Detalii cutremurătoare. Martor la tragedia cu Radu Mărginean: „E mort, nea Nicu, e mort... A fost cel mai dureros sunet omenesc pe care l-am auzit în astă viață”

Radu Mărginean a decedat marți seară la vârsta de 43 de ani, la baza pe care o avea în proprietate, la ieșirea din Arad spre Zădăreni. Fostul internațional de tineret ar fi căzut și s-a lovit la cap când a vrut să coboare scara dintr-o cameră tehnică, care deservea bazinele cu apă.

Jurnalistul Lucian Dănilă era la baza lui Radu Mărginean, unde juca o miuță cu prietenii. A discutat cu fostul jucător decedat tragic în timp ce se disputa Coasta de Fildeș - Norvegia, la Campionatul Mondial.

Lucian Dănilă a asistat la momentele cumplite în care Radu Mărginean nu a putut fi resuscitat de echipa de intervenție, sub ochii familiei fostului internațional. Jurnalistul precizează că fostul jucător arădean a fost găsit căzut chiar de fiul lui.

El a reconstruit cronologia accidentului tragic, pe site-ul specialarad.ro:

Un martor ocular face cronologia tragediei cu Radu Mărginean

„Am ajuns la ora 20:40, ca-n fiecare marți, la tine la bază ca să joc cu prietenii o miuță și odată coborât din mașină îi spuneam bucuros lui Adi Bizău că «e al nost aici» după ce ți-am văzut mașina parcată.

Nu m-am dus ca de obicei direct la vestiar să mă echipez pentru că venisem echipat de acasă, ca niciodată, astfel că am venit la bar pentru că de când te știu mi-a fost atât de drag să te revăd.

Și ne-am îmbrățișat, cu același drag dintotdeauna, ne-am pus la masă iar nea Nicu, tatăl tău, ne-a spus foarte entuziast că tocmai a dat gol Norvegia. «N-a dat Haaland, Nusa a dat», ne spunea nea Nicu.

«Radule, cine ia Mondialul?», te-am întrebat în timp ce ne uitam la ultimele minute din prima repriză din Norvegia - Coasta de Fildeș. «Mă crezi că n-am văzut niciun meci cap-coadă? Tot frânturi am văzut din ele», mi-ai spus, și nimic nu anunța că acele clipe, acele imagini, sunt ultimele în care ai mai văzut un meci de fotbal, sportul pe care l-ai iubit atât de mult, căruia i-ai dedicat întreaga viață și care te-a răsplătit și el cu atâtea clipe minunate.

„Era 21:25, iar Adi s-a dus și în câteva secunde s-a întors fără nea Nicu, dar vădit șocat: «Îl resuscitează pe Radu. A căzut lângă bazin»”

Ne-am despărțit la 20:57 cu gândul că ne revedem într-o oră și jumătate. Eu am plecat spre terenul sintetic al bazei pe care ai construit-o cu atâtea eforturi. Pe teren era și «Domi», fiul tău iubit. L-am mângâiat pe cap, apoi am început miuța noastră.

Se făcea noapte și, ca niciodată în acești ani de când jucăm acolo, reflectoarele nu funcționau pe o parte a terenului de joc. S-au stins. «Adiiii!», am strigat după Adi Bizău, aflat pe margine, «fugi la nea Nicu și spune-i că nu merge nocturna».

Era 21:25, iar Adi s-a dus și în câteva secunde s-a întors fără nea Nicu, dar vădit șocat: «Îl resuscitează pe Radu. A căzut lângă bazin», a strigat el spre noi toți, iar noi nu realizam nici cine-i Radu, deși numai tu, Radu Mărginean, puteai să fii, și nici treaba cu resuscitatul n-am înțeles-o prea bine. Ca la un semn, am lăsat toți fotbalul și am fugit spre bazin.

Și am văzut cum doi tineri îți aplicau compresii toracice, Radule, iar tu erai întins pe iarbă cu fața deja vineție… Imaginea aia mă va bântui mult timp de acum înainte. Nea Nicu, tatăl tău, a căzut în genunchi lângă un baldachin și prima mea reacție a fost să fug să-l iau în brațe.

Îngâna cuvinte: «nu se poate, nu se poate, nu-mi fă asta, nu-mi fă, Doamne Dumnezeule…». Tensiunea momentului era uriașă și, ca din nimic, o tânără care-ți ținea mâna în timp ce acei tineri încercau să te readucă la viață a strigat: «are puls!».

«Nea Nicu, are puls!», am strigat și eu, cu el în brațele mele, și cu toții am avut un sentiment de ușurare, unul însă care a durat atât de puțin, doar câteva secunde, după care aceiași femeie ne-a spus cu un glas stins că nu ai. Că nu mai ai puls.

„După mai bine de 45 de minute de luptă, personalul medical a oprit compresiile. Iar tu, Radu, n-ai mai răspuns la niciun stimul”

Panica era deja instalată, ambulanța era pe drum și nu mai aveam nimic decât speranță. Când i-am văzut pe doctorul Marius Ozarchevici și pe Adi Vig că preiau ei controlul parcă aveam o siguranță că totul se va termina cu bine. N-a fost… Nimic n-a mai fost bine.

După mai bine de 45 de minute de luptă, personalul medical a oprit compresiile. Iar tu, Radu, n-ai mai răspuns la niciun stimul. Nea Nicu, aflat la 3 metri de mine, mă întreba disperat: «Lucicăăă, ce zic doctorii?» A păstrat distanța de locul unde erai căzut, Radule, pentru că nu putea privi cum te stingi.

Refuza să vadă asta… N-am putut să zic nimic vreme de câteva secunde bune, după care am izbucnit în plâns și am spus: «e mort, nea Nicu, e mort…»

Urletul său ulterior a fost cel mai dureros sunet omenesc pe care l-am auzit în astă viață. Durerea tatălui care asista neputincios la moartea fiului său, fiul pe care l-a iubit atât de mult și al cărui sprijin a fost întreaga lui viață, din acea zi de 3 ianuarie 1983 când te-ai născut, Radule, și până-n această seară.

„Apoi am aflat că cel care te-a găsit, Radule, în acea cameră subpământeană, a fost chiar copilul tău, Dominic”

Ne-a dărâmat pe toți acel moment, băieții prezenți stăteau în genunchi și plângeau în hohote, cu mâinile-n cap, deznădăjduiți, în timp ce câteva femei implorau echipa medicală să nu se oprească: «Faceți ceva, vă rugăăăăm! Aduceți-l înapoi, vă rugăăăăăm!» Dar tu, Radu, nu mai răspundeai… 43 de ani, Radule, doar 43 de ani, atât ai stat cu noi.

Teo, soția ta, era mută, mută de-a dreptul. Unda de șoc a lăsat-o fără glas și fără lacrimi. Privea-n gol, se plimba fără țintă cu mâinile împerecheate și nu putea realiza ce se întâmplă cu omul care cu doar câteva minute îi ținea mâinile în palme.

Apoi am aflat că cel care te-a găsit, Radule, în acea cameră subpământeană, a fost chiar copilul tău, Dominic. Atât de trist, atât de crud și de dureros…”.

Radu Mărginean a jucat de 8 ori pentru România U21, în perioada 2003-2005. Fost mijlocaș defensiv, a făcut parte din generația lui Pleșan, Tamaș, Mitea, Galamaz, Maftei, Daniel Niculae, Moți.

Mesaje de condoleanțe după dispariția prematură a lui Radu Mărginean:

Federația Română de Fotbal regretă dispariția, la vârsta de 43 de ani, a fostului internațional de juniori și tineret, Radu Mărginean.

Fost mijlocaș la UTA Arad, Bihor Oradea, CFR Cluj și Gloria Bistrița, Mărginean a adunat peste 130 de meciuri în prima ligă.

El a evoluat pentru România U21 în perioada 2003-2005 și are aproape 20 de partide pentru naționalele de juniori și tineret.

Federația Română de Fotbal transmite condoleanțe familiei și celor apropiați. Dumnezeu să îl odihnească în pace!



- Comunicat FRF

El se ocupa și de echipele U18, U17 ale noastre, deci tragedia a lovit tot clubul, pe toți cei care l-am cunoscut, fiindcă era un băiat extraordinar. Ne intersectam în club, aveam ședințe periodice. Și pentru noi e ceva de neimaginat, nu ne vine să credem. Te lasă genunchii.



- Claudiu Drăgan, scouter UTA

În această seară, familia utistă a primit o veste dureroasă. Radu Mărginean, fost jucător al UTA-ei și unul dintre cei mai apreciați fotbaliști arădeni ai generației sale, a încetat din viață la vârsta de doar 43 de ani. Radu Mărginean a făcut parte din una dintre cele mai talentate generații de fotbaliști arădeni de după 1989 și a avut un rol important în echipa UTA-ei care a obținut promovarea pe prima scenă, în 2002.

Internațional de tineret al României, Radu a avut o carieră importantă în fotbalul românesc, bifând peste 200 de apariții în Liga 1 pentru UTA, FC Bihor, CFR Cluj și Gloria Bistrița.După încheierea carierei de jucător, a rămas aproape de clubul nostru, activând ca antrenor în cadrul Academiei UTA și contribuind la formarea noilor generații de fotbaliști.

Gândurile noastre sunt alături de familia și prietenii lui Radu Mărginean. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

- UTA Arad