Din vremea lui Xavier Meride sau Jeremie Njock, ligile inferioare din Franța au reprezentat o piață extrem de atractivă pentru cluburile din România. Fenomenul s-a accentuat în ultimii ani, iar exemplele continuă să apară și în această perioadă de transferuri, când Farul l-a adus pe Eddy Sylvestre, iar FCSB pe Ronny Labonne, internațional din Martinica transferat din liga a treia franceză.
Gabriel Glăvan, actual director de scouting în SUA, la Phoenix Rising, fost director sportiv la Dinamo și unul dintre cei mai apreciați specialiști români în recrutare, explică de ce Franța a devenit una dintre principalele surse de jucători pentru echipele din Superligă și care sunt avantajele acestei piețe pentru fotbalul românesc.
Acesta consideră că ligile inferioare din Franța reprezintă una dintre cele mai accesibile și eficiente piețe pentru cluburile din Superligă. Jucătorii sunt relativ ieftini, au un profil fizic potrivit pentru fotbalul românesc, provin din academii bine organizate și au potențial de revânzare. În plus, mulți dintre ei dețin pașaport european, un avantaj important într-un context în care locurile pentru extracomunitari sunt limitate.
Potrivit specialistului în scouting, interesul cluburilor românești pentru Franța este determinat mai degrabă de constrângerile financiare și regulamentare decât de o strategie prestabilită.
Gabi Glăvan: „Este o piață aproape perfectă pentru cluburile din România”
„Motivele sunt simple”, explică Gabi Glăvan:
„Jucătorii de acolo sunt ieftini și ne permitem să le plătim salariile. Unii evoluează în liga a treia și văd Superliga ca pe un pas înainte, pentru că vin într-un campionat de primă ligă”.
„Au un profil fizic foarte bun și, de multe ori, și unul tehnic. Sunt jucători puternici, care își câștigă duelurile, iar campionatul nostru se bazează foarte mult pe acest aspect”.
„Au potențial de revânzare. Dacă iei un jucător din Franța, cu o academie bună și o educație fotbalistică solidă în spate, iar acesta face meciuri bune sau marchează goluri, valoarea lui crește rapid. În plus, pașaportul francez cântărește mult pe piață”.
„Au pașaport european. Este greu să aduci jucători non-UE, așa că mulți africani cu cetățenie franceză, formați în academii bune, reprezintă o soluție ideală”.
„Există mulți impresari cu legături directe în ligile inferioare din Franța, care propun constant jucători de acolo. Mulți dintre ei rămân liberi de contract, pentru că semnează în general pe unul sau doi ani, dacă nu sunt considerați mari talente. Este o piață aproape perfectă pentru cluburile din România”.
61 de jucătoris-au transferat în Superligă de-a lungul timpului din Ligue 2 sau Ligue 3: 35 din eșalonul secund, 26 din al treilea.
Dintre aceștia, cei mai importanți sunt:
Josue Homawoo (Red Star → Dinamo)
Aly Abeid (Valenciennes → UTA)
Lamine Ghezali (Saint-Etienne B → Dinamo)
Steven Nsimba (Aubagne → Universitatea Craiova)
Maxime Sivis (Guingamp → Dinamo)
Tidiane Keita (Dunkerque → Petrolul)
Lucas Pellegrini (Nancy → Farul)
Eddy Sylvestre (Dunkerque → Farul)
Yassine Bahassa (Quevilly-Rouen → FCU Craiova)
Balthazar Pierret (Boulogne → Dinamo)
Issouf Macalou (Sochaux → Universitatea Cluj)
Arnold Garita (Bourg-en-Bresse → FC Argeș)
Mouhamadou Drammeh (Sochaux → Universitatea Cluj)
„Pentru cluburile din România există relativ puține piețe accesibile”
Gabriel Glăvan susține însă că interesul echipelor românești pentru anumite campionate nu este neapărat rezultatul unei strategii bine definite, ci mai degrabă o consecință a limitărilor financiare și regulamentare cu care se confruntă piața locală. Ce alte alternative există?
„Același lucru se întâmplă și în Portugalia 2, însă această piață a început să se scumpească, iar cluburile românești se orientează tot mai des către al treilea eșalon. Noi rămânem, în general, în zona salariilor de 5.000-6.000 de euro pe lună.
Nu este neapărat o alegere conștientă de a merge către aceste campionate, ci mai degrabă o oportunitate de piață. Cluburile din România caută jucători aflați la final de contract, care au confirmat la un anumit nivel și care bifează mai multe criterii importante: profil fizic bun, academie solidă în spate, calități fotbalistice și pașaport european. Din acest motiv, aceste piețe sunt aproape ideale pentru noi.
În teorie, te-ai putea orienta și către America de Sud, însă apare problema statutului de jucător extracomunitar. Sunt puține piețe care oferă simultan fotbaliști accesibili financiar, comunitari și cu potențial. De aceea, interesul pentru aceste campionate este mai degrabă rezultatul contextului financiar și structural al fotbalului românesc”, a mai declarat Glăvan pentru Gazeta Sporturilor.
215 jucătoris-au transferat din Portugalia în Superligă, de-a lungul timpului, reprezentând cel mai atractiv astfel de campionat pentru echipele din România.
Pentru cluburile din România există relativ puține piețe accesibile: liga a treia din Franța, Ligue 2 pentru echipele cu bugete mai mari, ligile a doua și a treia din Portugalia, liga secundă din Belgia și Olanda. Mai există anumite oportunități în al treilea eșalon spaniol, însă nu foarte multe.
Ocazional apar jucători interesanți aflați la final de contract în Ungaria sau Bulgaria. Zona Balcanilor ar putea reprezenta, de asemenea, o variantă atractivă, însă apar dificultăți legate de statutul unor jucători din fostul spațiu iugoslav. În realitate, acestea sunt principalele piețe din care cluburile românești își pot permite să recruteze fotbaliști liberi de contract și suficient de valoroși pentru nivelul Superligii.
Din Germania sau Norvegia este foarte greu să aduci jucători în aceste condiții financiare. Mai apar uneori oportunități în Finlanda, însă din Suedia, de exemplu, este aproape imposibil să convingi jucători să facă pasul către România. Opțiunile sunt, în realitate, destul de limitate.
- Gabi Glăvan, director scouting Pheonix Rising
{{text}}