Ce am găsit în San Francisco, orașul pe perfuzii, părăsit de teama violenței în grup! Imagini INCREDIBILE și o soluție surpriză: îl salvează AI-ul?

Cel mai frumos oraș din California se confruntă cu o criză financiară fără precedent, având un deficit bugetar de peste 600 de milioane de dolari.

Dacă mergeți pe Market Street sau prin faimoasa Union Square, trotuarele din San Francisco nu mai miros a bani. Miros a praf și a gol.

Sute de metri pătrați de sticlă prin care nu se mai vede nimic altceva decât întunericul unor magazine abandonate.

Pe geamuri, un singur cuvânt se repetă obsesiv: „LEASE”. De închiriat. De închiriat. De închiriat.

Acesta nu este un oraș sărac. Forța lui financiară e pompată de cel mai bogat hub tehnologic al planetei. Și, totuși, la ora 17:00, când ar trebui să fie oră de vârf, străzile sunt pustii. Pare un oraș pe perfuzii.

Prăbușirea unui imperiu: San Francisco Centre

Ca să înțelegem proporțiile dezastrului, trebuie să privim spre ceea ce a fost, timp de decenii, mândria orașului: San Francisco Centre (fostul megamall Westfield).

1,5 milioane de metri pătrați de retail de lux, un templu al capitalismului evaluat în vremurile bune la 1,2 miliarde de dolari. Un loc care atrăgea anual sub cupola sa istorică de sticlă peste 9 milioane de vizitatori.

O clădire superbă pustie

Declinul a culminat în vara anului 2023, când gigantul Westfield și partenerii săi au luat o decizie fără precedent în istoria retailului american: au abandonat mall-ul.

Au refuzat să mai plătească ipoteca de 558 de milioane de dolari și au predat cheile băncilor.

Câteva luni mai târziu, magazinul ancoră, legendarul Nordstrom, se închidea definitiv după 35 de ani de activitate. A lăsat în urmă sute de șomeri și o prăbușire de peste 35% a vânzărilor din complex.

Fortăreața de plexiglas: șamponul sub cheie

Intrăm într-un magazin banal de pe bulevard. Un Walgreens.

Cauți o pastă de dinți, un deodorant sau un șampon de 5 dolari. Lucruri mărunte, elementare. Problema e că nu le poți lua de pe raft.

Aproape toate produsele sunt blocate în spatele unor vitrine masive din plexiglas, asigurate cu încuietori metalice.

Pentru a cumpăra un banal săpun, trebuie să apeși pe un buton, să aștepți un angajat care vine cu cheia, descuie cușca, îți înmânează produsul și o încuie la loc.

E teama de „flash robs”. Grupuri de tineri care intră coordonat, golesc rafturile în rucsacuri în doar 30 de secunde și fug. Din cauza acestor furturi organizate și a violenței stradale, marii retaileri au abandonat clădirile de marmură.

40% din oraș a rămas în pat

De ce s-a prăbușit centrul? Răspunsul nu e pe stradă, ci pe ecranele laptopurilor.

San Francisco este capitala mondială a muncii de acasă. Cifrele oficiale ale U.S. Census Bureau și studiile de la Universitatea Stanford sunt de necrezut: aproape 40% dintre rezidenții din San Francisco lucrează în prezent de acasă. Este cea mai mare rată din toate metropolele americane.

Inginerii de la Google, Meta, Uber sau Salesforce au realizat că nu are rost să plătească chirii astronomice de 3.500 de dolari ca să stea lângă birou, când pot munci la fel de bine din Texas, din Florida sau dintr-o vilă din Europa.

Bucla Pierzaniei

Efectul de domino este devastator. Turnurile gigantice de sticlă din Financial District au devenit niște acvarii uriașe fără pești.

Rata de birouri goale se menține la un record istoric absolut de peste 34-36%.

Mai bine de o treime din zgârie-norii orașului sunt, din punct de vedere fizic, complet pustii. Clădiri care valorau sute de milioane de dolari se vând acum la licitații cu reduceri de 70-80%.

Economiștii numesc asta „Bucla Pierzaniei”: angajații stau acasă, afacerile din centru dau faliment, municipalitatea pierde taxele (înfruntând un deficit uriaș de peste 600 de milioane de dolari) și taie bugetele pentru poliție și curățenie. Străzile devin mai nesigure, iar alți oameni fug din oraș.

80.000 de oameniau părăsit San Francisco după pandemia de coronavirus

Vara în San Francisco

Ghidurile turistice vând și astăzi pe tricouri un faimos mit urban, atribuit în mod fals lui Mark Twain: „Cea mai friguroasă iarnă din viața mea a fost o vară petrecută la San Francisco”.

Istoricii au demonstrat că Twain nu a scris asta niciodată, dar metafora rămâne nemiloasă.

Vara din San Francisco te îngheață de frig. Și la propriu, și la figurat. Afară sunt 12 grade ca temperatură resimțită, iar clădirile goale din jur îți accentuează senzația de îngheț.

Ultima speranță: „Cerebral Valley”

Pe măsură ce te îndepărtezi de centrul financiar și intri în cartierul Hayes Valley, atmosfera se schimbă brusc. Aici nu mai vezi lacăte, ci reclame uriașe la startup-uri care controlează miliarde de dolari în capital de risc.

Orașul și-a pus toate speranțele în Inteligența Artificială.

Vechea elită tech, cea care scria aplicații de mobil, a plecat. În locul ei, o nouă generație de programatori și cercetători se mută în San Francisco.

Toți vor să fie fizic în orașul unde își au sediile OpenAI sau Anthropic. Hayes Valley a fost redenumit de localnici „Cerebral Valley”.

60 de miliarde de dolari de la Elon Musk

Cel mai bun exemplu este Cursor, editorul de cod bazat pe AI care a revoluționat modul în care inginerii scriu software.

ișcarea strategică a anului a venit de la Elon Musk, care a integrat această tehnologie în ecosistemul său xAI, mutând centrul de greutate al unei companii pe care a plătit 60 de miliarde de dolari înapoi în Bay Area.

Problema e că aceste noi firme și acești tineri nu par să arunce banii pe clădiri extravagante.

Am mers să vedem unde își are sediul această companie-minune, Cursor. Șocul a fost total: adresa lor oficială duce la un simplu centru de sortare a corespondenței. O cutie poștală metalică prin care trec actele startup-urilor din Silicon Valley.

Un paravan legal. O practică standard în industrie pentru ca fondatorii să își securizeze documentele oficiale, fără a fi nevoiți să își facă publică adresa fizică.

Echipa de programatori nu mai muncește dintr-un sediu cu chirie exagerată, ci direct din propriul dormitor.

Epilog cu Frank Lloyd Wright

În urmă cu câteva decenii, legendarul arhitect Frank Lloyd Wright rostea o frază care astăzi sună parțial ca o profeție, parțial ca un blestem modern: „San Francisco este singurul oraș la care mă pot gândi care poate supraviețui tuturor lucrurilor pe care voi, oamenii, i le faceți, și să rămână în continuare frumos.”

Wright avea dreptate. San Francisco trăiește un paradox înfricoșător. Este locul unde poți vedea viitorul rulat prin linii de cod asistate de AI, în timp ce pe trotuarul de vizavi, un om își riscă viața din cauza unei supradoze.

Orașul viitorului e conectat la cea mai avansată tehnologie din istorie. Dar, pe stradă, perfuzia încă picură încet.

Iar frumusețea lui stranie, în ciuda tuturor rănilor economice, refuză însă să moară.