Cealaltă față a lui Dinamo » Cum a devorat-o Nuno Campos pe Universitatea Craiova

Până la meciul cu Universitatea Craiova, fotbalul lui Nuno Campos fusese doar pe jumătate descoperit, pentru că debutul de la Ploiești nu i-a oferit deloc șansa de a vedea cum reacționează echipa după ce trece în avantaj. Dinamo a alergat aproape tot meciul după egalare și a sacrificat organizarea tactică. La o săptămână distanță, partida de pe Arcul de Triumf schimbă complet perspectiva și arată, pentru prima dată, cealaltă față a noului Dinamo.

Golul lui Alberto Soro, venit în minutul 8, a oferit ocazia perfectă pentru a observa cum gestionează echipa momentele fără minge și cum încearcă să transforme fiecare recuperare într-o oportunitate de a marca.

Contextul nu a fost deloc simplu. Duelul a fost unul foarte fragmentat, de multe ori de intervențiile VAR. Verificările lungi au transformat meciul într-o succesiune de episoade, dar tocmai într-un asemenea cadru s-a văzut cel mai bine la ce nivel se află coerența dinamovistă. După fiecare întrerupere, echipa a reluat jocul identic, cu aceeași intenție de a împinge adversarul spre eroare.

• Soro (8'), Musi (29'), Pop (59'), Cîrjan (76') și Pascual (90+2) au fost marcatorii lui Dinamo. De partea cealaltă, Nsimba a înscris golul de onoare, în startul reprizei secunde, în care oltenii au evoluat în inferioritate numerică.

• „Totu-i tactica” este un proiect GSP care își propune să analizeze modul în care antrenorii aleg să abordeze tactic partidele-cheie. Pentru a determina cele mai importante date, ne folosim de platforma Wyscout, care oferă parametri și informații relevante colectate de 250 de experți din toată lumea.

Pressing-ul a devorat vulnerabilitatea în Dinamo - Universitatea Craiova

Scorul de 5-1 poate crea impresia unei dominații totale, însă raportul Wyscout spune o poveste mult mai interesantă. Universitatea Craiova, inițial în 3-4-3 și 4-4-1 după eliminarea lui Badelj, a avut mai mult mingea, a completat mai multe pase și a petrecut mai mult timp în posesie.

Adevărata diferență nu s-a făcut la capitolul control al mingii, ci la modul în care cele două echipe au folosit-o. Craiova a circulat balonul mai mult, Dinamo l-a folosit mai bine.

Încă din primele minute, s-a văzut că Dinamo nu încearcă să monopolizeze mingea, ci presează pentru a se pune în situații favorabile. În 4-4-2, Nuno Campos a pus în aplicare un joc cu orientare centrală și cu foarte puține acțiuni construite pe benzi, la capătul căruia Alexandru Musi și Alexandru Pop, unul lângă celălalt, au format perechea de recuperare.

Când unul dintre ei a ieșit asupra purtătorului de balon, celălalt a închis imediat linia de pasă, în timp ce, în spatele lor, mijlocașii au încercat tot timpul să comprime spațiul.

Golul de 2-0 a ilustrat cel mai bine acest concept. Armstrong a insistat excelent la eroarea lui Webster și a profitat de ezitarea fundașului Craiovei, pentru ca apoi să-i paseze decisiv lui Musi, aflat într-o cursă de neînțeles dacă nu am fi văzut urmarea.

422pase a încercat Universitatea Craiova, cu 51 mai multe decât Dinamo. Totuși, diferența s-a făcut în ultimii metri.

Dinamo a urmărit erorile tot meciul, a forțat adversarul să joace o minge pe care nu și-o dorea. Ar fi nedrept ca întreaga fază să fie redusă la eroarea fundașului stânga. Webster a evoluat în circumstanțe dificile. S-a accidentat încă din primul minut, a încercat să continue și s-a văzut că mobilitatea i-a fost afectată.

În plus, profilul lui nu este acela al unui fundaș care domină duelurile individuale. Din acest motiv, compensează prin poziționare și anticipație, iar atunci când intensitatea fizică îi scade, vulnerabilitățile ies imediat la suprafață. În fața unui pressing atât de agresiv, seara lui s-a transformat într-un coșmar.

Universitatea Craiova a ajuns de 54 de ori în jumătatea adversă, exact la fel ca Dinamo. Doar că traseele s-au oprit diferit.

• „Câinii” au transformat 17 posesii în pătrunderi în careu, în timp ce oltenii au reușit doar 8. Nu construcția a fost decisivă, ci ultimii douăzeci de metri, unde jucătorii lui Campos au produs enorm.

Lusitanul pare să urmărească un alt tip de superioritate. Nu îl interesează neapărat să câștige spațiu, ci să adune cât mai mulți oameni în jurul mingii și să oblige adversarul să ia decizii într-o zonă aglomerată.

Poate cea mai surprinzătoare statistică a serii întărește și mai mult această idee. Dinamo a pierdut duelurile totale, a pierdut duelurile ofensive, duelurile defensive și chiar duelurile aeriene, unde raportul a fost categoric, 28% la 72% în favoarea Craiovei.

Dinamo a acceptat să piardă multe dueluri pentru a câștiga ceea ce a contat cu adevărat: locul în care s-au disputat ele.

26:21a fost timpul efectiv de posesie al oltenilor, comparativ cu 24 de minute și 29 de secunde pentru Dinamo. Izolate, cifrele indică un control al ritmului din partea echipei lui Filipe Coelho. Analiza jocului arată că posesia și controlul au fost două lucruri diferite.

E o problemă cu Cătălin Cîrjan

Dacă primul capitol a tratat despre ce a funcționat în planul lui Nuno Campos, următorul ridică o întrebare incomodă.

Mutarea lui Cătălin Cîrjan în banda stângă schimbă aproape complet profilul fotbalistului. În sezonul trecut, a fost principalul punct de legătură dintre mijloc și atac pentru că primea mingea în zone centrale, avea libertatea să se întoarcă spre poartă și dicta direcția atacurilor.

În noul sistem, libertatea sa e limitată. De multe ori a rămas izolat lângă tușă, iar influența asupra construcției a scăzut vizibil.

Dinamo nu mai caută benzile. Dimpotrivă, aproape toate atacurile importante au fost orientate prin centru. Armstrong a intrat constant în interior, Alexandru Pop a coborât între linii, Musi a atacat spațiile dintre fundașii centrali, iar Alberto Soro și Mărginean au încercat să lege cât mai repede jocul pe verticală.

Într-o asemenea structură, extrema stângă rămâne în afara circuitului.

După aproape 70 de minute de absență în joc, Cîrjan a abandonat pentru câteva secunde poziția fixă din stânga și a venit în zona centrală, de unde a expediat șutul care l-a întins serios pe Sava.

Câteva minute mai târziu a înscris din penalty, iar impresia generală s-a schimbat instantaneu.

Raportul Wyscout întărește această impresie. Cîrjan a încheiat partida cu 44 de pase, dintre care doar 24 au fost precise, adică o acuratețe de 55%, una dintre cele mai scăzute dintre titularii lui Dinamo. Totodată, a câștigat doar 7 din cele 15 dueluri în care a fost implicat,

Nu este o critică la adresa lui Cîrjan, ci mai degrabă o observație despre sistem. Nuno Campos îi cere cu totul altceva decât îi cerea Zeljko Kopic.

Așa apare una dintre provocările următoarelor etape. Fie căpitanul va trebui să găsească modalități prin care să intre mai des în joc fără să dezechilibreze așezarea, fie Nuno Campos va adapta anumite principii pentru a readuce în prim-plan cel mai creativ jucător al lotului.

10,6a fost PPDA-ul gazdelor pe durata întregului meci, sensibil mai bun decât 15,8 al Universității Craiova. Ruptura a devenit și mai clară după pauză. Dacă în prima repriză valorile au fost apropiate, 14,3 pentru alb-roșii și 11,6 pentru Craiova, în partea secundă dinamoviștii au coborât la 8,3, în timp ce oltenii au urcat până la 27,8. Cu alte cuvinte, după eliminarea lui Badelj, „câinii” nu au făcut pasul înapoi.

• PPDA măsoară intensitatea pressing-ului, indicând câte pase îi permiți adversarului înainte de o acțiune defensivă. Cu cât valoarea este mai mică, cu atât pressing-ul este mai agresiv.

Și o întrebare care îl va urmări pe Nuno Campos

Primele două etape au conturat deja una dintre abordările fixe ale noului antrenor. Dinamo presează cu doi atacanți și acesta este un principiu de bază. Musi și Pop nu au împărțit doar spațiul din fața porții, ci și responsabilitatea recuperării. Se poate spune, așadar, că ei devin primii fundași ai echipei.

Cazul lui Pop relevă cel mai bine ce vrea Campos. Dincolo de golul marcat, atacantul a avut un meci matur, în care a coborât constant între linii pentru a lega jocul, a deschis zone pentru colegi. De multe ori, contribuția lui a fost mai importantă fără minge decât cu ea. Exact aici pare să se afle una dintre cerințele fundamentale ale antrenorului portughez, vârful nu mai este doar omul care finalizează, ci primul care declanșează apărarea.

Bucureștenii nu au construit mai multe atacuri decât Universitatea Craiova și nici nu a avut posesia de partea sa. În schimb, a reușit să transforme mult mai eficient momentele în care a recuperat mingea. Deși ambele echipe au ajuns de 54 de ori în jumătatea adversă, dinamoviștii au pătruns în careu de 17 ori, iar Craiova a făcut-o doar de 8.

25pase în careu a încercat Universitatea Craiova, cu zece mai multe decât Dinamo. Totuși, precizia a făcut diferența: oltenii au avut doar 32% reușită, dinamoviștii au ajuns la 67%.

Prin urmare, se naște și întrebarea care poate defini sezonul lui Dinamo. Cât timp poate fi susținut un asemenea efort?

Pressingul cu doi atacanți produce beneficii evidente. Îi obligă pe fundașii adverși să joace sub presiune, scurtează distanța până la poarta adversă și transformă recuperările în ocazii aproape instantanee. Costul este însă unul uriaș. Fiecare sprint fără minge înseamnă mai puține resurse în momentul în care apare ocazia de gol.

Desigur, sezonul abia a început, iar intensitatea poate fi dusă. Întrebarea este dacă aceeași intensitate va putea fi menținută și spre finalul anului, atunci când se vor aduna minutele, accidentările, suspendările și terenurile grele.

Va avea echipa soluții de pe bancă pentru a păstra același nivel de agresivitate?

E o situație la care este prea devreme să răspundem. Poate că aici se află și prima mare intuiție a lui Nuno Campos. Avem un campionat în care construcția produce prea multe erori pentru ca un pressing coordonat cu doi oameni să nu funcționeze. Și poate că avem prea puțini atacanți decisivi pentru a ne permite luxul de a juca doar cu unul.

Dinamo ridică o întrebare interesantă: nu cumva fotbalul românesc ar avea mai mult de câștigat dacă mai multe echipe ar începe cu doi atacanți?

A fost un meci fantastic al echipei noastre, chiar dacă un pic mai târziu cu o săptămână, fiindcă am fi meritat să câștigăm și la Ploiești, cu Petrolul. Am învins Craiova, meritat, dar meritam și etapa trecută. Așa cum n-am făcut ceva rău săptămâna trecută ca să pierdem, nici acum n-a fost tot top ca să câștigăm. Trebuie să fim echilibrați, să muncim la lucrurile care nu sunt chiar atât de bune. Să continuăm să facem lucrurile bune pe care le-am făcut în această victorie.

- Nuno Campos, antrenor Dinamo

Cifrele meciului Dinamo - Craiova

Cred că n-am început bine jocul. Am primit două goluri și ne-am pierdut focusul contra adversarului. După ce am primit și cartonașul roșu, am avut ocazii, dar n-am înscris. În 10 a fost mult mai greu decât în 11, dar am început repriza a doua bine, am înscris rapid, însă din nou am ratat. Am primit trei goluri din faze fixe și avem multe lucruri de îmbunătățit și să fim echilibrați. Suntem campioni, dar nu e de ajuns, trebuie să facem mai bine și îmi cer scuze suporterilor. Merită mai mult din partea noastră.

- Filipe Coelho, antrenor Universitatea Craiova