Șurubăreli mondiale » Cum a reparat-o Deschamps pe Franța în doar 15 minute, la pauză

Franța a început Campionatul Mondial cu o victorie care, privită doar prin diferența de pe tabelă și prin recordurile rescrise de Kylian Mbappe, poate părea doar încă o demonstrație de forță a unei favorite obișnuite să ajungă până în ultimele etape ale marilor turnee. În realitate, succesul cu Senegal, 3-1, a reprezentat mai degrabă dovada unei echipe care a avut nevoie de o repriză pentru a-și găsi echilibrul și inspirația.

Timp de o repriză, „Cocoșul galic” a fost blocat tocmai de propria abundență, de dorința lui Didier Deschamps de a pune pe teren cât mai mult talent ofensiv într-o formulă cu Mbappe, Dembele, Olise și Doue, o linie de patru jucători capabili să decidă individual orice moment, dar care, în primele 45 de minute, a funcționat ca o colecție de calități extraordinare și mai puțin ca o formulă construită să le amplifice.

De partea cealaltă, Senegal nu s-a arătat timidă. Din contră, a înțeles încă din start foarte bine unde poate lovi, alegând să blocheze centrul terenului printr-un grup compact de patru oameni care au acționat coordonat, cu distanțe mici între ei, pregătiți să închidă pasele verticale, să recupereze și să accelereze imediat spre ultima treime, folosindu-l pe Nicolas Jackson drept punct final.

• Mbappe, cu o dublă (66’, 90+6), și Barcola (82’), din pasa lui Rabiot, au fost marcatorii Franței în primul duel al grupei I. De partea cealaltă, Mbaye a punctat pentru „Leii din Teranga”, în minutul 90+5.

• „Totu-i tactica” este un proiect GSP care își propune să analizeze modul în care antrenorii aleg să abordeze tactic partidele-cheie. Pentru a determina cele mai importante date, ne folosim de platforma Wyscout, care oferă parametri și informații relevante colectate de 250 de experți din toată lumea.

Deschamps a ajustat după pauză: aceiași jucători, o altă Franța

În 4-2-3-1, Franța a avut mingea, dar nu a deținut întotdeauna controlul, iar posesia ei a fost deseori una precaută, construită din multe pase întoarse spre fundași, pentru că Senegal, în același sistem, chiar fără să facă un pressing sufocant în sensul clasic, a avut inteligența să aștepte suficient de sus încât să facă incomodă prima fază de construcție a adversarului.

La pauză, „Les bleus” nu aveau șut pe poartă după o primă parte în care au dat senzația că fiecare dintre oamenii săi ofensivi a încercat să găsească individual o soluție într-o structură care nu îi ajuta.

Marea schimbare a Franței nu a venit printr-o înlocuire spectaculoasă, ci printr-o idee aparent simplă și totuși esențială. Deschamps a schimbat poziții, nu jucători. Fără minge, sistemul Franței acționa ca un 4-4-2 în care Mbappe și Dembele au rămas în față, motiv pentru care Olise a coborât în flancul drept al liniei de mijloc, iar distanța dintre cei doi atacanți și perechea Rabiot - Tchouameni era mult prea mare.

Aceasta a fost una dintre marile probleme, pentru că Deschamps ceruse un presing înalt, însă atunci când prima linie era depășită, cei doi mijlocași centrali aveau prea mult spațiu de acoperit, iar Senegal putea găsi exact zonele libere dintre compartimente.

49de pase precise a oferit Franța în ultima treime, din 64, de unde rezultă o precizie de 77%. Senegal a înregistrat 57 de pase în ultima treime, din care 39 precise (68%).

Nici cu mingea la picior lucrurile nu au fost mai clare, pentru că Franța a încercat să construiască într-un sistem greu de citit, apropiat de un 3-1-3-3, cu Tchouameni retras între Saliba și Upamecano pentru a crea superioritate numerică împotriva primilor oameni de presiune ai Senegalului, cu Rabiot rămas singur, avansat, în zona centrală și cu Olise venind la primire în dreapta. Ideea a avut logică pe hârtie, însă efectul a fost că mai mulți jucători au ajuns în zone care nu le valorificau calitățile.

Olise, un fotbalist care vede excelent ultima pasă și poate accelera jocul între linii, era prea departe de poartă și prea aproape de tușă. În același timp, Dembele, unul dintre cei mai buni dribleuri din lume în duelurile unu contra unu, a primit prea des în zone centrale aglomerate, astfel că benzile Franței au produs doar momente scurte de explozie, fără continuitatea necesară pentru a dezechilibra blocul african.

După pauză, Deschamps a redesenat totul. Fără minge, Franța a trecut în 4-4-1-1 mai compact, renunțând să mai urmărească agresiv fiecare declanșare de pressing și alegând să controleze spațiile, ceea ce a redus distanțele pe care Rabiot și Tchouameni trebuiau să le acopere și a blocat culoarele pe care Senegal le folosise în prima parte.

Caruselul mutărilor a mers mai departe. Dembele a revenit în banda dreaptă, acolo unde putea ataca adversarul direct și putea ține lățimea terenului, iar Olise a fost mutat în spatele lui Mbappe, într-o poziție de număr 10 din care putea primi între linii și putea transforma recuperările în acțiuni periculoase. Schimbarea a modificat toate relațiile din atac.

Prin urmare, Kounde a intrat într-o poziție mai interioară, oferind protecție împotriva contraatacurilor, Theo Hernandez a început să asigure lățimea naturală pe partea stângă, iar Doue, apoi Barcola, au primit libertatea să vină spre interior pentru a combina cu Mbappe și pentru a ajunge mai aproape de zonele de finalizare. Astfel, francezii și-au găsit coerența, câștigând 59% dintre dueluri.

Olise, izolat în prima repriză, a devenit cheia care a descuiat meciul, iar pasa printre linii pentru golul lui Mbappe a fost imaginea perfectă a partidei. Același fotbalist, într-un alt spațiu, cu un alt impact.

Franța poate câștiga și când joacă în viteza a treia

Partea cea mai impresionantă, dar în același timp și cea mai frustrantă pentru adversarele Franței, este că echipa lui Didier Deschamps nu are întotdeauna nevoie să domine 90 de minute pentru a transmite senzația unei candidate reale la titlul mondial, pentru că diferența dintre o echipă foarte bună și o formație construită să câștige turnee apare deseori în capacitatea de a supraviețui momentelor slabe și de a transforma o perioadă scurtă de superioritate într-o diferență decisivă pe tabelă.

Senegal a făcut aproape tot ce trebuia timp de o repriză, a închis zonele centrale, a obligat Franța să circule lent, a atacat distanțele lăsate în urma fundașilor și a avut momentele prin care putea schimba complet desfășurarea meciului, însă nu a reușit să transforme avantajul tactic într-un avantaj pe tabelă.

2pase pentru șut a avut Senegal, Franța - 6

Într-o altă seară, șansa lui Nicolas Jackson, intervenția decisivă a lui Upamecano la cursa lui Sarr sau ocazia uriașă irosită înainte de pauză puteau transforma partida într-o încercare mult mai dificilă pentru francezi, obligați să alerge după un rezultat împotriva unei echipe construite tocmai pentru a apăra avantajul și pentru a lovi breșele apărute.

Doar că Franța are o calitate rară. Poate arăta vulnerabilă, poate avea perioade în care structura nu funcționează perfect, dar are suficientă clasă încât o ajustare de câțiva metri pe teren să schimbe complet nivelul de pericol pe care îl produce.

Mbappe nu a avut nevoie să fie implicat permanent pentru a decide meciul, iar cifrele explică perfect această transformare: cinci șuturi, două goluri și doar 37 de acțiuni totale, dovada unui atacant care nu a controlat fiecare etapă a construcției, dar care a fost pus în pozițiile potrivite pentru a încheia acțiunile.

Hexagonul a terminat partida cu 560 de pase, 89% precizie, 49 de pase reușite în ultima treime și o diferență clară în zona în care contează cel mai mult: nu posesia în sine, ci calitatea momentelor create după ce mingea ajunge aproape de poarta adversă.

• Cifrele lui Olise: 74 acțiuni, 57 pase precise, 7 dueluri câștigate, 5 atingeri în careu, 2 pase de șut.

Senegal, între nivel și limite

Scorul poate construi o imagine nedreaptă despre Senegal, pentru că diferența de două goluri nu reflectă o echipă depășită de moment sau de valoarea adversarului, ci mai degrabă cruzimea fotbalului la cel mai înalt nivel, acolo unde o repriză foarte bună împotriva uneia dintre favoritele turneului poate deveni insuficientă dacă nu este transformată în avantaj concret.

Senegal nu a intenționat doar să reziste. Echipa lui Pape Thiaw a avut un plan clar, bazat pe disciplină defensivă, distanțe mici între jucători și contraatacuri rapide, iar modul în care cei patru oameni din zona centrală – Gueye, Sarr, Camara și Mane - se deplasau împreună a conturat o echipă matură tactic, capabilă să înțeleagă când trebuie să aștepte și când trebuie să accelereze.

0,24atacuri/minut a înregistrat Senegal în repriza secundă. În prima, a bifat 0,35. Atacurile Franței au crescut de la 0,29/minut la 0,38/minut

Nu a fost un pressing permanent, ci o invitație controlată. Senegal i-a permis Franței să paseze în zone considerate sigure, apoi a încercat să închidă agresiv când mingea intra într-un spațiu vulnerabil.

Problema africanilor a fost imposibilitatea de a menține acest plan. După ce Olise a început să primească între linii, după ce Dembele a fixat banda dreaptă, iar Mbappe nu a mai fost obligat să caute mingea, Senegal nu mai putea apăra doar compact zona centrală, pentru că amenințările veneau din mai multe direcții. Totuși, prima repriză a arătat că Senegal poate pune probleme mai departe.

Cu fotbaliști obișnuiți cu cel mai înalt nivel european, de la Nicolas Jackson, Ismaïla Sarr, Pape Matar Sarr, Lamine Camara sau Pape Gueye până la experiența oferită de Mane, Koulibaly și Mendy, africanii rămân una dintre echipele dificile de învins.

Înfrângerea cu Franța nu a arătat cât de departe este Senegal de elită, ci cât de mică este marja atunci când întâlnești o echipă capabilă să pedepsească ezitarea.

Dilema unei echipe cu prea mult talent

Pentru Didier Deschamps, marea întrebare după victoria cu Senegal nu este dacă Franța are suficient talent pentru a câștiga Campionatul Mondial, ci cât rafinament ofensiv poate pune simultan pe teren fără să rupă echilibrul care a definit cele mai bune versiuni ale echipei sale.

Cvartetul Mbappe - Dembele - Olise - Doue este visul oricărui selecționer la nivel individual, însă prima parte a duelului a evidențiat și pericolul ascuns al unei asemenea formule, pentru că o echipă nu devine automat mai ofensivă doar prin adăugarea unor jucători de atac.

37de acțiuni a avut Mbappe pe toată durata timpului de joc. A mai înregistrat 5 șuturi, din care au rezultat două goluri.

În multe momente, sistemul a semănat mai degrabă cu un 4-2-4 decât cu un 4-2-3-1, iar asta i-a lăsat pe Tchouameni și Rabiot într-o misiune aproape imposibilă, aceea de a acoperi singuri o zonă centrală imensă între atac și apărare. Mai multă capacitate tehnică în față înseamnă, inevitabil, mai puțină protecție în alt compartiment.

Fiecare jucător de creație introdus îi oferă Franței o soluție suplimentară lângă poarta adversă, dar poate lua un om din zona în care se câștigă echilibrul, iar apariția unor variante precum Ryan Cherki complică și mai mult o ecuație deja dificilă pentru Deschamps.

Aici se află, probabil, marea provocare a ultimului turneu al selecționerului francez. Nu să găsească sclipirea, pentru că Franța are mai mult decât aproape oricine, ci să găsească ordinea în sclipire.

Victoria cu Senegal a fost primul avertisment, dar și primul semnal de forță. Pentru că marile echipe nu sunt doar cele care intră pe teren cu planul perfect, ci cele care găsesc soluția înainte ca propriile probleme să devină imposibil de reparat.

Această victorie aduce o ușurare. Am jucat puțin precaut și rigid, iar adversarul a fost foarte bun. Apoi am reușit să ne eliberăm în joc, mai ales după ce am schimbat pozițiile lui Ousmane Dembelé și Michael Olise. Bradley Barcola a fost, de asemenea, foarte periculos. ictoria în primul meci nu este decisivă într-o grupă de patru echipe. Fanii francezi au venit de departe, iar asta este costisitor. Fotbalul devine magic atunci când câștigi și poți împărtăși aceste emoții cu ei.

- Didier Deschamps, selecționerul Franței

Cifrele meciului Franța - Senegal

Există un mic regret. Uitându-ne la modul în care a decurs meciul, dacă am fi fost mai eficienți, am fi putut intra la pauză cu un avantaj de un gol. Franța n-a fost mai precisă decât noi. Am greșit la ocaziile lor și, având în vedere calitatea tehnică a acestei echipe, nu ne-am putut permite să facem asta. Ar fi trebuit să fim mai agresivi. Mai avem două meciuri, încă avem o șansă să ne calificăm. Trebuie să ne regrupăm. Următorul meci este împotriva Norvegiei, o echipă dificilă. Ne vom pregăti și vom vedea. Va fi un meci crucial. Nu sunt îngrijorat.

- Pape Thiaw, selecționerul Senegalului