Donald Trump în cușcă, Nero la Colosseum

Puține țări din lume au încercat să metabolizeze moștenirea Romei Antice atât de apăsat ca Statele Unite ale Americii. Totuși, distanța de la ce visa Publius în Federalist Papers la sărituri cu motocicletele în fața Casei Albe este una enormă. Și ireversibilă.

Evenimentul de azi-noapte, cu un Octagon ridicat pe peluza Casei Albe, a arătat în toată splendoarea decadența accelerantă ce a luat în stăpânire administrația sub conducerea lui Trump.

„Cel mai mare show de pe Pământ”, cum l-a catalogat președintele, a fost o petrecere de prost-gust, sponsorizată de industria crypto, ce a desfigurat clădirea guvernamentală și care a „beneficiat” de aprobarea la doar 16% dintre americani, conform unui sondaj Reuters/Ipsos publicat cu două zile în urmă.

La 250 de ani de la înființarea proiectului numit Statele Unite ale Americii, țara a intrat într-o eră schizofrenică. Clădită pe principiul moderației, a instituțiilor care se controlează unele pe altele, o oglindă a ceea ce se visa Republica Romană, SUA a fost deraiată total de ambiția și determinarea unui singur om.

Are You Not Entertained?

Pacifist premiat de FIFA, Trump a militarizat străzile și a lansat o prigoană înspăimântătoare, fără mandate și nediscriminatorie, împotriva imigranților, dar și a cetățenilor americani, vânați prostește de cagulați, în timp ce se duceau la muncă. A pornit un război planificat dezastruos în Iran, unul de tarife împotriva China și unul împotriva populației, când a pus un excentric ca RFK Junior drept ministru al Sănătății, un bărbat neînfricat, care a recunoscut că „trăgea linii de cocaină de pe capace de veceu, deci nu mă tem de microbi”.

Ceea ce americanii numesc afectuos „părinții fondatori” au gândit un sistem federal american baza pe cumpătare. Cu un Senat menit să tempereze excesele vulgului din Camera Reprezentanților, cu o Curte Supremă independentă, numită politic, dar „eliberată” prin mandatul pe viață, precum și cu o președinție în lesă, temperată de Congres, americanii de secol 18 credeau că vor obține (și îmbunătăți) acele 5 secole de libertate pe care le reprezentau Republica Romană. Până și clădirile guvernamentale de pe Potomac au fost clădite ca pe Tibru, respectând proporțiile lui Vitruvius.

Decăderea nu a început cu Donald Trump. S-a consumat în decenii la rând, odată cu ridicarea unui oficiu de „președinție imperială”, care a nesocotit puterile Congresului și a oferit libertățile instituționale pe tavă unui singur om. Indecența lui Trump, cel din al doilea mandat, a răsturnat complet republica.

Corupția galopantă, absența principiilor și megalomania s-au întrupat vizibil în gala de aseară. Într-o fel de ironie stranie, a fost potrivit ca Donald Trump să celebreze un eveniment istoric cu ridicarea unei arene în care sângele, violența și grobianismul să fie aplaudate și confirmate de administrație.

Lângă ring, acolo unde se simt izul de transpirație și suferință, președintele și vreo 9 miniștri au vegheat asupra unor „atleți” care au acuzat-o pe Michelle Obama că „e bărbat”, iar comentatorii s-au declarat atât de excitați, încât „îmi vine să lovesc pe cineva în piept”.

Incalificabilul a devenit foarte calificabil de un an încoace. Nu e accidental că Trump vede Formula 1, Cupa Mondială de fotbal, NBA-ul și alte meciuri de fotbal american ca rampe de imagine. Au făcut-o cu succes înaintea lui oameni precum Vladimir Putin sau diferiți șeici acuzați de asasinate din Orientul Mijlociu.

Nero îndrăgostit pe propria imagine, avea nevoie de un Colosseum. Și l-a construit singur. Chiar dacă asta a însemnat că a trebuit să dărâme tot ce era în jur.