Pentru noi acest 1-1 din Georgia a însemnat mai degrabă un trial. Deoarece Hagi a folosit 21 de jucători, dintre care 4 debutanți, Hindrich, Borza, M.Ilie și D.Matei. Ba a și lăsat la București, în perspectiva amicalului de sâmbătă cu Țara Galilor, alți 9.
Singurul neschimbat la Tbilisi a fost Drăgușin, care s-a și dovedit, apreciere mai largă, cel mai în formă dintre ”tricolori”. Constant și prompt în intervenții. Chiar salvator în câteva ocazii.
În ansamblu, naționala a arătat mulțumitor. Aș zice că în ușor progres. Mai deschisă și mai preocupată de ofensivă. Ba și, spre lauda ei, mai dornică și capabilă să o susțină. Dacă n-au dispărut pasele obsesiv date înapoi ori lateral, măcar s-au rărit. Hagi le-a cerut fotbaliștilor atitudine, iar ea n-a lipsit. S-a depus efort, s-a făcut presing și s-a recuperat sus, așa s-a ajuns la un egal echitabil.
Ce nu-i de lepădat socotind că lotul Georgiei era cotat ca fiind de două ori și jumătate mai valoros. Într-adevăr gazdele și-au menajat vedetele, pe Kvaratskhelia și pe Mikautadze, dar au luat meciul în serios, nu la preț de matineu. Să nu uităm că ultima oară, în 2021, ne-au bătut cu 2-1 chiar la Ploiești.
Acum, dincolo de gafa comisă de Aioani, putem spune că naționala s-a străduit să-și respecte suporterii și, în linii mari, a izbutit. Nu-i un compliment afirmația că Hagi a început cu dreptul al doilea mandat de selecționer. Promițător, deși n-ar strica să recunoaștem că mai e drum lung până departe. Lung și întortocheat.
S-a întâmplat asta în momentul în care s-au înmulțit ironiile la adresa celui supranumit impropriu „Regele”, ajuns subiect la Cronica Cârcotașilor. Până la un punct, criticii au dreptate. În ideea că Hagi nu găsește mereu cuvintele potrivite și se exprimă greoi. Atât că nu să vorbească seducător așteptăm noi de la el, ci să alcătuiască o națională competitivă, cu care să ne mândrim.
Îl știu pe Hagi de-o viață și pot garanta că gândește sănătos dincolo de scăpările lui gramaticale. Dar nu cu mari oratori gen Delavrancea, Iorga ori Take Ionescu e el de comparat. Măsura lui trebuie să fie antrenorii Pisti Kovacs, Imi Ienei, Puiu Iordănescu ori Mircea Lucescu. Să calce pe urmele acestora ori chiar, de ce nu? să-i și întreacă.
Asemănător am procedat, vă reamintiți?, cu Florin Răducioiu în 1991, când l-am ridiculizat că a uitat limba română. Timpul a demonstrat însă că l-am învinovățit pe nedrept.
Altfel, Hagi a lansat marți seara câteva provocări demne de analizat. Între ele, l-a mutat pe tânărul Coubiș din centrul defensivei ca fundaș dreapta. L-a avansat pe Screciu, obișnuit stoper la Craiova, în linia de mijloc și l-a împins pe Fl. Coman vârf de atac, substituindu-l cu Louis Munteanu.
Personal, consider că numai cu Screciu a reușit, acesta fiind autorul centrării excelente din care Louis Munteanu a adus egalarea. Prompt și eficient. O bilă albă pentru Screciu în contextul în care ceilalți mijlocași n-au convins. În frunte cu Ianis Hagi, uns căpitan de tatăl său.
Toți șterși, muncitori și atât, doar că, citat din Cornel Dinu, terenul de fotbal nu-i șantier! Răzvan Marin, proaspăt campion în Grecia, a părut obosit, iar Moruțan, fără suflu și inspirație, parcă a cărat apă cu ciurul. A fost peste tot și nicăieri, anonim.
Privitor la Fl. Coman, nu m-a impresionat. Împărtășesc și eu opinia că poziția lui nu-i de număr 9. Că Louis Munteanu, Bîrligea și chiar Drăguș, mai direcți în execuții, mai eficienți, sunt primii indicați pe postul respectiv. Hagi vede însă altfel lucrurile, el pariază pe mâna lui Florinel, deci să calculăm că testul cu Wales de sâmbătă ne va oferi informații suplimentare.
{{text}}