Cum a trecut antrenorul echipei U17 a lui CSM București peste un diagnostic grav în drumul său spre o carieră neașteptată: „Cel mai mare bine din viața mea”

În urmă cu mai bine de o lună, Alex Moise (25 de ani), antrenorul echipei U17 a CSM București, și-a condus elevele spre finala Ligii Campionilor, acolo unde au fost învinse de Debrecen, scor 39-41, la capătul unui meci incredibil. Povestea tânărului tehnician român a atras atenția Federației Internaționale de Handbal, care i-a dedicat un material pe site-ul oficial.

CSM București a jucat impresionant la EHF Youth Club Trophy, reușind să se califice în finala de la Budapesta, după o victorie fabuloasă cu Gyor, grație unei revenire de poveste: 41-39. Duelul cu Debrecen pentru aur a avut și el nevoie de prelungiri, dar „tigroaicele” nu au mai putut să producă încă o minune și au pierdut cu 39-41.

La turneul din Budapesta, echipa U17 a CSM București a fost condusă de Alex Moise, un antrenor în vârstă de 25 de ani. Mama lui, Maria Iorgu, care a jucat pentru România la Campionatul Mondial din 1997, i-a insuflat fiului ei dragostea pentru handbal, iar el a crezut că este menit să joace handbal.

„Îmi amintesc că, atunci când eram mic, mergeam la antrenamentele mamei mele, când încă era jucătoare, așa că nu am avut de ales decât să joc handbal cu ea. Mi-a plăcut destul de mult, așa că am început să văd despre ce este vorba în handbal, și de acolo a venit pasiunea mea”, a dezvăluit Moise.

Alex Moise, diagnosticat cu SAF: „Am descoperit că am o boală autoimună foarte rară”

Însă, la 18 ani, Alex a fost diagnosticat cu sindrom antifosfolipidic, adesea numit SAF, care e o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar creează anticorpi ce fac sângele să se coaguleze mai ușor decât în mod normal. Aceste cheaguri în vene sau artere pot duce la tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară, accident vascular cerebral sau atac de cord.

„A fost foarte greu, pentru că am avut o situație specială. Am fost examinat de medici și am descoperit că am o boală autoimună foarte rară. M-am oprit din a juca handbal la acel moment și am fost foarte dezamăgit. Dar, cu anii care au trecut și cu ceea ce mi se întâmplă acum, cred că ceea ce părea rău la vremea respectivă a fost, de fapt, cel mai mare bine din viața mea, pentru că m-a adus pe drumul pe care sunt acum. Fără acea problemă de sănătate, probabil că nu aș fi fost în poziția în care mă aflu astăzi”, a explicat Moise.

Prin urmare, Alex s-a văzut nevoit să renunțe la cariera de sportiv și a urmat o perioadă în care nu a mai vrut să audă de handbal.

„Am avut aproximativ un an și jumătate în care nu am vrut să aud nimic despre handbal, despre sport, despre nimic. Am studiat afaceri și turism, iar după câteva săptămâni mi-am dat seama că, dacă voiam să fac ceva în viață, trebuia să fie ceva legat de handbal. Era singurul lucru pe care știam să-l fac, lucrul pe care îl înțelegeam cel mai bine. Așa că am renunțat și m-am înscris la Facultatea de Sport, pe care am și terminat-o”, a recunoscut Moise, citat de ihf.info.

El a decis să se întoarcă în handbal, însă nu ca jucător, ci ca antrenor. Alexandru și-a găsit rapid pasiunea pentru antrenorat și a urmat un lung proces de dezvoltare și învățare. El a preluat o echipă de junioare a lui CSM București și a dus-o, după 4 ani, în finala EHF Youth Club Trophy.

Alex Moise, despre nebunia meseriei: „Este un proces obsesiv”

„Pentru mine, este un proces obsesiv. Trebuie să încerci să absorbi orice tip de informație posibilă, care, din fericire, este acum disponibilă foarte rapid. Există multe situații pe internet, cursuri, exerciții și lucruri din care poți învăța. Te poți perfecționa la fiecare antrenament, în fiecare weekend și, cumva, cu fiecare săptămână petrecută ca tânăr antrenor, realizezi că acumulezi experiența necesară pentru a ști dacă un exercițiu este potrivit pentru a preda o anumită idee, sau dacă ai nevoie de o altă abordare pedagogică, dacă trebuie să schimbi modul în care vorbești cu un copil și așa mai departe”, a spus Alex, care e de părere că e nevoie de un soi de nebunie pentru a face meseria asta.

Cum definește nebunia? „Disperarea de a căuta fiecare detaliu în orice găsești pe internet, în orice carte pe care o poți citi, sau de a fi extraordinar de curios, de a vorbi cu toată lumea, de a încerca să absorbi și să înveți ceva de la fiecare, de a pune tot felul de întrebări chiar dacă pari prost și de a înțelege cum funcționează mecanismul pentru a deveni un antrenor de succes. După aceea, îl adaptezi la propriile valori, la propriile principii, la propriile emoții și creezi antrenorul care vrei să devii la început de drum”, a precizat el.

Alex Moise e inspirat de Helle Thomsen și îl consideră pe Adrian Vasile drept un mentor. El e de părere că handbalul a devenit un joc extrem de fizic, care trebuie jucat la un ritm ridicat, intens, cu o tranziție extraordinar de rapidă.

„Trebuie să știi cum funcționează fiecare persoană cu care lucrezi și nu este un domeniu ușor în care să activezi zi de zi, pentru că este foarte solicitant. Trebuie să te adaptezi mereu la mulți factori și, fără acea pasiune care te împinge înainte, cred că ar fi foarte dificil. Chiar trebuie să fii puțin nebun să faci meseria asta, mai ales cu copiii, unde este foarte greu. Este, de asemenea, diferit față de lucrul cu seniorii, pentru că modelezi jucători, îi înveți ABC-ul pe care îl vor folosi mai târziu la nivel de seniori”, a precizat Moise.

„Am un vis și cred că acesta este un vis pentru antrenorii tineri. Dar, în acest moment, sunt foarte mulțumit de ceea ce fac și cred că sunt pe drumul cel bun. Trebuie doar să continui, să rămân concentrat și să evit greșelile”, a concluzionat el.