Brazilia a construit de-a lungul istoriei unele dintre cele mai spectaculoase echipe ale fotbalului mondial, însă puțini jucători au reușit să transforme terenul într-o scenă așa cum a făcut-o Ronaldinho.
Înainte să fie un Balon de Aur, campion mondial sau idolul care a ridicat în picioare chiar și stadioanele adversarilor, Ronaldinho a fost imaginea unui fotbal diferit. Un fotbal în care improvizația, creativitatea și bucuria păreau mai importante decât orice sistem tactic.
Pentru că povestea lui Ronaldinho este, înainte de orice, o poveste despre libertate. Despre un copil care a dus jocurile de pe străzile Braziliei pe cele mai mari arene ale lumii și care a demonstrat că fotbalul poate fi, în același timp, competiție și spectacol.
Construit pentru spectacol
Ronaldo de Assis Moreira s-a născut pe 21 martie 1980, în Porto Alegre, într-o familie în care fotbalul era omniprezent. Tatăl său, Joao, lucra pe un șantier naval și era fotbalist amator, iar fratele său mai mare, Roberto, era considerat unul dintre marile talente ale Braziliei.
Porecla „Ronaldinho”, adică „micul Ronaldo”, a apărut tocmai pentru că era mereu cel mai mic de pe teren, dar aproape niciodată cel mai ușor de oprit.
Primii pași i-a făcut la Gremio, unde tehnica sa a ieșit imediat la suprafață. În Brazilia, unde fotbalul este deseori privit ca o formă de exprimare, Ronaldinho părea construit pentru spectacol.
A crescut jucând fotbal pe terenuri mici și futsal, acolo unde spațiul redus îl obliga să gândească mai repede, să atingă mingea diferit și să găsească soluții pe care alții nici nu le vedeau.
Viața lui s-a schimbat însă la doar 8 ani, când tatăl i-a murit după un accident petrecut în piscina casei primite de familie după transferul fratelui său la Gremio.
Ani mai târziu, Ronaldinho avea să spună că tatăl său a fost omul care i-a transmis cea mai importantă lecție: să joace fotbal cu bucurie.
Noaptea în care lumea a descoperit magia
Cupa Mondială din 2002 a fost momentul în care Ronaldinho a devenit un fenomen global. Brazilia ajungea în Coreea de Sud și Japonia după o perioadă complicată, dar avea în atac un trio care avea să rămână în istorie: Ronaldo, Rivaldo și Ronaldinho.
La doar 22 de ani, Ronaldinho era cel mai tânăr dintre cei trei, însă avea exact rolul care îl definea: omul care putea rupe cursul unui meci printr-o singură execuție.
Momentul simbolic a venit în sfertul de finală cu Anglia. Mai întâi, a pornit într-o cursă spectaculoasă și i-a oferit pasa decisivă lui Rivaldo, apoi a produs una dintre cele mai discutate faze din istoria Mondialelor.
Dintr-o lovitură liberă aflată la mare distanță de poartă, într-o poziție din care aproape toată lumea aștepta o centrare, Ronaldinho a trimis mingea peste David Seaman și a marcat golul care a eliminat Anglia.
A fost mereu dezbătut dacă a vrut să șuteze sau să centreze, însă imaginea a rămas aceeași: Ronaldinho vedea posibilități pe care ceilalți nu le luau în calcul.
Brazilia avea să câștige acel Mondial, iar copilul care crescuse cu mingea la picior în Porto Alegre devenea campion al lumii.
Aplaudat pe Bernabeu
După titlul mondial, Ronaldinho a ajuns la Barcelona și a devenit simbolul renașterii unui club care căuta din nou drumul spre glorie.
Într-o echipă care avea să pregătească dominația Barcelonei moderne, brazilianul a fost primul mare artist. Driblingurile, pasele fără să privească, execuțiile imposibile și naturalețea cu care controla mingea au transformat fiecare atingere într-un eveniment.
Momentul care definește poate cel mai bine impactul său a venit în 2005, pe Santiago Bernabeu, casa marii rivale Real Madrid.
Ronaldinho a marcat două goluri după acțiuni individuale spectaculoase, iar o parte dintre fanii madrileni s-au ridicat în picioare pentru a-l aplauda. Era un gest aproape imposibil într-o rivalitate atât de puternică.
Pentru câteva secunde, rivalitatea a dispărut, iar spectatorii au recunoscut doar talentul.
În 2005 a câștigat Balonul de Aur, iar în 2006 a cucerit Liga Campionilor cu Barcelona, confirmând perioada în care era considerat cel mai spectaculos fotbalist al planetei.
Geniul și libertatea care l-au definit
Cariera lui Ronaldinho a avut mereu două fețe. Aceeași libertate care l-a făcut unic a fost și motivul pentru care perioada sa de dominație absolută nu a durat la fel de mult ca în cazul altor mari campioni.
Nu a fost fotbalistul construit în jurul obsesiei pentru recorduri sau al perfecțiunii fizice. A fost un jucător al instinctului, al imaginației și al momentelor care rămân în memoria oamenilor.
Într-o eră în care fotbalul a devenit tot mai calculat, Ronaldinho a rămas simbolul ideii că jocul poate fi câștigat și prin fantezie.
Moștenirea lui nu se măsoară doar în trofee, goluri sau statistici, ci în generația de copii care au încercat o pasă fără privire, un dribling inventat pe loc sau o execuție imposibilă pentru simplul motiv că l-au văzut pe Ronaldinho făcând-o primul.
Pentru milioane de oameni, brazilianul nu a fost doar un fotbalist mare. A fost amintirea unei perioade în care fotbalul părea, înainte de orice, un joc.
{{text}}