Cadou nervos

Andy Roddick a ajuns în turul 3 la New York de ziua lui, dar şi a adversarului, Ernests Gulbis, nu înainte de a fi zdrobit o rachetă



S-a trezit faţă în faţă cu o versiune mai tînără a sa. Serviciu puternic, dreaptă mortală, aceeaşi doză de inocenţă care-l făcea şi pe el în urmă cu 5-6 ani să atace, să se bată, să nu cedeze. Roddick contra Gulbis, un american şi un leton, despărţiţi de 6 ani, dar împărţind aceeaşi zi de naştere. "M-a făcut să mă simt ca un puştiulică în primul set. Cînd a bătut însă miezul nopţii, am devenit brusc un tip de 26 de ani", mărturisea Andy după meci.



Nu i-a fost uşor să-şi învingă copia. 3-6, 7-5, 6-2, 7-5 pentru un meci care s-a încheiat la 1:34, ora New York-ului, şi care l-a costat pe american o rachetă ruptă în actul secund şi un car de emoţii. Chiar dacă nu-l mai întîlnise pînă atunci, Roddick ştia că va trebui să înfrunte forţa crudă din jocul lui Gulbis. "Explodează, pur şi simplu, şi atunci nu prea ai ce face. Cantitatea de putere pe care o are este impresionantă", a explicat campionul din 2003. Totuşi, a găsit calea de a-l pune la punct. În primul rînd, greşind mult mai puţin: 21 de erori neforţate faţă de cele 60 ale letonului. Catapultînd cu doi aşi mai mult, 21 comparativ cu 19. Lăsîndu-şi deseori experienţa şi o răbdare dobîndită relativ recent să domine exuberanţa.



Înainte de meci, Andy a ascultat comentarii care-l scoteau din calcul pentru acest US Open. "Lumea crede că n-o să mai fiu pe aici multă vreme. Am auzit că nu eu eram favoritul meciului. M-am cam supărat pentru că, ştiţi, el abia a cîştigat ceva peste jumătate din cît a jucat anul acesta, iar eu am arătat că sînt un jucător decent. În cele din urmă însă, a fost aproape să le arate tuturor că au dreptate", a încheiat Roddick cu un mic rictus ironic. Doar aproape. În ciuda temerilor, americanul merge în turul 3.



31 de victorii a adunat deocamdată Andy Roddick la US Open, începînd din 2001. El a cucerit trofeul în 2003