Petrolul intră în insolvență, iar Oțelul cere concordat preventiv, dar Federația ne vorbește despre cluburi stabile și sustenabile. Probabil că și Titanic avea indicatori buni cu două ore înainte să lovească aisbergul.
Fotbalul nostru are un talent pe care nu-l poate contesta nimeni, acela că produce falimente cu o regularitate pe care n-a reușit-o nici măcar în materie de fotbaliști. La Ploiești, Petrolul a ajuns oficial la insolvență, la Galați, Oțelul încearcă să câștige timp prin concordat preventiv.
Sunt din categoria orașelor care suferă de aceeași boală, amintesc aici Buzău sau Sibiu, amintiți-vă de Inter Sibiu, FC Sibiu, Voința Sibiu, iar Hermannstadt nu e departe. La Ploiești, am avut Petrolul 2003, Petrolul 2016, iar acum insolvența Petrolului în 2026, cu datorii de 9 milioane de euro. De fiecare dată, cea mai interesantă nu este situația cluburilor, ci felul în care sistemul se preface că este surprins.
Federația care doarme
În urmă cu nici două zile, Federația Română de Fotbal publica analiza privind sustenabilitatea financiară a cluburilor din Superligă și Oțelul figura printre exemplele pozitive. I-auzi, domnu’ Dan! Stabilitate, echilibru, capacitate de susținere a activității, formulări impecabile, numai bune pentru un raport, doar că purceaua e moartă-n coteț.
În viața reală, clubul ajungea să ceară protecția oferită de concordatul preventiv, care este cel mai scurt drum spre insolvență, iar de acolo puteți uita. Sună ca o contradicție de bun-simț. Asta pentru că omul care își plătește facturile nu cere protecție împotriva creditorilor.
Omul care are bani nu negociază amânări, iar clubul care respiră financiar nu vine să le spună jucătorilor că bonusurile restante vor fi plătite peste șase luni, nouă luni sau un an. Dar îi mai și prostește ca să ia licența, îi obligă să semneze niște acte că nu-s datorii către ei. Dar să învețe și fotbaliștii noștri că odată intrați la datorii chirografare, gata, adio bani. “Ză vârșe”, cum zice bulgarul.
Insolvența, noua tradiție
La începuturi, insolvența era o rușine, adică însemna că ai administrat prost, că ai cheltuit mai mult decât produceai, că ai împins nota de plată până în punctul în care nu mai putea fi ascunsă sub preș. Doar că azi pare aproape o etapă normală de dezvoltare, promovezi, te întinzi mai mult decât îți permite plapuma, acumulezi datorii, intri în insolvență, tai la greu, apoi te mănâncă falimentul.
În fotbalul nostru, insolvența nu mai sperie pe nimeni, a devenit parte din peisaj, la fel ca terenurile proaste, arbitrajele discutabile și promisiunile electorale făcute prin lojele stadionului.
Petrolul știe foarte bine traseul. Suporterii de pe Ilie Oană au mai trăit filmul acesta. L-au văzut până la capăt, prin 2003, 2016, iar acum sunt tot acolo, cu 9 milioane de euro datorii. Au văzut cum un club moare, cum apare altul și cum toată lumea se preface că este vorba despre aceeași poveste care continuă.
Cum arată performanța financiară în Superligă
Paradoxul este că aproape toate cluburile vorbesc despre performanță atunci când nu au bani. Dacă le citești comunicatele oficiale, de pe facebook, noua platformă de presă a fotbalului nostru, ai impresia că sportul ăsta e administrat de absolvenți de Harvard, vin cu strategii, cu plan de redresare, doar că e prosteală de ochii lumii. Impostura de azi se ascunde sub aceste comunicate pompoase, iar când apare falimentul, dispare tot, mai ales expertul.
La Oțelul, de exemplu, explicația vine de la sponsorul principal. La Petrolul, o parte importantă a datoriei merge către ANAF. Iar în alte orașe, de vină sunt autoritățile locale, contextul economic, pandemia, războiul, inflația, gorilienii, șerpilienii, axoloții sau fazele lunii. Rareori găsești însă un conducător dispus să spună simplu: “Am fost proști sau lacomi, sau ambele, că am construit un buget pe care clubul nu și-l permitea!”.
În Liga I se trăiește de ani buni pe baza unor venituri estimate, nu încasate. Se fac calcule pe sponsorizări care încă nu au venit, pe transferuri care încă nu există și pe promisiuni care, în multe cazuri, rămân acolo, de fapt, nu e echipă care să nu se bazeze că vine un milion de euro de la firmă de pariuri, încă unul jumătate de la televiziuni, apoi toți visează că vând cu milioane de euro francezul luat gratuit din Liga a V-a din Hexagon. Ăștia-s vizionarii de 2 lei din fotbalul nostru!
Petrolul Ploiești vs Oțelul GalațiAlo, cum le dăm licență?
Sincer acum, licențierea ar trebui să fie mai mult decât o verificare birocratică. Ar trebui să fie un filtru care identifică riscurile înainte să devină crize, că ajungem în situația penibilă în care aflăm că un club are probleme serioase abia după ce creditorii bat la ușă. Cum adică Oțelul e club serios și puternic financiar, dar intră în concordat preventiv. Auzi, termen de prostit lumea.
E ca la inspecția tehnică făcută după accident, toată lumea știe, nimeni nu spune. Și cel mai interesant este că nimic din ceea ce se întâmplă acum nu i-a surprins pe oamenii din fotbal.
La Galați se vorbea de luni bune despre întârzieri. La Ploiești, problemele financiare nu au apărut săptămâna trecută. Pare că lumea e obișnuită cu falimentul, așa cum te obișnuiești cu o infiltrație în tavan. La început te îngrijorează, după câțiva ani, pui o găleată dedesubt și îți vezi de treabă.
Cum să supraviețuiești!
Poate că Petrolul se va reorganiza și va merge mai departe, posibil ca Oțelul să respecte concordatul și să evite insolvența, deși sunt basme de adormit copii. Pentru suporterii celor două cluburi, asta este tot ce contează acum, doar că dacă ai ajuns să te gândești la supraviețuire, atunci e tragic, nu dureros.
Noi discutăm despre restructurări, eșalonări și proceduri de protecție împotriva creditorilor, apoi nu învățăm nimic, doar ne punem întrebarea, vai, de ce am ajuns aici?
Pentru că ați fost lacomi și v-ați uitat la buzunarul vostru, că ani la rând ați confundat supraviețuirea cu dezvoltarea și ați considerat normal un model care, din când în când, mai produce câte un certificat de deces pentru câte un club de tradiție!
{{text}}