Meciul de azi se joacă la 2.250 de metri! Ce păţeşte corpul unui jucător după un sprint de 30 de metri: „Simți că respiri sticlă pisată!”

Ciudad de Mexico este cel mai înalt oraş în care se vor juca meciuri la acest Mondial şi locul unde fotbalul își schimbă legile fizicii și ale biologiei.

• Mexic - Africa de Sud, meciul de deschidere al Mondialului, este programat astăzi, de la ora 22:00. Se va juca pe Estadio Banorte (Azteca) din Ciudad de Mexico.

Dacă fanaticii suporteri mexicani vor fi al doisprezecelea jucător al naţionalei ţării lor, altitudinea la care se află stadionul Azteca va fi al treisprezecelea.

Pentru fotbaliştii din Africa de Sud, Cehia şi Uzbekistan va fi un coşmar, un şoc biologic.

La 2.250 de metri, presiunea atmosferică scade drastic. Aerul nu e neapărat „mai puțin”, dar moleculele de oxigen sunt mai distanțate. La fiecare respirație, în plămâni ajunge cu aproximativ 20-25% mai puțin oxigen decât la nivelul mării.

Un studiu de referință publicat în British Journal of Sports Medicine arată că la această altitudine, VO2 max (capacitatea maximă a organismului de a absorbi și utiliza oxigenul în timpul efortului) scade cu până la 12-15% în primele zile.

Simți primele semne după 10-15 minute de efort

Un alt studiu, coordonat de prof. dr. Jiří Dvořák, fostul medic-șef al forului mondial, confirmă acest calvar.

Un fotbalist neaclimatizat va simți primele semne după doar 10-15 minute de efort. Ritmul cardiac urcă imediat, încercând să compenseze lipsa de oxigen, iar toleranța la acid lactic scade drastic.

Când un fotbalist va face al treilea sprint consecutiv de 30 de metri, oboseala musculară și hiperventilația se vor declanșa necruțător. Jucătorii descriu adesea această senzație ca pe o arsură acută în piept, de parcă ar respira sticlă pisată sau aer fierbinte.

Pentru Africa de Sud, situația e și mai pesimistă. „Bafana Bafana” e prima formaţie din grupă care va juca împotriva unor fotbaliști născuți și crescuți în acest mediu, ale căror organisme produc natural mai multe eritrocite (celule roșii) pentru a transporta oxigenul.

4.338 de metri estecea mai înaltă altitudine din lume la care se află un stadion recunoscut oficial de FIFA: Estadio Daniel Alcides Carrión din Peru

Mexicanii vor juca la turație maximă; oaspeții vor gâfâi după aer din minutul 60.

Aerodinamică de coșmar

Dacă biologul se sperie de plămâni, portarii vor avea probleme din cauza fizicii.

Dr. Ken Bray, fizician și expert mondial în aerodinamica fotbalului de la Universitatea din Bath, explică fenomenul: densitatea atmosferică scade cu aproximativ 20-25% în Ciudad de Mexico, ceea ce reduce masiv rezistența la înaintare.

Mingea se lovește de mai puține molecule de aer în traiectoria ei. Rezultatul? Balonul zboară cu până la 10-15% mai repede decât pe stadioanele din Europa sau Africa și plutește pe distanțe mai mari.

Mai mult, efectul Magnus – cel care le permite executanților de lovituri libere să creeze acele traiectorii arcuite, înșelătoare – este aproape anulat de aerul rarefiat.

Mingea nu se mai rotește previzibil. Ea plutește pe o traiectorie rectilinie şi îşi schimbă brusc direcția în ultimii trei metri, când își pierde din viteză.

Corturile hipoxice

Cum se apără adversarele în fața acestui uriaș dezavantaj? Există două strategii mari în medicina sportivă pentru a gestiona altitudinea, iar echipele de la acest Mondial le-au aplicat deja.

Naţionala Africii de Sud și-a stabilit baza de pregătire în Pachuca, un oraș mexican situat la 2.432m și a folosit corturi hipoxice (camere speciale unde se simulează aerul rarefiat) încă de acum o lună, pentru a stimula secreția naturală de eritropoietină (EPO) în rinichi. Corpul are nevoie de minimum 10-14 zile pentru a începe să producă noi celule roșii.

Cealaltă strategie e de a sosi în oraş cu o zi înaintea meciului. Fiziologii sportivi și medicii echipelor naționale aplică strict recomandările asociațiilor de medicină sportivă.

Cum păcălești corpul

Dacă nu ai cele trei săptămâni la dispoziție pentru o aclimatizare naturală, e mai bine să aterizezi cu mai puțin de 24 de ore înainte de fluierul de start.

Studiile clinice arată că organismul experimentează o fereastră de siguranță pe termen foarte scurt. „Păcălești” corpul să joace pe prospețime și pleci imediat.

Dacă o echipă stă 4-5 zile fără adaptare prealabilă, se va lovi exact de instalarea puternică a Răului Acut de Altitudine (AMS) – momentul în care degradarea celulară, migrenele și oboseala maximă a corpului paralizează performanța sportivă.