Se spune că baieții deștepți învață din greșeli. Și pe spanioli, care au revoluționat fotbalul ultimelor trei decenii, chiar nu-i poți acuza de de lipsă de mobilier la mansardă.
Și totuși... cu doar 8 ani în urmă, la Mondialul din 2018, ibericii erau eliminați în "optimi" de Rusia, la penaltyuri, într-un meci în care avuseseră posesia, dar tot mai mult de-a latul, în proporție de aproape 80%.
Un meci istoric, în care vedetele spaniolilor reușiseră peste 1.000 de pase corecte, față de nici 200 ale rușilor. Au plimbat mingea pe "semicercul advers" la infinit, dar până la urmă asta nu i-a ajutat cu nimic. A fost un exemplu de "așa nu", un fel de le travaille dans le zadar pentru cei care mai argumentează cu prostia asta de "posesie".
Acum, cu Capul Verde, istoria s-a repetat, parcă trasă la indigo. Nu s-a decis nimic, a fost doar deschiderea, dar parcă e și mai de neînțeles cum Furia Roja, cu un lot estimat la 1,22 miliarde euro, s-a poticnit, de data asta, de o micuță debutantă la turneele finale mondiale, cu jucători care abia însumează 54, 5 milioane euro.
De peste 22 de ori mai ieftină! Dar asta e doar o cifră pe un ecran de laptop. Pentru că, dincolo de calcule și strategii, valoarea Spaniei e incomensurabilă în raport cu a insularilor africani.
Și totuși, fotbalul, prin metoda sa proprie de reducere la absurd, a dovedit că uneori un miliard de euro poate fi egal cu zero!
Nu bag în ele, chiar era să ațipesc la acest meci al Spaniei. Sună aproape a blasfemie, știu, dar cât să reziști să vezi genul ăsta de sport, ceva asemănător cu fotbalul, dar care se joacă nu de la o poartă la alta, ci numai de la stânga la dreapta și invers, ca într-o buclă fără sfârșit.
Au fost toți „furioșii" pe teren, Rodri, Pedri, Gavi, Oyarzabal și compania. Au intrat apoi Yamal, Olmo, Wiliams. Și... mai nimic. N-a fost chiar un asediu furibund.
Spania - Capul Verde / Sursă foto: Imago Images
Dați o lege și împotriva fotbalului pasiv
Lăudați peste tot, aproape fiecare cu câte un „cel mai", starleții lui Fuente, cu el în frunte, n-au fost capabili să schimbe nimic, să inventeze ceva, să producă ceva și acolo, pe tabelă.
O bară, câteva ocazii, 800 de pase reușite față de numai 205 ale adversarilor, care, normal că au stat aproape de poarta lor, să-și apere sărăcia și punctul de aur, la primul meci de Mondial, ba și cu un balaur (na, că fac și rime!). Puțin rău, spre absurd.
Să nu vezi o combinație, o idee, ceva... șuturi de la distanță, dacă vezi că totul e închis, adică la un miliard de euro te aștepți la soluții, din teren, de pe bancă. Că acum mai ai și pauzele alea de hidratare/publicitate, în care mai poți să vii cu vreo altceva.
Ei aș! același fotbal ruliu, în care terenul parcă se înclina de pe-o extremă pe alta, iar mingea se duce forțată de la o balustradă la alta, ca pe un vas în derivă.
Văzând Spania te face să te gândești că dacă tot s-au schimbat atâtea reguli și legi ale jocului, poate că ar mai trebui una, împotriva jocului pasiv. Pe bune, la handbal sau la baschet ar fi complet ilegal ce fac ibericii la soccer. De aceea au apărut chiar și fluierături în tribunele arenei din Atlanta.
Fiindcă oamenii s-au săturat de posesii d-astea sterpe care te adorm și care nu produc nimic decât plictiseală.
Poate a fost doar un accident. Pana la urmă, o dată la 8-10 ani, poți să mai faci și d-astea. Și poate că Spania chiar poate să arate la acest Mondial de ce e favorită la titlu. Până atunci, rămâne o dezamăgire.
Noroc ca deocamdată au jucat la Mondialul ăsta Germania, SUA, Suedia, Australia, Japonia. Echipe d-astea, care nu stau s-o plimbe degeaba, în gol, ci se duc mai mult sau mai puțin direct acolo unde chiar contează în sportul ăsta. La poartă, la gol.
{{text}}