Leii din Atlas nu aleargă după pradă, o așteaptă » De ce Marocul începe să sperie Mondialul

La pauza meciului cu Canada, când scorul de 0-0 reflecta mai mult energia risipită a adversarilor decât autoritatea Marocului, puțini ar fi crezut că echipa lui Mohamed Ouahbi se va impune cu un 3-0 atât de curat. Și totuși s-a întâmplat.

Africanii au suportat presiunea, au acceptat momentele proaste și au așteptat cu o răbdare „rece” clipa în care adversarul începe să creadă că are total meciul în mână.

• Azzedine Ounahi (50', 82'), cu o dublă, și Soufiane Rahimi (90+8), în prelungirile partidei, au fost marcatorii formației care se pregătește de sferturi.

• „Totu-i tactica” este un proiect GSP care își propune să analizeze modul în care antrenorii aleg să abordeze tactic partidele-cheie. Pentru a determina cele mai importante date, ne folosim de platforma Wyscout, care oferă parametri și informații relevante colectate de 250 de experți din toată lumea.

Maroc, o echipă a momentelor

Marocul este o altfel de echipă pentru că nu are nevoie să câștige toate capitolele unui duel pentru a-l câștiga, iar acest aspect a fost perfect vizibil în fața Canadei, unde volumul a fost de partea nord-americanilor. Africanii au transformat economia ofensivă într-o lecție de eficiență, marcând de trei ori dintr-un total de cinci șuturi, din care patru pe poartă.

Jocul practicat astăzi nu este doar o continuare romantică a semifinalei din 2022. În ciuda unei schimbări masive de generație, naționala nord-africană este, în acest moment, o echipă de turneu, construită pe rezistență, pe inteligența momentelor și pe un nucleu de jucători crescuți sau formați în fotbalul european, care au învățat ritmul marilor meciuri, intensitatea duelurilor și arta de a rămâne în viață atunci când adversarul pare mai proaspăt, mai agresiv și mai prezent.

41de acțiuni de atac, 11 cornere și 20 de posesii în careul advers a înregistrat Canada, în timp ce Marocul a bifat 22 de acțiuni de atac, un singur corner și numai 6 posesii ajunse în zona de penalty. Eficiența Canadei, în alte cuvinte.

De partea cealaltă, Canada (4-4-2) a presat excelent în prima parte, a împins linia marocană înapoi și a creat senzația că poate controla jocul prin tempo ridicat, dovadă fiind raportul dezechilibrat al ocaziilor din intervalul 1'-45': 4-0.

Schema care a deschis cușca

Primul gol a fost momentul în care Leii din Atlas au ieșit din logica rezistenței și au intrat în logica pedepsei. Reprezentativa lui Ouahbi s-a bazat pe o fază fixă lucrată, în care Neil El Aynaoui a atacat spațiul doar pentru a atrage după el marcajul și a crea culoarul prin care Azzedine Ounahi urma să șuteze, după ce Achraf Hakimi a livrat simplu, la nivelul solului. Mijlocașul ofensiv a finalizat curat.

A fost și clipa în care Canada și-a pierdut forma defensivă, adversara sa demonstrând că maturitatea tactică nu înseamnă doar bloc compact, dueluri câștigate și tranziții, ci și capacitatea de a produce detalii pregătite, pentru că așteparea inspirației fragilizează.

După 1-0, Canada a fost obligată să iasă mai sus, să urce liniile, să riște mai mult și să lase exact spațiile pe care Marocul (4-2-3-1) le aștepta, iar al doilea gol, venit pe contraatac, a confirmat diferența dintre o echipă care aleargă după rezultat și una care simte când adversarul începe să se întindă prea mult.

Aceasta este și lecția cea mai importantă pe care Franța, oponenta din sferturi, va trebui să o învețe rapid. Împotriva Marocului, faptul că domini o repriză nu înseamnă că ai controlul, iar faptul că îl împingi jos nu înseamnă că l-ai făcut vulnerabil. Leii din Atlas nu mușcă neapărat primii, ci mușcă atunci când adversarul respiră greu, când pressingul se rarefiază, iar fundașii laterali urcă prea sus.

4din 4 centrări precise a avut Marocul, în timp ce Canada, deși a atacat mult mai des, a reușit doar 5 din 19, încă o dovadă că nord-africanii au avut calitatea de partea lor.

Bounou este și el un argument de viitor

Într-un turneu eliminatoriu, unde meciurile se pot rupe dintr-o fază fixă sau dintr-o serie de penalty-uri, Marocul mai are un avantaj greu de cuantificat: Yassine Bounou, un portar care impresionează prin modul neconvențional în care își caută soluțiile.

Tehnica lui de la penalty-uri, cu acea tendință de a rămâne în picioare mai mult decât portarii clasici, aproape ca în futsal, nu este neapărat un standard nou, dar este un semn al unei echipe care acceptă experimentul, calculul și surpriza ca arme legitime într-un turneu în care diferențele sunt tot mai mici.

• Bounou a încheiat partida cu trei parade la tot atâtea șuturi cadrate ale Canadei, dintre care două intervenții reflex, iar în construcție a avut 41 de pase, 36 dintre ele precise (88%), primind de 30 de ori mingea înapoi de la coechipieri pentru a participa la ieșirea de sub presiunea adversă.

Sfertul cu Cocoșul galic nu va fi doar o ciocnire între una dintre cele mai eficiente echipe de turneu și una dintre marile favorite ale competiției, ci și un duel fantastic al portarilor, pentru că Yassine Bounou și Mike Maignan reprezintă două figuri modelate diferit între buturi: marocanul, mai intuitiv, mai teatral și mai greu de citit, iar francezul, mai exploziv, mai sobru și mai construit pe reflexul scurt.

Marocul nu este cea mai spectaculoasă echipă de la acest Mondial și poate că nici nu își propune, dar este una dintre cele mai incomode, pentru că a învățat să câștige și când nu domină, să sufere fără să se destrame și să transforme puținele secvențe bune în lovituri decisive, iar pentru formațiile care răvnesc la trofeu, acesta este exact tipul de adversar care nu sperie prin ce arată, ci prin ce ascunde până când este prea târziu.

Am încercat să le explic jucătorilor că acesta este Campionatul Mondial, iar asta înseamnă că vor exista momente dificile. Ceea ce contează este ca, atunci când nu suntem la cel mai bun nivel, să fim rezilienți. Prima repriză a fost foarte intensă. Au fost câteva ajustări pe care trebuia să le facem la pauză. Nu ne-am schimbat identitatea și nici filosofia de joc, însă a trebuit să ne folosim mijlocașii și pe Bounou pentru a opri pressing-ul.

- Mohamed Ouahbi, selecționer Maroc

Cifrele partidei Canada - Maroc

Aș prefera să fim noi. Oricât de bun este Marocul, aș prefera să fim noi. Sunt extrem de mândru de băieții mei. Am mers după meci, am încercat să-l câștigăm. Acum suferim, dar nu aș putea fi mai mândru. Mulțumesc, Canada!

- Jesse Marsch, selecționerul Canadei