Ion Țiriac, 87 de ani, unul dintre cei mai bogați români și una dintre cele mai cunoscute personalități din sportul românesc, a copilărit în Brașov. Înainte să devină un important om de afaceri, acesta a avut o carieră remarcabilă în tenis, câștigând Roland Garros la dublu și reprezentând România în Cupa Davis.
În cartierul Șchei din Brașov, se află casa în care a copilărit miliardarul. Astăzi, clădirea cu fațadă verde deschis și gang de acces către o curte interioară comună nu atrage atenția în mod deosebit printre imobilele vechi din centrul istoric al orașului.
FOTO. Cum arată casa unde a copilărit Ion Țiriac
Puțini dintre cei care trec pe aici știu însă că la această adresă și-a petrecut copilăria unul dintre cei mai cunoscuți români ai ultimelor decenii. Țiriac s-a născut și a crescut în Brașov, alături de sora sa, Rodica, într-un apartament cu două camere aflat la parterul casei.
Zona și-a păstrat mare parte din farmecul de odinioară. Strada este îngustă, liniștită și mărginită de case vechi, multe dintre ele construite în stilul specific Brașovului istoric. La numărul 5, o poartă mare din lemn și un gang boltit fac legătura dintre stradă și curtea interioară a imobilului.
Dincolo de poarta din lemn se află și astăzi curtea interioară a imobilului, un spațiu modest care contrastează puternic cu imaginea actuală a lui Țiriac, omul de afaceri care și-a construit un imperiu în domenii precum auto, bancar, imobiliar sau asigurări.
Eu am trăit Al Doilea Război Mondial. Eu îmi aduc aminte avioanele, bombele și toate astea. De asta nu-mi place mie războiul. Mie războiul nu-mi place și de abia aștept ca domnul Trump să le termine pe toate. Însă, nu că a fost grea viața și am pornit de jos.
În anii '50 la început am făcut foame mare. Foame, foame! La cartoful care îl împărțeai pentru prânz și seară. Și nu mint. Între anii '50, când a murit taică-meu, până în '53-'54, ăla era cartoful. Asta era foamea. Foame, foame! Dar te-a întărit foamea aia și te-a făcut să muncești, să nu știu ce, să nu știu cum...
- Ion Țiriac, la „Prietenii lui Ovidiu”, despre chinurile copilăriei
{{text}}