Cronometrul care o înghesuie pe FCSB și zidul ridicat de cluburile noastre ca să pitească incompetența.
FCSB a plănuit să restructureze lotul în această vară, după rușinea suferită sezonul anterior, când campioana din 2024 și 2025 a jucat în play-out. Momentan, roș-albaștrii mută încet: a venit un fundaș dreapta din liga a 3-a franceză și se pregătesc să semneze cu fostul dinamovist Eddy Gnahore.
Legitimarea lui Gnahore e și un viraj brusc spre ce cunoaștem, biasul familiarității, deși FCSB anunța în primăvară că va recruta, după modelul Craiova, mai mulți jucători cu un pașaport diferit.
„De ce să nu paștem iarba pe care o cunoaștem?”, astfel argumenta patronul roș-albaștrilor interesul pentru mijlocașul francez de 32 de ani.
Asta e o amenințare!
Superliga se reia peste 4 zile, vineri, când intră și FCSB în competiție. Adică în mai puțin de o săptămână, lui Gigi Becali i se va reînnoi automat abonamentul premium la alimentația animalelor rumegătoare. Iarba pe care o cunoaște.
Pe măsură ce discuțiile cu francezi, belgieni, sârbi întreținute de Mihai Stoica trenează, instinctul patronului FCSB de a completa un lot subțire va trece pe steroizi. De ce să mai mizeze pe un atacant trufaș din Ligue 2 crescut de PSG când Guțea de la FC Voluntari marchează o „dublă” cu FC Botoșani?
Președintele Consiliului de Administrație de la FCSB devine furios în emisiuni pe subiectul achizițiilor, e sătul de întrebările utile de la moderatori și indignat de reproșurile din online ale suporterilor. MM asigură că echipa va avea până la urmă fotbaliști noi, și așa va fi. Fereastra se închide la 7 septembrie, timp este.
Doar că e foarte probabil ca Mihai Stoica să fi ratat trenul. Fereastra se micșorează în fiecare zi, mentalitatea de penurie apare, iar magnetul unei serii de rezultate slabe atrage inevitabil la FCSB transferuri din soiul Kiki, Alhassan, Gheorghiță. Nume văzute sâmbătă și transferate duminică.
Deconectată de mulți ani de la fotbalul modern, cu relațiile externe prăfuite, FCSB e legată și cu lanțurile alibiului. Mai bine să-și rupă capul șeful cu opțiunile alese de el din Superliga decât să riște ceilalți oameni din club cu fotbaliști scumpi și necunoscuți de afară.
Cât adevăr, câtă nepricepere?
Hitul verii în fotbalul românesc are următorul refren: „Jucătorii buni nu vin acum la noi, așteptăm august-septembrie”. Parțial adevărat, parțial pretext.
Cine nu joacă în cupele europene - Dinamo, Rapid - își permite moftul de a aștepta. Liga 1 e un campionat lung și răbdător. Și iarna se schimbă destine, play-off-ul și play-out-ul sunt butoane de restart. „Se joacă pe 4 anotimpuri, începem la 40 de grade. Se face vinul, pastrama, vine gheața, ne dăm cu patinele, vin ghioceii”, cum spune Pancu.
Dar până la patine și ghiocei, Universitatea Craiova, U Cluj, CFR Cluj și FCSB au „decisive” europene în fiecare săptămână. Acum. Ele nu pot aștepta. Ori transferă repede și inspirat, ori se frâng în preliminarii și se ascund în spatele incompetenței de a-și fi dezvoltat în timp cluburi suficient de atractive pentru fotbaliștii valoroși cu telefoane deschise și în iunie.
Altminteri, niciun manager nu e angajat să afirme că nu are soluții și bani.
Jucătorii buni ar veni și azi în România. Nu au unde și de ce, iar asta e boala cluburilor cu bugete ca în 2010 și departamente de scouting putrezite.
{{text}}