de unde este. Bravo lui, arbitrează bine și aș da orice meci se dispută pe un teren, nu numai în România, i l-aș încredința fără niciun fel de rezerve. Asta e părerea mea, dar e obiectivă.
- Nu-l cunoașteți personal?
- Nu, nu, nu. Marian Barbu e numărul 1. De departe. Locul numărul 1 și urmează vreo 30 de locuri libere, și urmează ceilalți.
Adrian Porumboiu: „Cât am arbitrat, n-au fost meciuri cu greșeli care sunt acum”
- Și Istvan Kovacs? Că Istvan Kovacs e la modă.
- E la modă, dar e o modă retro, cum arbitrează, nu de altceva. A avut un culoar bun, a avut un «spate»... Nu știu dacă vă spune ceva numele de Kokkalis, de secretarul general de la UEFA, niște lucruri din astea care l-au ținut, și cu Burleanu, a fost «pompat», bravo lui. Să arbitreze foarte bine la Campionatul... la Campionatul Mondial. E bine, reprezintă România!
- Dumneavoastră câte finale de Cupă ați arbitrat?
- Prima finală a fost Poli Timișoara cu Steaua și s-a jucat pe „Regie”. Prelungiri, prelungiri, 11 metri. Și la executarea loviturilor de la 11 metri, un cameraman, Dumnezeu știe de la ce televiziune, că a intrat... a intrat pe teren și filma din teren. Când l-am văzut, l-am văzut la lovitura a patra. Să-l dau acum afară... Era pe partea tușierului, pe partea asistentului... Să-l dau afară, m-am abținut, că mă făceam de râs: „Băi, dar s-au executat patru și cu patru, opt lovituri, și ăla de acolo filma din partea aia”.
- Și?
- Și după... după meci, a doua zi, m-a chemat la Federație regretatul George N. Gherghe, mi-a pus caseta: „Nu e posibil, arbitru FIFA, să permiți...”. Greșeala cea mai mare aparținea asistentului, trebuia să vadă. Așa și eu, n-am dat-o pe el și eu eram de vină. M-a suspendat trei etape. S-au ținut alea trei etape de suspendare, pentru că le-am permis, i-am permis cameramanului să filmeze din teren.
- Aia a fost cea mai mare suspendare?
- Da, atât, atât, atât... altceva n-am... n-am avut. Acolo a fost o greșeală administrativă, dar eu n-am avut greșeli. Au fost din astea inerente, omenești. Tot spun treaba asta și sunt tot din ăștia care, mă rog, nu erau născuți, mulți dintre ei, care comentează și folosesc fel de fel de injurii. Au fost trei-partu meciuri din 160 de meciuri, cât am arbitrat, n-au fost meciuri cu greșeli care sunt acum.
{{text}}