Chiar dacă angajatul clubului a murit în timpul serviciului, am înțeles că șefii se codesc de la a-și îndeplini o obligație elementară: aceea de a-i achita integral funeraliile.
Constantin ”Gogu” Covaciu este, de vinerea trecută, când și-a pierdut viața în groaznicul accident de la Câmpulung, unii dintre eroii căzuți la datorie ai fotbalului. La fel ca Hâldan, la fel ca Vrăbioru, la fel ca Ekeng. Iată că trei dintre ultimele patru victime tragice ale fotbalului nostru din ultimele decenii se leagă de numele lui Dinamo. Doar întâmplare sau mai mult de atât?
Ce știm și ce nu știm despre...
La trei zile după nenorocire știm deja circumstanele tragediei din Muscel. Microbuzul cu 600 de mii de kilometri la bord, șoferul de 83 de ani, panica, accelerația blocată, confesiunile lui Tomiță, celălalt membru al echipei medicale a lui Dinamo, aflat la doar câțiva centimetri de nefericitul Gogu, neputincios să intervi, ci doar să-i vegheze ultima suflare. Iar de aici apar întrebările.
De ce în 2026 Dinamo își transportă echipa (fie ea și cea secundă, din liga a treia) de la hotel la stadion cu asemenea hârburi? De ce nu are microbuze proprii? Delegațiile multor echipe din prima ligă dețin astfel de vehicule, pe lângă autocarele de lux ale primei echipe. Nu poți să-ți lași fotbaliștii să circule cu târtânețe ale căror scaune sunt legate cu sârmă de podeaua vehiculului, după cum declară văduva lui Covaciu în gsp!
Pe ieftineală...
Sigur că nu e treaba conducerii lui Dinamo (acționariat, președinte executiv, etc.) câți ani are șoferul unei firme private care-i transportă fotbaliștii. Nici dacă acel șofer și acel vehicul preistoric au actele la zi. Dar să apelezi la asemenea soluții înseamnă să alegi ”ieftineala”, să spui că merge și așa.
Uite că uneori nu merge și așa. Se produc tragedii, mor oameni care n-au nicio vină. Mor la locul de muncă, pentru că Gogu Covaciu nu era la distracție, era la serviciu!
Mărunțiș...
Iar când se întâmplă asemenea catastrofe, clubul ridică din umeri. Adică nu ridică de tot, ci îi azvârle familiei (conform declarațiilor lui Daniel, fiul lui Covaciu) un mizilic de 2500 de euro pentru înmormântare. Chiar așa? Decât să dai suma asta derizorie, mai bine nu mai dai nimic! Omul acela a murit îmbrăcat în tricoul lui Dinamo, nu poate fi tratat astfel.
La 58 de ani, n-ai loc de veci, nu te gândești încă la lumea de dincolo. Familia trebuie ajutată în marele necaz care a lovit-o, nu tratată la preț de matineu, cu niște mărunțiș care, în fața unor asemenea cheltuieli neașteptate, nu te ajută cu mai nimic.
Priviri aspre lângă catafalc
Sigur că vina limpede pe care clubul o are în această tragedie nu poate fi ștearsă cu buretele nici dacă-i plătești funeraliile lui Gogu Covaciu până la ultimul firfirel. Dar măcar cei care-i stau lângă catafalc au mai puține motive de a se uita chiorâș către steagul alb-roșu în care cu certitudine va fi învelit coșciugul. Du-te în pace, Gogule, în urma ta au răms exact oamenii pe care i-ai cunoscut!
P.S. La acuzele familiei, soție plus fiu, Dinamo reacționează prin vocea oficialăa ofițerului de Securitate, mandatat de club să se ocupe de ”cele lumești”. Din ceea ce relatează ofițerul de Securitate, se pare că misiunea care i-a fost încredințată nu a fost doar de a se ocupa de funeralii, ci și de a veghea cu parcimonie ca acestea să nu fie prea costisitoare.
{{text}}