Antrenor = Lăcă

Lăcătuş şi-a văzut visul cu ochii: a dus Steaua în Liga Campionilor. Pentru al treilea an consecutiv, în Ghencea vor veni greii Europei





Ce cald e la Bucureşti la 9 fără un sfert! Dar cine are, zău, timp să observe chestia asta, cînd echipele îşi fac apariţia pe teren? În spatele lor, în treningul de prezentare, un tip păşeşte cu pieptul înainte, apăsat, ca pe vremuri. Parcă ar vrea să ia el pe umerii lui toată presiunea, deşi lui cine i-o lua atunci? Au trecut anii, să tot fie vreo 20, s-au înmulţit şi kilogramele, poate tot vreo 20. Se uită în dreapta. Galeria e acolo. Îl cheamă la salut, iar el le răspunde. În stilul împrumutat, ce coin­ci­den­ţă, de la Galatasaray. Se uită în stînga. Şi de acolo îl cheamă. Le răs­punde şi lor. Apoi, ca la un semn, în timp ce se îndrepta spre ban­că, stadionul erupe: “Lăcătuş, Lă­cătuş, Lăcătuş, Lăcătuş!”.



TACTICĂ PERFECTĂ

N-a dormit cine ştie ce peste noapte. Nici n-a fost uşor. Era pînă la urmă meciul lui. Cel în care trebuia să facă trecerea de la “fos­tul mare jucător” la “antrenorul”. Plus că s-a gîndit mult. O fi bine să încep aşa ofensiv? Nu-i mai bună siguranţa, totuşi? Dar cum să-l laşi pe margine pe Bogdan Stancu, care tocmai te salvase la Bistriţa? E 5 dimineaţa, trebuie să luăm o decizie! Da, gata, aşa facem: Lovin lîngă Ovidiu Petre, mai ales că ultimul abia ieşise dintr-o ac­ci­den­tare. Stancu va fi arma se­cre­tă, la nevoie.



Şi acum la luptă. Din păcate, de aici încolo nu mai depinzi de tine, ci de inspiraţia a 11 băieţi pe care i-ai vrea 11 de Marius Lăcătuş. Dar s-o putea? Turcii aten­ţio­nea­ză: bară Kewell, minutul 4. Ufff. Apoi minutele se scurg. Cît de greu! Rădoi pare “un bărbat mul­ti­pli­cat” la unele faze. Lovin şi Ovidiu Petre se descurcă. Bănel îşi face jocul. Dayro aleargă. Arthuro e cam greoi, dar tocmai el are unica şansă de gol a Stelei, min­gea alunecînd lent spre tuşă.



REINVENTATUL BĂNEL

Pauză. “Respirăm, ne con­cen­trăm. Mai avem o repriză, 45 de mi­nute, 2.700 de secunde”. Hai să nu­mărăm împreună! Tic-tac, tic-tac. Cît naiba durează o secundă? Tic-tac, tic-tac. Minutul 54, Ar­thuro are calificarea pe frunte, dar aceeaşi transversală ce ne-a fost aliată ne e acum potrivnică. Tic-tac, tic-tac. Mai trec cîteva se­cun­de, interminabile, şi golul vine. Bă­nel, tocmai Bănel, cel pe care atî­ţia l-au hulit, dar în care Lăcătuş a avut atîta încredere, ei bine Bănel ră­mîne singur cu portarul turc, du­pă un ofsaid de vreo jumătate de metru, şi-l execută cu stil şi clasă.



FINAL APOTEOTIC

Atmosfera e colosală. Vorbea cineva de infernul de la Istanbul? Vax, serios! Tic-tac, tic-tac. Meciul e al nostru. Galata e sub Bate Bo­ri­sov, chiar dacă Skibbe forţează, cam patetic, cu Umit Karan, deci cu 3 atacanţi. Lăcătuş iese la mar­gi­ne şi-i explică ceva lui Rădoi, care predă mai departe indicaţiile în teren.



Tic-tac, tic-tac. Terenul se în­cli­nă spre poarta lui Zapata, dar re­zistăm. Apoi vine fluierul de fi­nal, lung, izbăvitor, ca o bornă a unui destin de învingător. Şi imnul Ligii Campionilor, cu dedicaţie specială pentru Lăcătuş.



Un candidat le preşedinţia Americii, care toc­mai pier­duse, şi-a cal­mat simpatizanţii, spu­nîndu-le: “Fiţi liniştiţi, mîine di­mineaţă, tot americani veţi fi cînd vă veţi scula!”



Marius a dormit În sfîrşit bine. S-a trezit Şi el de dimi­nea­ţă acelaşi. Oare? Nu cumva un pic mai antrenor? Sigur!







ŞTIRILE MECIULUI



Iordănescu între turci!

Anghel Iordănescu a venit la partidă însoţit de fiul său cel mare, Eduard. Cei doi au luat loc undeva la tribuna I a stadionului, acolo unde li s-au dat bilete, chiar în spatele suporterilor turci, şi au avut din această cauză probleme serioase cu vizibi­li­ta­tea. Suporterii Galatei au stat mai tot timpul în picioare, una dintre scandările lor preferate fiind “I love you, Hagi!”. Re­pre­zen­tanţi ai Stelei au mers pentru a-i aduce pe Iordănescu şi pe fiul său la “oficială”, dar s-au lovit de refuzul acestora, care au preferat să-şi păstreze locurile iniţiale. (Răzvan Rotaru)



Un suporter a leşinat

Cu puţin timp înainte de startul meciului, unui fan stelist de la tribuna 0 i s-a făcut rău din cauza căldurii şi a emoţiilor. Acesta a fost transportat de urgenţă la o ambulanţă aflată în spatele “oficialei”, unde timp de cîteva minute i s-au administrat per­fu­zii cu calciu. Respectivul fan şi-a revenit în cele din urmă şi s-a în­tors pe propriile picioare în tri­bu­nă pentru a nu rata duelul fa­vo­ri­ţilor cu Galatasaray. (Dan Udrea)



Cuplul norocos a confirmat

Comentatorii Antenei 1, Andrei Vochin şi Bogdan Cosmescu, sînt cunoscuţi pentru faptul că meciurile comentate de ei sînt cîştigătoare pentru echipele româneşti. “Am comentat calificarea Stelei cu Valencia în 2005 şi simt că va ieşi la fel”, declarase Cosmescu înainte de meci. După victoria de aseară, ei erau satisfăcuţi pentru că reputaţia s-a confirmat.