Cristi Săpunaru: “SCUZAŢI-NE!”

Fundaşul celor de la FC Porto, Cristi Săpunaru, spune că a trăit la Cluj cele mai grele momente ale carierei sale de fotbalist





– Cristi, cum comentezi re­zul­tatul ruşinos din partida cu Lituania?

– Încă din primul moment noi eram siguri că nu vom pleca fără ce­le trei puncte. Apoi s-a întîmplat ce­ea ce s-a întîmplat. Îmi era foar­te greu să ridic capul din pămînt du­pă fluierul de final. Suporterii au fost formidabili şi nu meritau aşa ceva.



– Într-adevăr, suporterii v-au fost alături, dar doar pînă la 0-3...

– A fost o atmosferă incre­di­bilă, nişte suporteri magnifici care ne-au încurajat tot timpul, vezi rar aşa ceva. Din păcate, nu am reuşit să ne ridicăm la aşteptările lor şi era normal să îşi piardă răbdarea. Eu, unul, îmi cer scuze în faţa fa­nilor, care nu meritau aşa ceva. Au do­vedit că ştiu să încurajeze e­chi­pa naţională, chiar şi în mo­mentele mai delicate.



“DIN PĂCATE NE-AU SURPRINS”



– Aţi simţit presiune pe umerii voştri înaintea acestui debut în campania de calificare?

– Nu, chiar deloc Noi ne-am pregătit foarte bine, ne-am antre­nat ca pentru cel mai important meci al nostru. Din păcate, nu am ju­cat nimic, iar lituanienii au ştiut să ne surprindă. Nu mai putem schim­ba nimic, trebuie să ne con­ce­trăm pe viitor, mai avem foarte mult de muncit.



– Ce ne-a lipsit?

– Ne-au lipsit golurile şi con­centrarea. La 3-0 pentru Lituania am clacat şi simţeam că nu ne mai putem reveni. Am avut ocazii, dar nu am reuşit să finalizăm. Nu ne-a mers nimic, din păcate, nu am putut reveni la 0-1, deşi eram sigur că vom întoarce rezultatul.



– Ne-au scăzut şansele de calificare?

– Este o grupă echilibrată şi dacă nu ne revenim va fi cam greu. Totuşi, Franţa a fost încurcată de Austria, cine se aştepta? Trebuie să batem în Feroe, apoi Franţa şi abia atunci revenim cu adevărat în lupta pentru calificare. Mergem înainte cu gîndul la victorie şi la calificare.



– Ce v-a spus Piţurcă la vestiare?

– În vestiar aveam toţi cape­te­le plecate şi dînsul ne-a spus să ne tre­zim. Pentru că dacă nu ne re­ve­nim riscăm să nu mai avem nici o şan­să. Era atît de trist că abia mai avea puterea să ne mai certe, simţeam o amărăciune incredibilă în suflet, nu am cuvinte pentru ceea ce simţim cu toţii. Îmi do­resc din tot sufletul să nu mai trec prin asemenea umilinţă. Este cel mai greu moment din cariera mea.