Stadion din bucăţele roş-albastre

Meciul pe care suporterii Ste­lei l-au considerat mai im­por­tant decît pe cele cu Ar­se­nal şi Sevilla. Galata nu e de ni­ve­lul granzilor Spaniei ori Angliei, nici Arda nu suportă comparaţia cu Fa­bregas ori Dani Alves, dar roş-al­baştrii din tribune au simţit di­fe­ren­ţa. De duelul cu turcii depindea exis­tenţa echipei lor în Ligă.



Tribunele pline şi colorate de mii de steguleţe au readus în Ghencea mirosul Ligii Campionilor



Au umplut stadionul cu o oră şi ju­mătate înaintea fluierului de start şi au crescut pulsul disputei minut cu minut. De la urările pentru săr­bătoritul zilei, Arthuro, la scan­da­rea numelui fiecărui jucător din echipă, huiduieli pentru albii din Istanbul, totul a culminat cu ex­plo­zia de entuziasm generată de apa­riţia pe iarbă a lui Lăcătuş. Idolul doar traversa gazonul spre bancă, dar fanilor le era de ajuns să-l vadă ca să viseze.



Enervaţi de atmosfera gata de pe­trecere, cei 500 de turci au răs­puns cu scandări supărate “D­i­na­mo! Dinamo!”. Huiduieli, flu­ie­ră­turi, apoi revenirea la Liga Cam­pio­ni­lor, cu 15.000 de steguleţe roş-al­bastre, care au colorat în întregime are­na. Preludiul fusese creat deja de suporteri.