Oficializarea trecerii lui Rodri de la City la Barcelona a pus capăt, marți seară, uneia dintre cele mai importante telenovele ale acestei veri. Poate cea mai importantă, de vreme ce vorbim despre cel mai bun jucător al proaspăt încheiatului Mondial. Spaniolii îi zic „culebron”, dar noi suntem mai amatori de telenovele, așa că o să rămânem pe denumirea autohtonă. Ca orice telenovelă ce se respectă, a avut un sfârșit pe care puțini l-ar fi anticipat la momentul debutului, când turneul final din America era în plină desfășurare.
La acea dată, viitorul lui Rodri părea să aibă doar două direcții: Real Madrid, ca posibilitate de a se întoarce în Spania natală, ori Manchester City, cu două variante, fie prelungire de contract, fie ducerea până la capăt a înțelegerii existente atunci, cu asumarea de către ”cetățeni” a riscului de a-l pierde gratis în vara viitoare. Barcelona nu apărea deocamdată în scenariu, mai întâi fiindcă că nu avea neapărată nevoie de un astfel de profil, mai apoi pentru că bugetul de transferuri era direcționat spre parcela ofensivă.
Dacă am ajuns la acest moment al peliculei, cred că trebuie o paranteză. Sau o precizare. Între Mourinho, Flick și Maresca, ultimul era (și este cred și-acum) cel care avea cea mai mare nevoie de Rodri. Orice antrenor nou își dorește ca liderul echipei să rămână pe poziții, astfel încât tranziția de la vechiul tehnician să fie mult mai lină. Mai ales când „vechiul” e Guardiola, mai ales când poziția din teren a acelui lider este vitală în jocul echipei.
City a transferat și va mai transfera în acest compartiment, dar eu cred că se vor observa lesne dificultățile de omogenizare a atâtor elemente noi. Flick, am convenit, era cel mai puțin interesat, având în lot un De Jong și, mai ales, un Bernal, pe care toată lumea îl vede drept noul Rodri. Mourinho, în schimb, avea nevoie de cineva care să pună ordine într-un atelier rămas doar cu calfe și ucenici după ieșirile din scenă ale ”maeștrilor” Kroos și Modric.
Dorința lui Rodri de a pleca de la City a cântărit decisiv. Probabil s-a gândit că ciclul său s-a terminat odată cu cel al lui Pep, cu siguranță că și-a dorit și mai mult soare după atâta ploaie, poate și o mâncare ceva mai apetisantă, poate îi lipsea un pic din cotidianul iberic cu care a crescut.
Astfel că direcția Real Madrid părea una cât se poate de clară, mai ales că-n dezbaterea electorală numele lui Rodri apăruse în portofoliul contracandidatului Enrique Riquelme. Florentino Perez nu e adeptul cumpărării pe bani mulți a jucătorilor aflați în jurul vârstei de 30 de ani (gratis e altă poveste), mai ales unul ieșit dintr-o accidentare foarte gravă, însă posibilitatea de a aduce MVP-ul Mondialului și, mai ales, un potențial Balon de Aur a părut că-i schimbă ideile. Plus că ar fi putut să-i râdă-n nas contracandidatului, ceva de genul ”na, măh deșteptule, că l-am adus eu pe cel cu care te lăudai tu!”. Astfel că subiectul Rodri a ținut pagini întregi în presa madrilenă.
Cum a intrat în scenă Barcelona
Până când ceva s-a întâmplat. Unii spun că având siguranța că transferul se va face, căci cu jucătorul se înțelesese din toate punctele de vedere, Florentino a lăsat-o mai moale în negocierile cu City. Mergând pe ideea că englezii îl vor lăsa oricum să plece. În plus, alte fronturi se deschiseseră, mai exact Diomande, după refuzul lui Bayern de a negocia pentru Olise, adevăratul obiectiv al lui ”presidente”. Alții zic că a așteptat să ajungă la o înțelegere cu Vinicius, căutând să nu-i ofere brazilianului alte motive de îmbufnare decât cele existente.
Și exact în această perioadă a apărut în scenă Barcelona. Catalanii au aflat mai întâi că De Jong are probleme și sezonul ăsta ar putea fi unul foarte complicat pentru olandez. Mai apoi au înțeles că strategia Madridului tărăgănează discuțiile cu City și ar fi un moment numai bun, mai ales că relațiile existente între Barcelona și City sunt clar peste cele dintre Real Madrid și City. În plus, evoluțiile lui Rodri la Mondial și felul în care s-a înțeles și completat cu jucătorii catalani din lotul lui De la Fuente au cântărit mult. Plus, evident, posibilitatea de a le trage rivalilor din Madrid preșul de sub picioare, ceva ce Laporta nu refuză niciodată.
De aici încolo, televovela a căpătat o altă direcție. Ce a dus spre deznodământul știut. Cu anecdote picante, precum acea nuntă la care Rodri s-a dus lângă Barcelona și unde a dat peste Deco, care i-a desenat atât de bine lucrurile încât l-a convins. Proaspătul ginere, foarte bun prieten cu Rodri, a lucrat ani buni la City ca ”chief of operations and player services”, iar acum e la Barcelona ca "jefe de operaciones y servicios al jugador". Adică același lucru.
Faptul că s-a aflat inclusiv numele restaurantului la care s-a văzut cu Deco, ”Can Pitu” din Begur, ne spune că povestea nu e o ficțiune. Că mai apoi, la petrecere, Rodri s-a lăsat filmat dansând și fredonând cu patos fix imnul Barcelonei (remixat) e doar un detaliu în plus.
Ce câștigă Barcelona, ce pierd City și Real Madrid
Să revenim la prezent. Și, mai ales, la viitor. Ce înseamnă pentru City pierderea lui Rodri vom vedea. Cred că deja am început să vedem contra lui Arsenal, în Supercupă. Ce înseamnă pentru Real Madrid pierderea lui Rodri, iarăși vom vedea. Madrilenii, în frunte cu Mourinho, încearcă să minimizeze eventualele daune, ba chiar caută să ducă în derizoriu tranzacția, vezi coperta din „As” ce vorbea de cele 210 milioane de euro pe care catalanii le vor achita în această operațiune (transfer, salariu, comisioane, impozite) și trecea în revistă accidentările și zilele de absență ale jucătorului.
Doar că asta mă duce cu gândul la povestea cu strugurii deveniți brusc acrișori, vulpea fiind aici Florentino, nicidecum Mourinho, care cred că înțelege mult mai bine lucrurile din punct de vedere fotbalistic.
Având la dispoziție un atac atât de dinamic, dinamită pură, Mou are nevoie de echilibru la mijlocul terenului, ceva ce a lipsit în mod clar în ultimele două sezoane. Rodri exact asta ar fi adus, acum rămâne să vedem dacă portughezul va primi ceva la schimb (se vorbește de Zubimendi, care chiar ar fi o realizare, dar și, în continuare, de Enzo Fernandez) sau va trebui să se descurce cu ce are.
Și-acum Barcelona. Ce pare să fi realizat transferul verii. Pe bani mulți e adevărat, dar calitatea se plătește în ziua de azi, cu atât mai mult când ea vine din Premier League, unde prețurile au devenit aberante de-a dreptul. Harry Kane a costat 100 de millioane, având tot 30 de ani și pare de-a dreptul puțin. Iar Rodri înseamnă calitate, cred că suntem cu toții de acord. Este, probabil, cel mai bun mijlocaș al momentului, cu tot respectul pentru Vitinha sau Joao Neves, ce par a nu se exprima la fel când ies de sub comanda lui Luis Enrique.
Este, probabil, cel mai cerebral mijlocaș al momentului și e de ajuns să analizăm cum s-a exprimat City în ultimele luni, de când a revenit, și cum s-a exprimat Spania la Mondial. Din punct de vedere al jocului, dacă e să privim la rece, se mulează mult mai bine pe cel al Barcelonei după atâta amar de vreme sub comanda lui Guardiola. Care, de altfel, l-a și sfătuit să aleagă acest drum.
Este cred și motivul pentru care Flick a aceptat fără rețineri transferul. Rodri poate aduce acel echilibru într-o echipă exuberantă și într-o filozfie precum cea a germanului. Dar poate aduce și acel echilibru într-un vestiar tânăr și neliniștit, care are nevoie de un lider. Iar Rodri exact asta este. Felul în care a arătat la prezentare, sobru, fără nimic fistichiu în vestimentație, faptul că e detașat complet de rețelele de socializare, faptul că e un profesionist adevărat, toate astea îl fac un adevărat lider. Locul liber lăsat în vestiar de Lewandowski e acum ocupat de Rodri.
Urmează altă telenovelă: Balonul de Aur
Sigur că există semne de întrebare. Sigur că există incertitudini. În orice transfer există. Unii fac o paralelă acum cu Fabregas, luat în 2011 ca să nu ajungă la Real Madrid, dar care n-a funcționat la Barcelona. Era însă un pic altceva, căci Cesc venea să completeze o linie de mijloc stratosferică, în care n-avea cum să-și facă loc indiferent de valoarea pe care o avea. Alții scot în evidență faptul că Rodri și Pedri n-au arătat la Mondial prea bine împreună, dar uită că, la Flick, Pedri joacă într-o altă poziție decât în tricoul ”naționalei”.
Și destui pomenesc de riscurile unei noi accidentări, care, da, există, la fel cum există la toți fotbaliștii. Avantajul lui Rodri la Barcelona este că va putea fi menajat deseori, căci pentru asta există Bernal, ce poate crește enorm alături de Rodri, la o adică există De Jong, uneori și Eric Garcia.
Timpul va spune cine a avut sau nu dreptate. Telenovela asta s-a încheiat. E pe punctul să se termine și cea legată de Julian Alvarez, cu un final ce nu prea place la Barcelona, dar asta-i viața, nu le poți avea pe toate. Dar pentru că publicul, am convenit, e mare amator, în curând va porni alta: Balonul de Aur. Cum va suna la Madrid o dispută între Rodri și Lamine Yamal pentru trofeu e un subiect care promite.
{{text}}