Se împlinesc 20 de ani de la Mondialul Italiei » 3 povești neștiute din spatele succesului Squadrei Azzurra

Au trecut 20 de ani de la noaptea de la Berlin, în care Italia a ridicat deasupra capului cel de-al patrulea trofeu mondial din istoria sa. Dincolo de lovitura de cap a lui Zinedine Zidane, de paradele lui Gianluigi Buffon sau de penalty-ul executat de Francesco Totti într-un cor de fluierături, acel turneu a rămas în memoria suporterilor ca una dintre cele mai intense povești din istoria fotbalului italian.

Mai puțin cunoscut este însă ce s-a întâmplat dincolo de teren. În timp ce întreaga Italie era zguduită de scandalul Calciopoli, iar presa scria zilnic despre anchete, retrogradări și posibile arestări, vestiarul lui Marcello Lippi și-a construit o stare de spirit aparte, din care, două decenii mai târziu, foștii campioni mondiali continuă să dezvăluie episoade necunoscute până acum.

„Mergem toți la închisoare, dar întâi câștigăm Mondialul”

Una dintre imaginile cele mai puternice ale acelui turneu nu vine dintr-un meci, ci din interiorul lotului, acolo unde, potrivit amintirilor depănate de Marco Materazzi, jucătorii Italiei au transformat presiunea uriașă a scandalului Calciopoli într-o formă de umor negru și de solidaritate, glumind între ei că „merg toți la închisoare, dar întâi câștigă Mondialul”, o replică pe care, privită de la distanță, o poți citi și ca pe un reflex de apărare, și ca pe o declarație de război, fiindcă Italia din 2006 a jucat în mijlocul ei.

Cu jucători care primeau zilnic vești despre anchete, cluburi amenințate și un fotbal italian zguduit din temelii, dar care, în cantonament, au folosit tocmai acel haos ca să se strângă unii lângă alții. Gattuso a dezvăluit, ani mai târziu, faptul că scandalul a unit grupul.

Ne-am dat seama că deveniserăm un buncăr fără nicio fisură. Când au apărut solicitările procurorului Palazzi, înaintea semifinalei cu Germania, toți am gândit același lucru, iar unii au spus-o cu voce tare: «Poate să sape cât vrea, poate să vină aici și să ne spună că după Mondial mergem toți la închisoare. Între timp, hai să câștigăm Cupa Mondială!».

- Marco Materazzi, fost fundaș

Lippi a întrerupt discursul președintelui Italiei

Un alt episod rămas în zona poveștilor de vestiar îl are în centru pe Marcello Lippi, selecționerul care a condus acel grup cu o autoritate rar întâlnită, dar și cu un simț perfect al momentului. În ziua finalei, Giorgio Napolitano, președintele Italiei, a mers la Berlin să le transmită jucătorilor un mesaj de încurajare, într-un cadru oficial, însă Lippi a simțit că simpla prezență a șefului statului putea, fără să vrea, să transforme finala într-o sărbătoare anticipată, într-un moment de felicitări pentru parcurs, astfel că selecționerul a intervenit.

După discursul președintelui, Lippi a mutat imediat sensul momentului: „Președintele nu a venit aici ca să vă felicite pentru că ați ajuns în finală. A venit să vă felicite pentru că veți câștiga Campionatul Mondial”.

Del Piero, singurul care a dormit înaintea finalei

Poate cea mai umană poveste dinaintea finalei este cea spusă de Francesco Totti, care a scris, în autobiografia sa, că în noaptea dinaintea meciului cu Franța, aproape nimeni din lotul Italiei nu a dormit, pentru că tensiunea era prea mare.

Căpitanul Romei spune că a bătut la ușa lui Gattuso, iar unii colegi se jucau pe PlayStation, alții cărți, Perrotta încerca să citească fără să se poată concentra, iar Buffon studia executanții de penalty ai Franței, pentru ca mai apoi să spună că a uitat aproape tot până dimineață. Totodată, Materazzi, incapabil să stea locului, s-ar fi ridicat la 5:00 dimineața din pat ca să alerge.

În toată această neliniște, singurul care ar fi dormit cu adevărat a fost Alessandro Del Piero. A stat cu colegii până spre ora două dimineața, iar apoi s-a ridicat și le-a spus: „Băieți, eu sunt obișnuit cu finalele. Mă duc să dorm.”