Circula această glumă care nu e chiar o glumă. Până în 1990, Real Madrid avea cu 6 Cupe ale Campionilor mai multe decât Barcelona. Cupe ale Campionilor, adică trofeul Champions League de azi. E, în ‘90, a venit la FC Barcelona cel mai mare revoluționar al fotbalului, Johan Cruyff, care a construit un Dream Team în Catalunia și a lăsat acolo moșternire o filosofie de joc.
Ulterior, a apărut cea mai mare generație din istoria fotbalului, cu Xavi, Iniesta, Busquets, Gerard Pique, în care lider a fost cel mai mare fotbalist care a jucat vreodată în Europa, Messi. Iar acum Real Madrid are cu 10 trofee Champions League mai multe decât Barcelona.
Povestea aceasta se potrivește și în acest sezon al SuperLigii. La Dinamo, își continua misiunea cel mai bun antrenor din campionat, Kopic. Sub conducerea lui, echipa a crescut organic și a ajuns la cea mai bună versiune a sa din ultimul deceniu. Dinamo a atacat chiar podiumul.
În acest timp, FCSB a decăzut la cea mai jalnică prestație a sa din campionat din ultimul sfert de veac. A încheiat pe un plumburiu loc 8, a terminat playout-ul cu o serie de 3 meciuri în care n-a marcat vreun gol. Până și Charalambous s-a săturat și a plecat, Rădoi a dat o raită și a fugit, în locul său a rămas să fie antrenor Nimeni, și apoi, chiar înainte de barajele pentru Conference League, Becali și-a adus un aproape Nimeni în antrenorat, pe Marius Baciu.
Și, ca-n povestea cu Madrid și Barcelona, FCSB s-a calificat din nou, pentru a ț-șpea oară la rând în cupele europene, în timp ce Dinamo împlinește un deceniu de exil în afara Europei.
Fotbalul râde de stereotipuri
Cum nu vrea fotbalul ăsta să țină cont de toate stereotipurile savante… A venit Dinamo cu strategul de top care are lângă el, pe bancă, pe legenda clubului. O echipă omogenă, călită în playoff. În tribune, cea mai tare galerie.
Și vin și oaspeții. Cel mai rău lucru din fotbal. Cu patron care se joacă cu echipa. Cu antrenor de acoperire și care nu a demonstrat nimic la cel mai înalt nivel. Cu portar umilit și care vrea să plece.
Cu cel mai comic fundaș dreapta, cu cel mai ironizat fundaș central, cu cel mai certat apărător central de către patron pentru opțiuni religioase, cu Milogu’, cu constructorul de blocuri, fără vârf, cu cel mai slab under, cu cel mai căzut star, rebranduit George, cu cea mai mare țeapă de pe piața transferurilor, Arădeanul israelian. Cu o galerie mult mai mică. Și bat ăștia, căzuții în mocirlă, împotriva celor crescuți organic.
O să-mi spuneți că Becali a bătut-o pe Dinamo cu banii. Cum așa? Păi banii nu contează. A spus Andrei Nicolescu înainte de meci că nu e nicio miză financiară, că pentru ei nu schimbă lucrurile o intrare în preliminariile Conference. O crește Dinamo organic, dar dacă pui niște milioane de euroi la rădăcină, “găbjiți” de prin Europa, să vezi atunci creștere explozivă. Bine, s-ar putea să nu mai fie organică.
Baciu ardelean salvă un an
Ce să vezi, antrenorul care n-a existat, adus la mișto, Marius Baciu, a venit c-o inovație. Aroganta FCSB a stat la cutie. N-a mai lăsat spații. Doar la pasa lui Tarbă care a destabilizat apărarea adversă în faza golului. Și la capul timid al lui Mărginean din prima repriză. Infim față de marile bulevarde ale fotbalului, vorba lui nea Vanea, care se căscau prin defensiva fecesebistă.
Dinamo a jucat precum caricatura propusă drept siglă nouă: un câine leșinat care strecoară căpuțul timid, pe la firul ierbii. Galeria nu a fost lângă echipă până în minutul 18. Îmi aduc aminte cum tremuram dacă nu ajungeam să văd o partidă importantă din primul minut. Și tu să ai cel mai tare meci din ultimii 10 ani, dar să stai afară. Și de acolo să auzi cum se bucură marii, eternii rivali pentru deschiderea scorului.
Și peste toate astea, povestea lui Pop. Crescută organic, de acum un an, de când și-a programat atacantul nunta în singura zi în care mai era disponibil vreun vijelios salam minune. Și apoi operațiunea “Alo, aterizează atacantul” cu Pop pregătit să intre o repriză la nuntă și una la derby de-o parte și de alta a Carpaților. Să te duci tu până-n Norvegia când subiectul de Palme d’Or îți crește-n bătătură.
Numai noi și Premier League ce mai dăm echipă în Conference League de pe locul 8. Asta mi-aduce aminte de bancul secolului care nu e banc când ne-am inventat Cupa Ligii crezând că astfel vom mai obține un loc în plus în cupele europene cum ne-am imaginat noi că se-ntâmpla-n Anglia. Închei c-o consolare pentru câini: Arad dă goluri doar cu Inter și Dinamo. Calitate, nu cantitate, vorba dinamoviștilor.
{{text}}